dacă iubeşti nu înşeli nicicând
chiar dacă o pedeapsă perfidă
în cale se arată cu grabă rupând
firul încins de simţire candidă
de aceea tu fii alături de mine
să-nvingem pe rău aici şi acum
căci ei nu poate decât prin venine
ca să-şi păstreze inima de fum
şi Cerul cu noi va fi totdeauna
acordul cu sârg să susţină
iubirea de toate-i unită în una
că cine iubeşte nimic nu dezbină
aşa păcatul la toţi şi la toate apune
în vraja hrănită cu pisc şi genune
Insulele lui Langerhans
Plecase trist spre Ea-n amurg…
Era supărat din vina furnicilor
din bucătărie şi a diabetului
Se întoarse acasă
cu amarul neîntâlnirii
A ucis câteva furnici
că mancau zahărul de pe masă
Si-a amintit de Bert şi Banting
care au luat Nobel
pentru separarea insulinei
din pancreas
şi de Păulescu
fără Nobel în domeniu…
Culcat, în visul dulce
a apărut Ea pe o insulă
Simtea ca nu trebuie
să se mai trezească
din acea realitate…
Nostalgie
Jena c-ai minţit blândeţea
Lasă în ochi foarte uşor
Scena feţei cu supleţea
Visului ce-şi vrea décor
Şi vezi cum trupul a trecut
De proba dragostei furate
Din mersul fin prin nor lăut
De-albastrul cerului pe spate
Dar ce folos, când nu mai eşti
La fel ca ieri când te primeam
Ca un copil cărţi de poveşti
Acum eşti formă de balsam
În sufletul îngemănat
Cu Adevărul iconat…
Fabrica de vise
Gândind la A. Malraux
E tutelară mintea în lumină
Semănând c-o fabrică de visuri
Ea în miezul lumii se alină
Cu forme, farmec şi abisuri
Prin afirmări, negări ce curg
Consult un presupus sublim –
Profet, vizionar sau demiurg
Sfidez eternul anonym
Cinstea combinată în silă
Cu nedreptatea trust de bani
Va împleti pe-o rece grilă
Când lacrimi se adună-n ani
Condiţia umană spre a plămădi
Din minte bună şi din ce-o mai fi.
–––––––––––-
Constantin ENIANU
3 februarie 2020
Revista LOGOS&AGAPE