Comunicat de presă – Premiera spectacolului „Luna”, o distopie în regia lui Marcel Țop

Premiera națională va avea loc la ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București

Pe 5 februarie 2020, de la ora 19:30, la ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București va avea loc avanpremiera spectacolului „Luna” de Koharu Kisaragi. Spectacolul, produs de ArtExtract și distribuit de P2P Theatre, a fost realizat cu sprijinul PMB prin ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București. Distribuția, care reunește trei generații de actori, este alcătuită din Laila Abdel Hafiz, Marius Ursu, Maria Radu, Valentin Corneanu, Ana-Maria Bercu, Nicu Rotaru, Ruxandra Bălașu, iar regia este semnată de Marcel Top.

Cunoscut pentru spectacolele sale neconvenționale, regizorul Marcel Țop surprinde și de această dată, construind o imagine poetică a apocalipsei, în care dărâmarea lumii interioare devine metaforă pentru o planetă în pragul dezastrului, iar viața pare să își urmeze cursul ei mărunt, în ciuda faptului că sfârșitul pare a fi aproape. „Marcel Top este un regizor dispus să încerce orice gen și orice text, atâta timp cât simte că provoacă. Un om cu o poveste de viață ca un roman, un regizor care își dorește să-i stârnească reacții viscerale spectatorului” scria criticul de teatru Monica Andronescu în revista Yorick.

Considerând că nepăsarea față de propria planetă este un subiect insuficient abordat de spectacolele de teatru de la noi, Marcel Țop și-a dorit ca această montare să ne ajute să conștientizăm pericolul, amplificând temele despre ecologie pe care piesa scrisă de Koharu Kisaragi le avea deja. Autoarea textului este una dintre cele mai relevante voci ale dramaturgiei japoneze contemporane. Într-o societate tradiționalistă în care femeile sunt încurajate să descopere virtuțile liniștii, textele ei fac gălăgie, agită spirite și emoții.

În „Luna”, Kisaragi pare că spune o poveste ca oricare alta: Soțul și Soția, fiecare încercând să își găsească rostul și trăindu-și propria dramă. El, un tânăr ambițios, pentru care cariera este cel mai important lucru din lume. Viața lui se învârte în jurul acestui job depersonalizant, așa că nu e de mirare că atunci când este concediat, pică în derivă și, pe moment, nu își mai găsește sensul. Ea, o femeie aflată veșnic în așteptarea soțului, dispusă să facă orice și să accepte pe oricine ar putea-o salva din această singurătate înnebunitoare.

Dar universul în care trăiesc ei este unul (deocamdată) distopic, în care ploile acide au devenit un lucru obișnuit, centralele atomice au „răsărit” printre blocuri, iar de la robinet curge doar apă ruginită. În acest timp, oamenii își văd nestingheriți de prioritățile lor meschine, deloc îngrijorați de aceste aspecte, devenite parte din cotidianul lor. Au însă grijă ca bătrânii să nu fie aruncați la sticle goale, pentru că gunoaiele nu trebuie să se amestece, într-o societate cinică în care cei care incomodează sunt reciclați.

„Trăim vremuri în care suntem tot mai preocupați de micile noastre ticăloșii, fără să ținem cont că într-o zi aerul ar putea deveni irespirabil, apa potabilă s-ar putea epuiza, iar cerul ar putea cădea peste noi. Asemenea planetei, și relațiile interumane devin tot mai poluate de stres, goana după statut, crize, griji și de un pragmatism feroce, care ne face să pierdem din vedere lucrurile care contează și să ne îndepărtăm unii de ceilalți.” spune regizorul Marcel Țop despre spectacol.

Continue reading „Comunicat de presă – Premiera spectacolului „Luna”, o distopie în regia lui Marcel Țop” →

Liliana DEREVICI: Început de an la Cenaclul Literar „Artur Silvestri” al Ligii Scriitorilor Români

Ședința cenaclului a fost condusă de președintele Filialei Cluj a Ligii Scriitorilor Români, scriitorul IULIAN PATCA. Aceasta fiind prima întâlnire din acest an, domnia sa a urat tuturor participanților un călduros „la mulți ani” care să fie după gândul și dorința fiecăruia și de asemenea a felicitat pe cei care poartă numele de Ion, Vasile și Grigore. În 30 ianuarie fiind prăznuirea celor 3 Ierarhi, în filială existând 8 persoane care poartă numele de Ion și 6 persoane cu numele de Vasile. Apoi a fost prezentat programul ședinței:

informarea privind activitățile din decembrie-ianuarie
cuvântul și recitalul de poezie al invitatului special-poetul VALER POPEAN precum și medalierea acestuia cu diploma „Virtutea Literară”
propunerea pentru imnul diasporei
anunțarea următoarei ședințe a cenaclului în 27 februarie cu lansarea cărții, romanul document –„Întoarcerea din cruciadă, viața poetului Radu Gyr între realitate și poveste” de Al.Florin Țene, iar în luna martie pe 27 martie va avea loc gala premiilor Ligii Scriitorilor Români.

Primul cuvânt a fost dat domnului președinte al Ligii Scriitorilor, scriitorul AL. FLORIN ŢENE care a anunțat apariția cărții domniei sale, un roman dramatic cu un studiu preliminar despre poezia lui Radu Gyr, victimă a comunismului, studiu redactat de scriitorul IONUŢ ŢENE care la ședința din februarie va prezenta cartea, împreună cu prof.Lucia Elena Locusteanu etc.

