Să fiu poet
Cândva am să îl rog pe Dumnezeu
să mă transforme-n curcubeu
la marginile unei ploi de vară…
Pentru întâia oară
am să zâmbesc cu sufletul deschis
și voi păși pe marea unui vis.
Nu voi mai fi neputincios, beteag…
Cu drag
am să vă strâng în lacrimă pe toți,
flămânzi, drogați, bețivi și chiar pe hoți
și-am să vă dărui o felie de albastru
apoi sihastru
voi hoinări cuprins de dor prin munți
făcând peste adânci prăpăstii punți
apoi discret
trăgându-l de anteriu am să-l rog
punându-mi veșnicia drept zălog
să fiu poet.
———————–—————–
Nicu GAVRILOVICI
Septembrie 2019