SEPTEMBRIE
Peste oraş se-aşează prima brumă,
Anii trecuţi îmi răscolesc prin oase,
Oraşul pare năclăit cu humă
De ploile prodige, reci şi joase.
Din zori de ziuă supărat e cerul,
Împovărându-mi inima şi gândul,
Mă simt bătrân şi coroziv ca fierul,
Stă voioșia, aşteptându-şi rândul.
E prima brumă, uit uşor de ploaie,
Pădurea arămie-n strai de nuntă,
Alină ale timpului şuvoaie,
Spre vârsta glacială şi căruntă.
Din elegia toamnei ce înfige
Veștede ace, mohorâte gânduri,
Alean de plumb în suflet se prelinge…
( E cazul să închei aceste rânduri ).
———————————
Mugurel PUȘCAȘ
Reghin