Apoi domnul președinte scriitorul AL. FLORIN ŢENE a anunțat apariția la Chișinău a „Enciclopediei scriitorilor români de pretutindeni” având ca autori pe academicianul Mihia Cimpoi și Traian Vasilcău unde printre cei 1200 scriitori prezentați apare și întreaga familie Țene.

Așa cum, de fiecare dată, la început de an, președintele național al Ligii Scriitorilor, a anunțat apostolii Ligii Scriitorilor pe anul 2019. Al.Florin Țene, a subliniat că Iisus nu ar fi existat peste timp dacă nu ar fi fost apostolii care au dus mai departe învățăturile Fiului Domnului, așa și“apostolii “Ligii Scriitorilor români.Aceștia au fost nominalizați de președintele Ligii Scriitorilor: Iulian Patca, Gavril Moisa, Dan Teodorescu, Doina Drăgan, Paulian Buicescu, Ligya Diaconescu, Carmena Băințan, Vasilica Mitrea, Lucia Bibarț, Voichița Pălăcean Vereș, Radu Botiș, Corina Gherman, Mircea Dorin Istrate, Adrian Mitroi, Nicolae Cosmescu și Lucia Elena Locusteanu.

Precum a intrat în tradiție, scriitorul Al.Florin Țene a prezentat și comentat cărțile primite de la scriitorii din țară:

Florin Țene-„Întoarcerea din cruciadă-Viața poetului Radu Gyr între realitate și poveste”
Ana Cristina Popescu din Caransebeș-„Chipul din ceață” , „Din tiparnițele presei” și „Frunze pe ramuri de os”
Ana Ionița Popescu-„Cântece de leagăn”
Corina Matei Gherman-„Trecere”
Doina Drăguţ-„Gânduri de lumină”
Dora Alina Romanescu-„Demon și înger”
Dumitru Gălăţan Jieţ din Petrila- „Cine sunt momârlanii? »
Elena Căpăţînă-„Psaltirea iubirii”, „Sunt un punct…și vreau să fac politică”, „România e frumoasă”, poezii pentru copii și „Joaca-i fără vârstă”
Ilie Frandăş-„Alte puncte de vedere -articole și comunicări”
Ion Nălbitoru-„Zătreni-file de legendă-„antologie, vol.1/2019
Iustinian Gr. Zegreanu-„Mic tratat de deflorare …intelectuală-compendiu de zegrenisme- II”
Lucia Elena Locusteanu-„Și-au purtat cu demnitate crucea”, „Trecând prin timp” și „Lecturi subiective, vol II-proză și dramaturgie”
Maria Filipoiu-„Pelerin pe Calea Luminii, 101 sonete creștine”
Mihai Ganea-„Ultima trecătoare”, poeme
Milian Oros-„..poezii și povestiri”, „Femeia din vis” și „Întoarcerea în timp”
Nicolae Vălăreanu Sârbu-„Femeia de ploaie” și „Pe acoperișul unui veac”
Oana Frenţescu-„Refugii în albastru”
Onel Mihalache-„Poezii cu rimă și fără rimă scrise din suflet pentru suflete…”
Paulian Buicescu-„Omagii scriitorilor slătineni”
Ștefania Kory Calomfirescu-„Cercetări și contribuții în tulburările neuropsihologice din infarctul cerebral”
Umbreanu-„Surpriza carantinei” și „Salvate din tornadă”
Valer Popean-„60 de ani. Oare totul e poveste?”
Valeriu Popean- „Și macii plâng de dorul tău”
Vasile Bele- „Graiul în Chiuzbaia-expresii locale”
Vasile Bele, Cristina Bele și alții-„Vasile Boiciuc-Rogneanu-rapsod popular. Horitorul de pe Valea Ronişoarei”
Violeta Bobocea-„Simfonia dorului”-poezii și „Seninătatea personajelor lui Marin Preda”

reviste

„Antologia Ligii Scriitorilor Filiala Iași-Moldova-Continuitate”
„Clipa literar artistică-I ziar din Călimănești”
„Cuvântul argeșean”-revistă literară septembrie 2019
„Litera 13”-revistă manifest nr.21/2020 trim.I
„Mărturii maramureşene”-1 decembrie 2019
„Popas Jurnalistic și literar”-artistic nr.1 decembrie 2019
„Porțile Nordului” revistă internațională de cultură și civilizație editată de Asociația Culturală Porțile Nordului nr. 11-12/2019 Baia Mare

O completare interesantă a adus-o scriitorul IULIA PATCA care ne-a anunțat că i s-a publicat într-o revistă maghiară 6-8 poezii în romană dar și traduse în maghiară.

