Maria CĂLINESCU: În liniștea dureroasă a toamnei

În liniștea dureroasă a toamnei

 

Toamna se prelinge în gândurile mele
caută al vieţii răsărit în labirintul minţii
se destramă peste mucegaiul frunzelor
înveliş macabru peste pietrele cărunte
peste uscătura vremii
îşi arată maiestria

Universul timpului grăbit accentuiază tăcerea
în lacrima ce doare,
în amintirea dansului de fluturi
sau al ploii de tristețe
cu ecouri abisale

Privesc în noaptea toamnei unduiri de stele
toate sunt un tremur
ca sufletul vibrează
sculptează condamnarea să nu-mi găsesc cărarea
sub cerul violet ce cântă în duet
să uit de frigul ce se instaleaza
în simţul adormit

Acum când toate sunt ruine
când arde clipa-n noaptea toamnei
visez palate în albastru şi munţii de iubire
ce îmbrătişează cerul
trimite singurătatea ca într-un joc al împlinirii
pe cicatricea sorţii ce sângerează
în nelumina nopţii
ca imnul sfânt al mântuirii

În liniştea dureroasa, voi pune o-ntrebare:
-De ce vine o vreme când toate se opresc
când florile dispar
păsări nu mai ciripesc?
-De ce fără măsură anii noştri fură
din amintiri trecute ascunse în abis
şi lasă doar distanţa
dintre un răsărit şi un apus proscris ?

———————————

Maria CĂLINESCU

22 septembrie 2019

Imagine: sursă internet

Mirela ONEA: Eu sunt cuvânt…

Zăbală timpului i-am pus
Să-l pot struni, să se oprească
În lumea asta, pământească,
Eu sunt cuvânt și nimic nu-s…

25 septembrie 2019

 

 

Haotică gândire

 

Eu nu-s protagonista
Prea indolenței tale,
Ai eclipsat gândirea
Cu-n veritabil giulgi
Vrând să ascunzi durerea
Iubirii diafane,
Profunda castitate
Aflată pe Pământ.

Idilica iubire
Utopică chemare
Și etalând noblețea
Sublimului cuvânt,
Azi, pare monocromă
A ei elaborare
Mai eroziv, haotic
Și inefabil gând.

19 martie 2019

Continue reading „Mirela ONEA: Eu sunt cuvânt…”

Nicu GAVRILOVICI: Să fiu poet

Să fiu poet

 

Cândva am să îl rog pe Dumnezeu
să mă transforme-n curcubeu
la marginile unei ploi de vară…

Pentru întâia oară
am să zâmbesc cu sufletul deschis
și voi păși pe marea unui vis.
Nu voi mai fi neputincios, beteag…
Cu drag
am să vă strâng în lacrimă pe toți,
flămânzi, drogați, bețivi și chiar pe hoți
și-am să vă dărui o felie de albastru
apoi sihastru
voi hoinări cuprins de dor prin munți
făcând peste adânci prăpăstii punți

apoi discret
trăgându-l de anteriu am să-l rog
punându-mi veșnicia drept zălog
să fiu poet.

———————–—————–

Nicu GAVRILOVICI

Septembrie 2019

Camelia CRISTEA: Lacrimă de Toamnă

Lacrimă de Toamnă

 

Lacrima iubirii mele a înflorit mărgăritar,
Într-o lume care-i strâmbă… dragostea n-are hotar!
Dimineața-mi bate-n geam cu-n mănunchi de viorele,
Pleoapele zidesc lumina, chiar de-s vremurile grele!

La amiaz când cerul plânge obosit de întâmplare,
Un bujor îmi ține calea să-mi aducă alinare!
Curcubeul crește-n zare în culori multicolore,
Cerul tot e-un șevalet zugrăvit cu multe role.

Seara-și scutură cortina, stele privesc în lac,
Visele îmi stau aproape vor să-mi facă iar pe plac
Ascult inima cum cântă o vioară-și poartă strună,
Răvășită și uimită mi-a intrat pe geam și luna.

Din a caselor căciulă, fumegă un horn păreri
A rămas în urma ziua… vorbim astăzi despre ieri.
Rugăciunea-și poartă pașii înainte de culcare
Chiar în brațele icoanei, lângă inimioara Mamei!