Continue reading „Liliana DEREVICI: Început de an la Cenaclul Literar „Artur Silvestri” al Ligii Scriitorilor Români” →

Elena BUICĂ: Laudatio pentru monografia comunei Ștorobăneasa

Scriu despre această monografie cu deosebită plăcere, căci, ascultând vocea localităților Ștorobăneasa și Beiu, am auzit vocea Țigăneștiului meu natal, aflat la distanța unei aruncături de băț. Citind despre vatra satului strămoșesc, am trăit bucuria de a reîntâlni multe elemente comune. Mi-a sfârâit inima, cum se spune prin aceste locuri, când s-a desfășurat înaintea ochilor frumusețea specifică acestor plaiuri. Sunt locuri care se adresează mai ales celor care i-au frământat lutul din care ne-a plămădit Domnul, au respirat aerul pentru primul țipăt al venirii în acest mic univers și au băut apă din fântâna acestui tărâm. Aceste profunde valori de suflet au intrat în plămada ființei noastre. Am reîntâlnit elemente comune ale cadrului istoric și geografic, ideea existenței milenare a așezărilor umane pe aceste meleaguri și perpetuarea vetrei strămoșești, supuse prefacerii veşnice, lege a tuturor celor pământești. Am văzut cu ochii minții aplecarea spre muncă a localnicilor, renumita lor vitalitate, graiul specific, influența benefică a familiilor boierești și câte alte aspecte comune desprinse din cele 379 de pagini ale volumului.

La această bucurie se adaugă și o aleasă prietenie pe tărâm literar cu rigurosul istoric și critic literar, profesorul Nicolae Dina, și cu fostul meu coleg de facultate la renumita Universitate clujeană „Babeș-Bolyai”, profesorul eminent Badea Negreanu, ambii având, ca specialitate, limba și literatura română, autorii volumului „Comuna Ștorobăneasa, Teleorman. Istorie, cultură, tradiție, neamuri. File de monografie” (Editura „Armonii culturale”, Adjud, 2019). Am avut satisfacția de a reîntâlni prin ei dragostea și prețuirea pentru sat, adevărata sinteză a neamului, spațiul în care zac taine nepătrunse și nebănuite. Și dacă adăugăm și bogăția aspectelor de viață, satul este, de fapt, o adevărată enciclopedie.

După cum se vede, dezvoltarea uluitoare a științei și tehnicii din zilele noastre, dar și fenomenul globalizării aduc rapid multe și profunde schimbări. Monografiile sătești vor fi cele care vor duce în timp inestimabile mărturii ale valorilor aflate acum pe cale de dispariție.

E un merit deosebit al autorilor acestei monografii că și-au dat mâna ca, împreună, să scoată la lumină pentru posteritate această lucrare monumentală. Ei au adunat cu răbdare și pricepere aspecte cu semnificație majoră, dar și unele, aparent la prima vedere, prea puțin importante, dar care au ajutat să închege într-o logică evenimentele petrecute de-a lungul timpului și să afle firul roșu al evoluției acestor comunități.

Pentru această monografie a fost nevoie de o muncă titanică timp de patru ani și mai bine, trecând prin rigoarea științifică, cu ancorare la „istorie, cultură, tradiție, neamuri”, așa cum menționează autorii chiar pe prima copertă. Ne putem imagina truda culegerii datelor făcute pe teren cu pasiune, cu obiectivitate, cu sinceritate și un deosebit spirit de observație și discernământ. Ne putem imagina ce a însemnat munca de documentare urmată de redactarea textului sau de câte zeci de ori s-a revenit asupra acestuia și a introducerii atâtor fotografii (peste cinci sute de imagini). Ca să îndeplinești aceste condiții, trebuie să fii mai mult decât un profesor de limba română. Trebuie să fii, înainte de orice, un om cu o largă viziune, să fii dedicat acestei munci, să ai o mare dragoste pentru plaiurile natale și câte altele nu se mai cer.

La o bună parte a lucrărilor și-au pus umărul în mod serios și ceilalți membri ai familiilor lor, atrași de farmecul acestei munci, pe cât de anevoioasă, pe atât de profundă în trăiri. Cu toții au lucrat cu multă răbdare şi mult sacrificiu, o muncă fără preget, care nu îngăduie nici răgaz, nici descurajare. Și ar mai fi încă multe de adăugat la prezentarea acestui volum, precum editarea foarte ingrijită, datorată scriitorului-editor Gheorghe A Stroia și a valoroasei prezentări a acestei monografii, cu titlul „MONOGRAFIA COMUNEI ȘTOROBĂNEASA-TELEORMAN” sau UN NOU „RESTITUTIO IN INTREGUM” AL SATULUI ROMANESC EUROPEAM.

În acest volum, Nicolae Dina, cunoscutul istoric și critic literar teleormanean, cu multe aprecieri pentru activitatea sa, exersat să desprindă cu ușurință abilitățile și harul autorilor prezentați, a căutat adevărul cu rigoare și a menținut echilibrul judecăților de valoare, rămânând constant în încadrarea sa în apolitic. Prezentarea informațiilor este făcută într-un limbaj adecvat, stăpânit cu siguranța unui spirit trecut printr-o serioasă cultură, solidă și lucidă, cu un ochi format și sigur.

Celălalt autor, directorul școlii și profesorul de limba română și istorie, Badea Negreanu, s-a simțit legat de aceste locuri cu întreaga ființă. N-a părăsit comuna Ștorobăneasa din prima zi de catedră și acolo a rămas și astăzi, după pensionare. Cu mulți ani în urmă, a început să noteze aspecte care au stat pe rampa așteptării până s-au întâlnit cu celelalte informații ale fostului său elev și apoi coleg de catedră, Nicolae Dina, prins și el în acest vârtej al îndemnurilor sufletești care își doreau împlinirea și limpezirea în rostiri luminate. Omul și profesorul-director Badea Negreanu, pentru implicarea sa în actul educațional, social, economic, cultural, mai precis, în toate domeniile vieții sătești, a primit de-a lungul anilor nenumărate premii, titluri, distincții… În localitate și în zona din apropiere, numele său este de un necontestat prestigiu, iar sătenii i-au arătat prețuirea și prin acordarea numelui său școlii din localitatea Beiu.

Pe amândoi autorii, eu îi văd, alături de preoți, ca demni urmași ai dascălilor satelor de odinioară, dascăli formați în lumina vestitei noastre școli românești antebelice.

Continue reading „Elena BUICĂ: Laudatio pentru monografia comunei Ștorobăneasa” →

Raul ANCHEL: Hai-hui (3) – Hoinar prin Polonia (Cracovia)

Prima zi...

Scriu rândurile astea pentru ca emoțiile să persiste nu doar până la uscarea cernelii. Idea e… că și eu să-mi pot aminti de clipe deosebite din viața mea. Pe timpul când lucram ca expert în calculatoare am călătorit în multe țări. Polonia am ocolit-o în permanență. Nu mi se părea ceva interesant. Mai sunt desigur multe țări și locuri pe care nu le-am vizitat și am considerat că nu merită efortul. Prin iulie uitându-mă pe harta fărâmițată a Europei, am revăzut Polonia. Fiind în Israel, de Polonia și Germania îmi amintesc minimum o dată pe an.

În Israel o dată pe an este ziua Holocaustului. O zi tristă. Tristețe care nu depinde de vreme sau de dispoziția ta. E simplu, o zi tristă! Făcută și mai tristă de radio și televiziune care transmit incontinuu cântece și filme din timpurile acelea nefericite. Ca om am luat decizia în urmă cu mult timp, imediat la venirea în Israel, să mă uit în această zi doar la un film în timpul zilei și la unul în timpul nopții. Asta ca un semn de participare a mea la durerea colectivă a Holocaustului. Nu trebuie să vă spun că 90% din filme le-am văzut de peste 5 ori (an după an) și ştiu dialogurile pe de rost dar mi se pare că e datoria mea să înghit toată nenorocirea asta în câteva înghițituri mici, mici și grele. E o zi tristă, nu doar tristă… ci simplu o zi foarte grea. Timpul atunci se măsoară cu adevărat în secunde.

Eu şi familia mea nu am avut de suferit mult în timpurile acelea dar mă simt obligat să particip. Poate e o prostie ce o fac, dar e adevărată și nu e singura. Și așa m-am decis să vizitez Polonia ca un rău necesar. Bineînțeles fără intenția de a vizita Auschwitz și Birkenau. După ce am văzut acum 30 ani Dachau şi Mathausen mi-am spus că pentru mine e destul… Sigur că încerc să fiu în notele astea cât de obiectiv se poate. Apropo, știți de ce se cheamă obiectiv, dispozitivul de mărire la aparatul de foto (cel puțin așa cred eu)? Pentru că fotografiază realitatea așa cum este ea. Sigur că de asta s-au făcut obiective de 2x 5x 7x… Și Potoshopul… ca să poți deforma realitatea după cum îți place ție și să rămâi obiectiv. Așa că, scuze pentru orice deformare a realității.

Am luat Elal-ul de dimineața din Tel Aviv și am zburat la Warsaw (Varşovia). Nu m-am pregătit cu nimic. Lecțiile de istorie și geografie pe care le fac de obicei înaintea fiecărei excusii au lipsit total de data aceasta. Ajuns acolo mi-am cumpărat câteva sandviciuri cu o cafea (nu vă bazați pe masa Elal-ului). M-am urcat în tren spre Cracovia. Polonia mâncatã de veacuri de cei doi mari vecini ai ei Germania şi Rusia a rămas o țară indecisă speriată, nesigură pe viitorul ei. În multe locuri se scrie Cracov or Kracov or Krakow chiar şi Cracovia. În aceași țară, în același oraș, pe aceași stradă.

Cracovia m-a primit cu zâmbetul pe buze. Pe la 11:00 era soare și 18 grade Celsius. Pentru mine care vin de la 35-40 grade C, era raiul pe pământ. Hai să nu mai vorbim cuvinte mari. Prima constatare: În Bucureşti, pe la 9:30, când ies de la masa copioasă de dimineața a hotelului meu și mă îndrept spre Universitate, văd covrigii de la Luca. Opresc și îmi iau unul. Știu că nu-l pot mânca, dar pofticios fiind nu pot evita să nu-l miros sau să-i mănânc arsura aia plină de sare. În Cracovia (și-n restul Poloniei, după cum am învățat în curând) covrigii sunt mult mai mari, mai groși, mai blonzi, dar nu-ți vine să te atingi de ei, nu au acel ceva, nu au acel „vino-ncoa” al covrigilor din România. Multe lucruri, şi nu numai, sunt aici mari blonde, chiar mai frumoase, elegante, dar de loc apetisante. Știu și eu, poate mi-am luat deja obiectivul 5x. Te întrebi ce faci cu așa o păpușă frumoasă dacă o iei acasă? O pui în vitrină? Sigur! Dar cu fața spre tine sau cu fața spre trecători? Deh… bine că eu nu am problema asta!

Am început să mă plimb prin Cracovia. Un orășel frumos tăiat de Vistula (ei îi spun Wisla). Aduce aminte de orașele frumoase din Germania şi Cehia. Soarele de primăvară răsfață clădirile medievale așternându-se pe turlele bisericilor și a catedralei și îmbrăcând parcă în aur întreagă stradă.