Ochii caselor se-nchid, le-a cuprins pe toate somnul,
Cu o mână nevăzută le învelește însuși Domnul!
Noaptea-și trage pelerina peste lume și veghează
Până cântă-n zori cocoșul și un prunc ușor ofteaza…

Bruma a căzut pe frunze, dă de veste că e Toamnă,
Vremea trece dar și vine tot la braț cu câte-o Doamnă…

—————————–

Camelia CRISTEA

București

Foto sursa internet

Mugurel PUȘCAȘ: Septembrie

SEPTEMBRIE 

 

Peste oraş se-aşează prima brumă,
Anii trecuţi îmi răscolesc prin oase,
Oraşul pare năclăit cu humă
De ploile prodige, reci şi joase.

Din zori de ziuă supărat e cerul,
Împovărându-mi inima şi gândul,
Mă simt bătrân şi coroziv ca fierul,
Stă voioșia, aşteptându-şi rândul.

E prima brumă, uit uşor de ploaie,
Pădurea arămie-n strai de nuntă,
Alină ale timpului şuvoaie,
Spre vârsta glacială şi căruntă.

Din elegia toamnei ce înfige
Veștede ace, mohorâte gânduri,
Alean de plumb în suflet se prelinge…
( E cazul să închei aceste rânduri ).

———————————

Mugurel PUȘCAȘ

Reghin

Ionuț ȚENE: Teohari Antonescu – un junimist întârziat ce a scris despre ”lumi uitate”

Dintr-o fericită întâmplare colegială am rămas cu un cadou, o carte interesantă: ”Teohari Antonescu. Jurnal (1893-1908)” sub îngrijirea istoricului clujean Lucian Nastasă-Kovacs. Cartea a apărut cu ocazia jubileului la editura ieșeană Junimea. Istoricul Lucian Nastasă-Kovacs are calitatea de a fi un istoric analitic și scormonitor, care vede dincolo de scena vieții curente și caută cu o curiozitate indicibilă, în culise, după fragmente de viață care pot completa un adevăr istoriografic abscons. Specializat pe istoria scrisului istoric românesc la cumpăna secolelor XIX și XX, Lucian Nastasă Kovacs a fost parcă predestinat să developeze memoria marelui arheolog de la Iași, junimistul din a doua generație Teohari Antonescu. Primind jurnalul istoricului de la Muzeul literaturii din capitala Moldovei, Lucian Nastasă-Kovacs îl adnotează științific cu acribia sa specifică dar și cu plăcerea intima de a scoate la lumină faciesuri ale unei lumi interesante, de consolidare a intelectualității românești la cumpăna modernității. Cartea se bucură de prefața marelui istoric ieșean, parcă uitat pe nedrept în ultima vreme, Alexandru Zub, care se interoghează în legătură cu apariția acestui Jurnal: ”Teohari Antonescu era deprins a-și observa, adesea cu ochi critic, propriile fapte…scris mai cu seamă în momente de tensiune, discontinuu, secvențial, Jurnalul în cauză are un aspect de însemnări intime…”. Prefațatorul nu-l uită și pe îngrijitorul editării jurnalului, Lucian Nastasă Kovacs, care ”cu ani în urmă, editorul de acum a făcut un rodnic popas en historien în epoca descrisă de jurnalul pe care îl scoate acum. Publicând apoi volumul Generație și schimbare în istoriografia românească (Presa Universitară Clujeană, 1999), la origine o teză de doctorat, el a pus în lumină mărturii inedite sau puțin cunoscute, susceptibile să contribuie la definirea momentului de cristalizare a școlii critice”. De altfel, istoricul clujean în studiul introductiv îl încadrează pe arheologul Teohari Antonescu în perimetrul istoriografic junimist, fiind un discipol al lui Titu Maiorescu și un continuator în a doua generație a celebrului grup de intelectuali de la Junimea, care a dat direcția culturii române la sfârșitul secolului al XIX. Lucian Nastasă Kovacs, face un portret esențial al istoricului ieșean: ”Situat între eforturile magistrale ale lui Al. Odobescu și Gr. G. Tocilescu de la finele secolului XIX, pe de o parte, și cele ale lui Vasile Pârvan, I. Andrieșescu, D. Berciu, R. Vulpe și mulți alții care au ilustrat cercetarea arheologică în prima jumătate a veacului XX, pe de altă parte, Teohari Antonescu aproape că s-a pierdut în anonimat, neoferind nimic senzațional sub aspectul descoperirilor în teren.” De altfel, istoricul clujean îl apostrofeză cu simpatie, peste timp, ca autorul uitat al cărții ”Lumi uitate”. Teohari Antonescu se trăgea dintr-o familie foarte modestă din Giurgiu (născut în 1866), tatăl decedându-i imediat după naștere, mama recăsătorindu-se cu alt nume, fapt ce a creat viitorului istoric un complex, care l-a urmat toată viața. Studiul și ambiția au fost instrumentele cu care a reușit în viață. Facultatea o urmează la București, unde se bucură de participarea la cursurile lui Gr. Tocilescu, B. P. Hașdeu, V.A. Urechia, Al. Odobescu sau Titu Maiorescu. Își redactează lucrarea de licență la Al. Odobescu, cu titlul și subiectul inedit: ”Cultul cabirilor în Dacia”. Poate apropierea de acest cult misterios și ocult originar din Grecia l-a apropiat de Titu Maiorescu, în care intră în cercul ”protejaților” acestui factotum al culturii instituționale române din epocă, care făcea și desfăcea cariere universitare și aranja căsătorii între tineri săraci și studioși cu fete bogate din lumea bună. Datorită intimității intelectuale cu Titu Continue reading „Ionuț ȚENE: Teohari Antonescu – un junimist întârziat ce a scris despre ”lumi uitate””