În prima zi cu harta de la Hotel Colombus (Îl recomand! O cameră drăguță. un breakfast excepţional și un personal primitor), am făcut pe jos între 30 şi 35 km. De fiecare dată când ajung într-un oraș nou îmi place să mă plimb, să mă ating de localnici și să trăiesc ca ei. În restaurantele lor, în barurile sau cofetăriile lor pline de oameni, oameni de pe stradă, oameni simpli, ca mine. Îmi place să beau băuturi autohtone și să mănânc (minimum să gust) mâncăruri locale.

Orașul e plin de anunțuri cu „Jewish” peste tot. Cimitirul evreiesc, gettoul, vechiul oraș evreiesc, Auschwitz, Birkenau, etc., cartierul evreiesc… Orice anunț aminteşte cu mult respect de evrei. Nu, nu cred că e (doar!?) din dragoste pentru evrei! Turismul, știți… turismul să trăiască! Mi-am zis că vreau să văd doar Orașul, minele de sare de la… (Au niște nume imposibile polonezii ăștia. M-am hotărât să nu rețin nimic), și muzeul – fabrica Schindler… M-am plimbat prin oraș. Pe la 16:00 trebuia să mănânc ceva. Știam că voi mânca pyrogi, ceva care amintea de piroschi sau de varenikes a lui mama. Mi-am încercat norocul. Am intrat într-un restaurant care părea bun (arăta bine, era plin de clienți și de chelnerițe care zâmbeau permanent). Avea și locuri foarte confortabile. Am cerut un kotlet (după meniu). Mirosul bun de grătar m-a făcut să uit de pyrogi.

M-am așezat confortabil la un geam ce dădea în strada principală a Cracoviei. După 30 minute normale, faţa zâmbitoare mi-a adus un șnițel uriaș cu chips și varză acră. Am zis: „Păi ăsta e șnițel, eu aș vrea un cotlet!”. Când am comandat kotletul mă gândeam la Hanul Berarilor, unde îmi place să stau afară lângă grill… ca să simt în farfurie sfârâitul cărnii. Am înțeles greșeala! La ei, kotlet, e la mine… șnițel. Am renunțat, nu trist la cei 30 zloţi, și am zis: „Ok, haide să luăm ceva de la grill!”. Aici am avut a doua surpriză. Restaurant bun (cred eu!?) iți servea carnea ca și în piețele din Croaţia. Adică toată carnea stătea lângă gratargiu pe jumătate făcută (de aici mirosul) și el doar ți-o încălzea. „Ăsta e grill, mi-am zis dezamăgit, dar grilul însăși e o chestie de gust…” am spus încercând să-mi repun obiectivul ce sărise la 5x înapoi pe 1x. M-am întors la pyroshki rusești (cu cartofi) care erau foarte bune.

Seara în Cracovia a fost splendidă. În piața mare a orașului, clădiri vechi umbrite de istorie, aminteau de măreția timpurilor trecute. Între zi și noapte Cracovia își pierde din strălucirea aurie a zidurilor, acoperișurilor și a Vistulei. Dar este încă frumoasă și puțina stinghereală adusă de noapte nu mă deranja. Înghețata lor de fructe de pădure e foarte bună. Noaptea târziu m-am îndreptat spre vechiul oraș evreiesc. În cartierul ce s-a construit peste vechiul oraș/getto evreiesc sunt o mulţime de restaurante. Poți sta și bea o bere și asculta muzică hasidică. De fapt, muzică de jazz în toată regula, în acorduri și cuvinte în engleză și puține în idiș (eu tot nu prea înțeleg). Seara se lasă foarte târziu. Vremea era plăcută. Luminele gălbui încălzeau atmosfera. Lămpi de încălzit și pături împărțite clienților cu dărnicie făceau atmosfera mai caldă. Mă simțeam bine ca în orice oraș turistic…

A doua zi…

Dimineaţa, pe la 7:45, eram la breakfast la Colombus hotel. Îmi place să mă duc la masă cu un ziar israelian. Acum aveam din avion „Israelul astăzi”. În primele zile de excursie îmi ameliorează dorul de casă. M-am așezat la o masă de 8 persoane, mai izolată, în spatele ușii după un colţ, și complet liberă. Mai erau vreo 6 mese ocupate parțial.

În restaurant a intrat o pereche de vreo 40 ani. El brunet, foarte bronzat, de talie mijlocie. Slab, dar atletic. Îmbrăcat elegant cu un pantalon bleumarin și un tricou alb cu dungi bleu. Un ceas de aur îi strălucea frumos și nu ostentativ pe mâna. Ea blondă, mai înaltă puțin ca el și mai plinuță. Sigur, dânsa făcea sport sau exerciții zilnice. Arăta foarte bine. Niște pantaloni albi trei sferturi și o bluză roşie strânsă pe talie. Un guler alb îi accentuau ochii de un albastru închis și gura roșie frumos creionată. Părul blond tuns scurt încadra o față aproape perfectă. Îmbrăcați amândoi ca și cum greșiseră hotelul… „Columbus” în loc de „Hilton”. Ea îl ținea strâns de braț arătând un ușor inconfort. Eu îi urmăream cu privirea impresionat de acest cuplu frumos și distins. El a observat masa mea cu scaune libere. Mi s-a adresat într-o engleză clară, simplă, cu accent American, dacă se pot alătura. „Sigur”, am răspuns arătând spre locurile din față și vesel să am cu cine pălăvrăgi. S-au așezat amândoi și în sfârșit ea s-a dezlipit de brațul lui.

– Ce citeşti?, m-a întrebat el în ebraică de data asta. Am zâmbit și i-am spus

– „Israelul de astăzi”.

Continue reading „Raul ANCHEL: Hai-hui (3) – Hoinar prin Polonia (Cracovia)” →

Bengt BERG: Exil

Pictură de Akbar Behkalam

Exil

În orașul străin cu grai neînțeles
rătăcind pe necunoscutele-i străzi;
nici măcar apei din râul
ce curge sub arcul de piatră al punții
numele nu i-l cunoști.

Și iată-te, stând
singur cu tine, în umbra-ți stingheră
ce-ncet se prelinge pe-asfalt
ca un cântec venit de departe
emis de un fluier ce sună strident.

Dar brusc te zărește
o pasăre mică,
privirea ți-o-ntoarce
cu ochi de piper,
zburând mai apoi spre lumina din zori.

Bengt Berg, Suedia

Traducere: Germain Droogenbroodt și Gabriela Căluțiu Sonnenberg

*************************

Exil

I den främmande staden med det obegripliga språket

vandrar du längs de obekanta gatorna;

inte ens flodens vatten

som rinner in under brons stenvalv

vet du namnet på

Continue reading „Bengt BERG: Exil” →

Nicolae ROȘU: Concurs Național de Poezie „Radu Cârneci” – ediția a treia

Revista Arena literarã și Asociația Difuzorilor și Editorilor Patronat al Cãrții organizeazã în anuI 2020 a treia ediție a Concursului Național de Poezie „Radu Cârneci”, care va fi premers de un moment comemorativ „Radu Cârneci”, organizat de Editura „Betta” și revista „Arena literară”, pe 15 februarie, orele 10.30 la Casa Schiller din str. Batiștei nr.15 sector 1, București.

Perioada de trimitere a poeziilor este 15 februarie-31 martie a.c.

Festivitatea care va încheia Concursul va avea loc în zilele Salonului Internațional de carte „Bookfest-2020″ (finalul lunii mai), când se vor acorda premiile și se va lansa Antologia.

Concursul Național de Poezie „Radu Cârneci”, ediția 2020, se va desfãșura în conformitate cu urmãtorul

REGULAMENT

Participarea este deschisã poeților de limbã românã, indiferent de vârstã și țara de rezidențã;
Poeziile (inedite-care nu au fost publicate ori postate) vor fi scrise în document word, cu diacritice, paginare A4, font TNR de 12, spațiere la 1,15 , vor avea cel mult 5 pagini (5-10 poezii) și vor fi trimise într-un attach doc, prin e-mail pe adresa, arenaliterara@yahoo.com , începând cu data de 15 februarie 2020, orele 00:00, pânã la data de 31 martie 2020, orele 24:00.

Tematica va fi: Anotimpurile.

Într-un attach separat, autorul va trimite un scurt CV literar (de ½ pagină A 5, datele de contact (nume și prenume, adresa de domiciliu sau rezidențã, numãrul de telefon și adresa de e-mail) și o fotografie bust bust sau portret, obligatorie pentru cei care doresc ca textele sã le aparã în ANTOLOGIE. Se va preciza expres opțiunea fermã de a achiziționa (sau nu) ANTOLOGIA (2 ex.-70 lei, inclusiv trimiterea prin poștă, la domiciliu în România).
După finalizarea selecției poeziilor ce vor fi incluse în antologie, autorii vor fi anunțați precizându-li-se termenul și modalitatea de plată.
Jurizarea se va face în perioada 1 – 18 aprilie, grupajele de poezii selectate vor fi supuse atenției unui juriu format din 5 scriitori de prestigiu (3 poeți și 2 critici).
Rezultatele vor fi anunțate în revista „Arena literarã” nr. 17, în alte publicații de profil, pe Facebook (pagina Roșu Nae) și în Grupul Arena literară, pe site-ul: http://editura-betta7.webnode.ro , pe alte site-uri culturale.
Se vor acorda diplome și:

Premiul Special „Radu Cârneci”, editarea gratuită a unui volum de poezii de 100-150 pagini.

Premiile 1,2,3 constând în editarea gratuită a unui volum de poezii de 100-150 pagini în 100,.75 și respecti 50 exemplare;

trei mențiuni, constând în cărți oferirte de membrii A.D.E.P.C.

Cele mai bune poezii, pe lângă apariția în Antologia concursului vor fi publicate în numerele următoare ale Arenei literare și în alte publicații de cultură cu care colaborăm.

Continue reading „Nicolae ROȘU: Concurs Național de Poezie „Radu Cârneci” – ediția a treia” →

Maria HOTEA: Gustul unei iubiri trecute (versuri)

Gustul unei iubiri trecute

Amar și dureros rămâne,
gustul unei iubiri trecute,
Iar cine a iubit curat,
nicicând nu poate să o uite
În minte mi-a rămas mereu
și mi-a pătruns adânc,
Gândul o răscolește iarăși,
atunci când umblă de năuc.

Nu poate fi nicicând uitată,
căci dulce-i gustul ei,
Ca-n clipa-aceea în care,
înfloreau în parc bătrâni tei
Mă cheamă parcă și acum,
din depărtări prin vise
Și-n freamătul de vânt ușor,
suspine-mi sunt ascunse.