Liliana DEREVICI: Sub egida LIGII SCRIITORILOR, s-a reluat activitatea Cenaclului literar „Artur Silvestri” după o rodnică și binemeritată vacanță de vară

Cenaclul literar „Arthur Silvestri” al Ligii Scriitorilor și-a reluat activitatea în după amiaza de 26 septembrie, prin ședința prezidată de doamna președintă a cenaclului, prof. VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ, alături de domnul președinte al Ligii Scriitorilor, AL. FLORIN ŢENE și domnul IULIAN PATCA, aflați în prezidiu. Doamna prof. Voichița Pălăcean Vereș  în prezența unui numeros public a deschis ședința mulțumind celor din sala de la Centrul Militar pentru prezență, urându-le bun venit și dând apoi cuvântul  scriitorului  Al. Florin Țene pentru a prezenta activitatea literară din vacanță. Domnia sa a punctat momentele importante ale manifestărilor culturale pe timpul verii.

Președintele național al Ligii Scriitorilor a propus ca filialei IașI-Moldova să-i fie luat dreptul de a folosi însemnele Ligii Scriitorilor pe motivul încălcării Statutului din partea conducerii acesteia. Membrii Comitetului Director și a Consiliului de Conducere prezenți în sală și toți ceilalți membri ai Filialei Cluj a Ligii au fost de acord în unanimitate. În continuare Al.Florin Țene  a vorbit despre  sărbătorirea Zilei Limbii Române care a fost organizată la Olănești, unde au participat 52 de membri ai Ligii din țară, din țară și diasporă. . Manifestarea a avut loc la Biserica din Albac, iar ședințele s-au ținut într-un cort special amenajat. Au fost vizitate două mănăstiri: Iezer și Pahomie. În organizarea Bibliotecii orășenești “A.E. Baconsky “ din Călimănești și a profesorului C.Geantă a avut loc o întâlnire cu scriitorii Titina Nica Țene și Al.Florin Țene unde au venit scriitori din Slatina și Râmnicu Vâlcea. Despre opera scriitorilor clujeni au vorbit:prof.Constantin Geantă, bibliotecara șefă Georgeta Tănăsoaica, Lucia Locusteanu, Mihai Sporiș etc. Cei doi scriitori au vorbit despre opera pe care au scris-o, donând o parte din cărțile lor bibliotecii.