Aievea vin spre tine,zâmbind,
cu brațele-mi întinse
Și-n calda-ți îmbrățișare,
de dor îmi sunt cuprinse
Îmi ești mereu visare,
cu împreunări de patimi,
Mirosul tău îl simt iar ochii,
mi se îneacă-n lacrimi.

Pe ruguri aprinse ardea,mocnit,
cândva iubirea pură
Și-n timpul ce-a trecut
credeam că nimeni nu ne-o fură
Frumoase violete îmi dăruiai
și-n nopți târzii jurai,
Că-n viața ta nicicând,
iubirea-ți, altei femei n-o dai.

Un iz de iarbă crudă,
acum îmi răscolește simțul,
Când pașii mi se pierd,
călcând ușor pământul
De gând mă las purtată
și-ascult vântul hoinar
Și-n pragul înserării,
la visele deșarte mă întorc iar.

Și cât de mult eu te-am iubit,
doar inima mea știe,
Mi-e dor de-a ta iubire,
ce-am vrut iubire să ne fie
Ne făuream doar vise,
crezând că avem același drum,
Iubirea noastră însă, în timp,
s-a transformat în scrum!

În zori de zi

În zori de zi te simt că ești cu mine,
Îmbrățișați ,ne sărutăm și ne e bine
Lumina de afară ce intră pe fereastră,
Ușor ea se destramă în odăița noastră.

Ne întâlnim privirea și-n liniște zâmbim,
Căci clipa minunată în suflete-o simțim
Pentru că în inimi calde iubirea e mereu,
Sălaș ea își găsește, o simți și tu și eu!

Continue reading „Maria HOTEA: Gustul unei iubiri trecute (versuri)” →

Melania RUSU-CARAGIOIU: Invitație – Adeziune de a face parte din Asociația Scriitorilor Români din Continentul Americii de Nord (ASRAN)

Mult Onorate Personalități ale literelor,

Vă aducem la cunoștință apropiata Întrunire a Scriitorilor din ASRAN, Asociația Scriitorilor Români din Continentul America de Nord, Președinte Alexandru Cetățeanu, Întrunire care va avea și invitați nemembi în ASRAN, dar care pot deveni membri cu drepturi depline sau numai colaboratori la Revista ,,Destine literare”.

Vă invităm cu multă plăcere să participați, prin prezență sau virtual, prin arta înscrierii și a scrierilor Dumneavoastră.

Totodată vă invităm, ca în prealabil să depuneți și Domniile voastre Adeziunea de a face parte din ASRAN, din rândurile acestor scriitori de elită, care împreună cu noi , vechii membri, dorim să publicăm în prestigioasa Revistă , cunoscută ,, Destine literare” spre slava Limbii și Literaturii române.

Publicațiile pot fi în limba română sau în limbi străine, spre a satisface dorința mai largă de audiență pe mapamond.

Condiția de bază a admiterii în ASRAN fiind de a fi locuitor în Continentul America de Nord, sau de a avea rude în această extinsă zonă a lumii, sau de a avea un rol cunoscut mondial de susținere a tot ce este românesc.

ASRAN oferă participarea la simpozioane naționale și internaționale, o mare arie de poularitate a scrierilor membrilor săi, discuții la nivel înalt, participarea cu cărți la saloanele de carte de aici și din țară, schimb de experiență și de idei cu persoane pertinente în domeniul literaturii.

Condiția de înscriere mai este și de a respecta statutul democratic al ASRAN, de a fi publicat minimum două cărți și de a vă adresa pentru a fi membru al Asociației ASRAN, prin email-ul: destineliterare@gmail.com

Alăturat găsiți pe larg aceleași deziderate în atașamentul de față, întocmit conform statutului existent al Uniunilor de scriitori din țările avansate în domeniu și aplicația specifică locației noastre pe terra.

Din colectivul actual existent dintotdeauna și mai recent, fac parte academicieni, profesori universitari, șefi de asociații, congressmani, scriitori cunoscuți și de astăzi înainte și Domniile voastre spre a întări aceste rânduri.

În ideea că doriți mai multe informații, vă rugăm să accesați site-ul ASRAN:

destine-literare.com

Vă mulțumim și vă așteptăm cu cererea de înscriere, un scurt CV și cu materiale.

( Materiale cu diacritice, corectate, litera 12, o poză )

Cu deosebită stimă,

Melania RUSU-CARAGIOIU

Vicepreședintă ASRAN

Quebec – Timișoara

30 ianuarie 2020

–––––––––––––

Statutul Asociaţiei Scriitorilor Români din America de Nord ( în continuare numită A.S.R.A.N., ASRAN sau Asociație)

Art. 1. A.S.R.A.N. este o instituţie juridică culturală nelucrativă, apolitică şi laică, ce continuă la un nivel superior și extins Asociația Canadiană a Scriitorilor Români (ACSR), înființată în anul 2000 și înregistrată la Montreal la data de 31 martie 2001 de Alexandru Cetățeanu.

Art. 2. Poate deveni Membru al Asociaţiei, orice persoană de origine română care are domiciliul în una dintre țările continentului Americii de Nord (sau este rezident permanent de origine română din aceste trei țări) care a scris şi scrie în limba română și/sau în limbile ţărilor de adopţie – franceză, engleză sau spaniolă, dacă îndeplineşte următoarele condiţii :
a. A publicat cel puţin trei cărţi, din domeniul literar (eseu, poezie, proză, teatru, critică, teorie literară, istoria literaturii) sau cu tematici din alte sfere ale culturii, precum filosofie, istorie, istorie a religiilor, stiință, studii politice etc.

b. A tradus cel puţin trei cărţi de interes general din literatura română, universală sau din domeniile mentionate la Art. 2, punctul „a” . În anumite situaţii speciale, pot deveni membri ai Asociației, autori de carți de interes general din orice alt domeniu, de valoare recunoscută, scriitori premiaţi la anumite concursuri literare etc., chiar dacă au scris numai o carte sau doua. Activitatea publicistică este, de asemenea, un factor pozitiv, pentru a deveni membru al ASRAN.

Art.2 – Amendament: Pot deveni membri ai Asociației și scriitori cu domiciliul în România, dacă au rude de gradul întâi în America de Nord și îndeplinesc condițiile de la Art. 2, punctele a sau b.

Art. 3. Cererea de primire în Asociaţie trebuie să fie însoţită de recomandările a doi scriitori, membri ai ASRAN. Se acceptă şi recomandări de la membri ai Uniunii Scriitorilor din România sau ai Ligii Scriitorilor Români cu o vechime de cel puţin 2 ani in respectivele organizaţii. De asemenea, la cererea de primire în Asociaţie se va anexa și un CV literar sau de autor de carti din domeniile enumerate la Art. 2.
Acceptarea dosarului şi primirea ca membru al Asociației, nu are loc automat în baza celor de mai sus, ci ca urmare a deliberării Comitetului Executiv, care va analiza şi aproba primirea. Unul dintre dezideratele promovate, considerat important, este ca membrii ASRAN să fie persoane de înaltă ținută profesională, etică și morală.

Art. 4. Cotizaţia anuală este de 50 de dolari US sau canadieni, numai de la membrii care au posibilitati financiare. Pensionarii sau scriitorii cu resurse limitate, vor plăti un procentaj din această sumă, stabilit de Comitetul Executiv în funcție de situația lor financiară. Contribuţiile benevole ale membrilor cu posibilități financiare mai ridicate sunt apreciate.

Art. 5. Asociaţia are un Comitet Executiv format dintr-un preşedinte şi patru vice-preşedinţi aleşi prin vot secret în Adunarea Generală, o dată la doi ani. ASRAN va avea şi un secretar – trezorier desemnat de Comitetul Executiv.
În cazul în care nu există candidaţi cu şanse de a fi aleşi şi niciunul din membrii prezenţi la Adunarea Generală nu solicită votul secret, se va proceda la vot deschis.
Adunarea Generală se va ţine o dată pe an. Candidaţii la funcţii de conducere trebuie să aibă o vechime minimă în Asociaţie de doi ani. În cazuri critice, când nu exista candidaţi cu această vechime, pot fi aleşi în funcţii de conducere membri cu o vechime mai mică, dar nu mai puţin de 6 luni.

Art. 6. Deciziile importante sau controversate ale Asociaţiei se vor lua prin vot secret sau declarat.

Continue reading „Melania RUSU-CARAGIOIU: Invitație – Adeziune de a face parte din Asociația Scriitorilor Români din Continentul Americii de Nord (ASRAN)” →

Constantin ENIANU: acord divin (poeme)

dacă iubeşti nu înşeli nicicând

chiar dacă o pedeapsă perfidă

în cale se arată cu grabă rupând

firul încins de simţire candidă

de aceea tu fii alături de mine

să-nvingem pe rău aici şi acum

căci ei nu poate decât prin venine

ca să-şi păstreze inima de fum

şi Cerul cu noi va fi totdeauna

acordul cu sârg să susţină

iubirea de toate-i unită în una

că cine iubeşte nimic nu dezbină

aşa păcatul la toţi şi la toate apune

în vraja hrănită cu pisc şi genune

Insulele lui Langerhans

Plecase trist spre Ea-n amurg…
Era supărat din vina furnicilor
din bucătărie şi a diabetului

Se întoarse acasă
cu amarul neîntâlnirii

Continue reading „Constantin ENIANU: acord divin (poeme)” →

Corneliu NEAGU: Paradigma

PARADIGMA

Îmi adun tăcerea zilei următoare

din adânc de taine, fără început,

o îmbăt cu visuri puse în ulcioare

păstrate cu grijă pe un pat de lut.

Pun pe fruntea zilei mirul neuitării

cu parfum de doruri rupte din tăceri

când pe cerul vieții se adună norii

mai puțini ca mâine, dar mai mulți ca ieri.

Mă feresc de vorba nerostită încă

care vrea să scape din firav pripon,

să îmi lase-n cuget rana sa adâncă

pe cântări năuce de malefic zvon.

Am mereu în suflet gând de alinare

să-l împart prin lume marilor căzuți,

părăsiți adesea-n margini de uitare

unde stau cu anii încă nevăzuți.

Din lumina zilei împletesc ofrande

cu-nveliș de visuri și parfum de dor,

le împart când luna vine să se scalde

în adâncul oazei din deșert decor.

Simt încă de astăzi ultima enigmă

ce-mi deschide drumul, încă neștiut,

și-mi aduce-n suflet marea paradigmă

să mă-mbăt cu taina Celui Nevăzut.

———————————————–

Corneliu NEAGU

București

31 ianuarie 2020