În continuare Al.Florin Țene a prezentat și discutat despre cărțile primite în timpul veri:    Virginia Paraschiv-„Secretul lumii”,  Revista „Porțile Nordului”, revistă ce apare de 4 ori pe an,  Antologia Societății Culturale Anton Pann de la Vâlcea,  Corneliu Urian, director al unei scoli dintr-o comună din județul Bistrița împreună împreună cu Nadia Urian Linul: „Nu doar…povești” ,  Petre Din, profesor din județul Sibiu: „Primul război mondial”,”Poezii “ de  Virginia Brănescu din Bistrița, „ Lacrimi din cărți„  de    Ion Istrate-directorul revistei „Luceafărul” din Botoșani,   Dorina Rodu, redactorul revistei „Luceafărul”: „De ieri , de azi… pentru mâine” ,Nicolae Feher, preot : „Lumina lui Hristos luminează lumea”, Ligya Diaconescu, directorul revistei „Vibrații”,   Ion Oprea:  „Istorii, comentarii, „  Sandu Civa-poezii-„Sunt un romantic incurabil”,„Sunt un poet de modă veche”, „Pe coama mea”, Paul Iacob, preot profesor: ”Bate-n ușă”,       Mihai Sporiş, coordonator al mișcării culturale din Râmnicu Vâlcea-„Reportaje de călătorie”, și „Cugetări despre Posada și alte provocări”,      Olimpia Sava din Galați- „Povestioare hazlii pentru noi, iubiți copii”,   Ionela Flood  din Anglia-poezii: „În lacrimi, iubirea inimii nu plâng niciodată”, Dumitru Gălăuţan: „Pagini de istorie și tradiție românească,   Mihai Sporiş: „De vorbă cu Lucian Blaga”       Revista ; „Muntele”, editat[ de N.Danciu Petniceanu, Lucia Bibarţ, președintele filialei din Arad: „Poezii pentru copii”, Revista „Sufletul meu”, revistă din Banat,  Revista „Cuvântul argeșean”, revista filialei din Pitești,  revista filialei din Hunedoara: „Spirit de Roșcani”, „Averea bunei educații „ de Teodor Baconschi, despre această carte a scris în reviste Al.Florin Țene, ” Lecturi subiective“ de Lucia-Elena Locusteanu, “ Ferestre spre lume “ de Mariana Popa. Despre aceast[ carte vorbitorul a publicat o cronică interesantă în presă,“Floare sunt și-așa mă chemă ” de Floarea Nițescu, Dan Teodorescu “Eseuri cu balonul oval “și “Game-Set-Match “, Victor Constantin Măruțoiu “ Al Treilea Munte“ despre care Al.Florin Țene a subliniat că în această carte se află poezii interesante, din care emană o filosofie a teologiei. Și “Secretul lunii “ de Virginia Paraschiv.

În continuare  domnul Iulian Patca a prezentat  cărțile și revistele:  Lucia Cosmina Vlad: ”Valoarea suferinței” culegere de eseuri de religie și existenț, Teofil Mândruțiu-„Drumuri pe sub mare,„Cusături curente”,„Pumni de praf și pământ”,Vasile Crișan din Câmpia Turzii-trei cărți-„Efervescența bursei”,„Înaintea victoriei”,„Simptomele capcanei”. Domnia sa a adăugat că în 8 septembrie a participat la „Zilele comunei Răscruci” unde au participat 5 membri ai Ligii Scriitorilor.

Continue reading „Liliana DEREVICI: Sub egida LIGII SCRIITORILOR, s-a reluat activitatea Cenaclului literar „Artur Silvestri” după o rodnică și binemeritată vacanță de vară”

Doreanu MIRCEA: „Jurnalul unui Sfânt pentru Divin” de Árpád TÓTH (Artangel)

   Ultima carte a lui Artangel, „Jurnalul unui Sfânt pentru Divin”, apărută în 2019, la Editura „Petru Maior”, Reghin, deşi pare a avea un titlu emfatic, şi-l acoperă prin excepţionala originalitate, fiind integral olografă. O apariţie de acest tip, poate cea mai cunoscută, a fost „Belgradul în cinci prieteni” de Nichita Stănescu, care cuprindea pagină-contrapagină, versurile editate tradițional, iar in dreapta cele olografe.

Cartea lui Artangel este un curriculum vitae in acelaşi timp sintetic şi extins, deosebit de emoţionant .” Bunicul cu mai mulţi săteni se duceau prin alte sate să aleagă un preot corespunzător pentru Păpăuţi. L-au ales pe cel din Pava. Primul lucru al preotului a fost să scoată casieria din mâna bunicului. În acel moment bunicul a renunţat la problemele administrative ale bisericii. De atunci decenii întregi (două-trei) nu s-a mai vopsit gardul parohiei.”

Cartea este un poem în proză care distribuie în capitolele sale povestea unei vieţi chinuite, de martiraj, al autorului. Stilul eliptic emoţionează astfel :
„Am simţit căldură în palma dreaptă, deci răspunsul primit a fost . NU”.Un nu categoric şi înverşunat este răspunsul pe care viaţa i-l dă autorului în mai toate secvenţele ei. Totuşi Toth Arpad a reuşit să urmeze două facultăţi, Silvicultură şi Drept şi să scrie câteva cărţi absolut remarcabile. Cartea de acum are dulcea naivitate şi autenticitate a pânzelor lui Douanier Rousseau, zis şi Rousseau Vameşul,atât de iubit de Picasso, Modigliani si Brâncuşi.

Continue reading „Doreanu MIRCEA: „Jurnalul unui Sfânt pentru Divin” de Árpád TÓTH (Artangel)”

Vasile Dan MARCHIȘ: Poeme

 

STATORNICIE

 

Mai neobișnuită ca oricând

muza m-a abordat astfel :

”Azi plec în concediu unde n-am fost niciodată”

Am rămas uluit întrebându-mă:

”În ce loc de pe pământ n-a putut ajunge până astăzi muza ?”

Știind parcă ce vreau să spun ,muza a continuat:

”Mă duc în satul tău natal-Asuaju de Sus,

unde ai crescut și ți-ai petrecut unele perioade din viață.

Doar am trecut o dată pe acolo și chiar îmi place,

După cum ai spus și tu că e frumos…!

Dacă în timp voi putea confirma acest lucru,

am să rămân acolo pentru totdeauna”

Am întrebat-o surprins:

”Unde sau la cine vei sta tu acolo?”

Muza m-a copleșit cu răspunsul:

”Păi, n-ai spus tu că ai o casă în satul acela…?”

”Bine, bine, am continuat eu,

dar casa este acolo, iar eu locuiesc aici…

Și după ce am scris 5 volume de versuri datorită ție,

acum mă lași baltă !

În final muza mi-a răspuns :

”Ba din contră,dacă voi sta în casa ta,

fie aceasta ori unde

și indiferent de situație

vei avea întotdeauna la cine veni

și pentru cine ieși în lume

 

 

FENOMEN BIZAR

 

Fără atribuții viabile și fără complimente
ca la un examen de corigență ratat
vântul troienind zăpezile,
tot mutându-le dintr-un loc în altul
ca un școlar nepregătit,bilele abacului,
la întâmplare,
una la stânga ,
două la dreapta,
neștiind nici în acest fel să socotească…
Acum vântul s-a oprit
din necunoștință de cauză
de parcă
momentan a uitat cum să spulbere zăpada…
Dar cum s-o spulbere…?
Fulg cu fulg…?
De unde atâta timp pentru
un fenomen bizar ca acesta
în capul primăverii …?
La kilogram…?
Cu ce matematică știe ,
e în plopul acela troienit prin pornirile sale sarcastice….!
La ochi…?
Nici vorbă,dacă în goana sa haotică
dă orbește în toate zidurile…?
Să ia zăpada la grămadă…?
Da așa poate…!
Ca hoții…!
Chiar mai rău,ca tâlharii,
suflându-ți chiar și pălăria de pe cap…!
Vântul s-a pornit iar pe străzi bezmetic
ca un uituc,
nu-și aduce probabil aminte
prin ce cotloane și-a troienit zăpezile…
Acum spulberând o grămadă mare de zăpadă
pe toate străzile
nu știe,nici nu vede unde să o ducă….
Sau consideră că o va putea reașeza
fulg cu fulg,
Continue reading „Vasile Dan MARCHIȘ: Poeme”

Lia RUSE: O toamnă intră în poveste

O TOAMNĂ INTRĂ ÎN POVESTE

 

O toamnă caldă intră în poveste…

S-au risipit culorile astrale

Pictate-n dor, visare și-nălțare.

Așteptarea coboară dintr-o veste!

E vremea cu murmurândă boare,

Pe unde dorul poartă pe oricine.

Sub diafane scăpărări de soare

Ziua ruginește lângă mine.

Tăcerile de toamnă își vorbesc

Din ochii care se extaziază

Și-n alfabet de soare se citesc

Basme cu frunze ce se furișează.

Prin gesturi dulci trudesc să se strecoare

Cuvinte de infinit promis,

În clipe cu luciri de sărbătoare

Că sunt și-umbre care se cheamă vis.

…………………………………..

Priviri suave, farmec de toamnă

Ce strecoară-n suflet necunoscutul,

Frisoane de iubire,-n sărutul

Încremenit într-un suflet de doamnă…

————————————-

Lia RUSE

Laval-Montreal, Canada

26 septembrie 2019