Dr. Viorel ROMAN: Antiintelectualismul protestant și ortodox / opinii

Antiintelectualismul protestant și ortodox au dominat recentele alegeri prezidențiale din SUA și cele parlamentare din România. Împotriva tuturor prognozelor, așteptărilor intelectualilor mondialiști aserviți politic corect establishment-ului, samsarul de case d-ul Donald Trump, d-ul si d-na Bombonica Dragnea au ieșit învingători. În America și România exista o veche tradiție antiintelectuală. Vezi Richard Hofstadter: Anti-intelectualism în American Life, NY 1970, 434 p. și anexat Anti-intelectualismul american și originile sale religioase, de Dan Ungureanu, în ,,Convorbiri literare” din 26 februarie 2018

Dictatura de dezvoltare ortodoxo-comunistă, 1949-1989, a proletariatului eliberat de exploatarea omului de către om, era prin definiție antiintelectuală. Această componentă a mai multor generații de oameni noi, toți cu origine sănătoasă, muncitorească, a partidei ortodoxe moldo-valahe – PMR, PCR, FSN, FDSR, PDSR, PSD – este susținută discret și de Biserica naționala ortodoxă, revoltată și ea de lipsa de unitate creștina, de incompatibilitatea cooperării și coordonării activității social-politice cu occidentul creștin, fără intermediari intelectuali evrei, masoni, catolici etc.

Mai ales preponderenta intelectualilor evrei în satul global, în economia fără granițe, pe care o slujesc în mod firesc încă din antichitate, printr-o inteligență colectivă, network, diaspora globalizată, omni prezentă și mult mai bine pregătită profesional, intelectual decât autohtonii, generează pe lângă antisemitismul religios unul antimodernizator și antiintelectual.

Dacă la protestanți există insa o simbioză de mare succes anglo-mozaică, anglo-saxonii provinciali și antiintelectuali se completează de minune cu evreii intelectuali și cosmopoliți (jumătate din familia Trump sunt israeliți, fiica si trei nepoți), la ortodocși antisemitismul este și o forma de antioccidentalism religios. Simbioza ortodocso-israelită e fragilă. Vezi acest experiment în Rusia și România. http://www.elefant.ro/carti/carte/doua-secole-impreuna-evreii-si-rusii-inainte-de-revolutie-iviiixv-iixivii-vol-iv-51103.html si https://octavpelin.wordpress.com/2015/11/28/evreii-conduc-lumea/ http://www.badpolitics.ro/evreii-conduc-lumea-viorel-roman/

Globalizarea, lumea modernă, dinamica, generează nesigurantă pentru masele largi populare marginalizate, care nu pot sau nu sunt ajutate să țină pasul cu schimbările tehnologice rapide ale inteligenței artificiale, roboticii, biotehnologiei, logisticii etc. Iar dacă modernitatea actuală, globalizarea, e numai în folosul unei minorități privelegiate, cosmopolite, rezultatul alegerilor populiste antiintelectualiste e o consecință cât se poate de firească.

Pentru cei fără multă școală, intelectualul e și el un slujbaș umil, care folosește mai multe cuvinte decât e necesar, ca sa spună mai mult decât știe. De aceea tendința alegerilor antiintelectuale, antiestablishment, anti politic corect, vor continua după Anglia, America și în Germania etc. Continue reading „Dr. Viorel ROMAN: Antiintelectualismul protestant și ortodox / opinii”

Vasilica GRIGORAȘ: Pictând cu alb pe alb

Pictând cu alb pe alb

 

scufundată

într-un vis aievea

mă las purtată

de-o mică furtună

 

patinez pe apele împietrite

ale unui îngheţ timpuriu

pozez unui portretist

meticulos

dar cu capul în nori

apoi înaintez uşor

şi păşesc prin albul aşezat

din care zvâcneşte

cuvântul fierbinte

de fraze născător

 

Continue reading „Vasilica GRIGORAȘ: Pictând cu alb pe alb”

Alexandru NEMOIANU: Șoaptă de suflet

Cu emoție am recitit cartea Profesorului Pavel Panduru despre Almăj și devenirea lui istorică. (Pavel Panduru, Monografia localității Prigor, Editura Timpul, Reșița, 2000). Cartea își păstrează importanța,ca document dar și prin mesaj.
Profesorul Pavel Panduru, pentru cei care iubesc Țară Almăjului, este o noțiune. El este unul dintre cei care fac cu putință prezentul și dezvăluie trecutul unui colț de Rai, care este Țara Almăjului. De fapt întreaga existența a Profesorului Pavel Panduru se poate aduna sub semnul dragostei pentru Almăj. Și cartea pe care Domnia Sa ne-o înfățișează nici nu este altceva.

Această carte este, sub semnul informației, un foarte solid și convingător îndrumar privind geografia, economia, fizionomia socială și istoria semnificativă a unei “țări” românești. Bibliografia folosită este impresionantă și dovedește probitate și dedicație profesională. În același timp cartea înfățișează cum destinul unui colț de țară izolat s-a alcătuit în istoria Românească, cum s-a petrecut, cum a fost cu putință acest fenomen, care este miracolul unității Românești.
Cartea lui Pavel Panduru este răspuns și explicație a acestui miracol și această carte mai înseamnă ceva pentru ziua și clipă istorică pe care le trăim.
Continue reading „Alexandru NEMOIANU: Șoaptă de suflet”

Vavila POPOVICI: Înfumurare nejustificată

„În toate merge înainte minciuna, trăgând prostia după ea, de funia vulgarității fără leac, iar adevărul vine din urmă, șchiopătând încet, la braț cu timpul.”

Baltasar Gracián y Morales

 

   Dovedind înfumurare nejustificată, social-democratul poreclit „mitralieră” după ce a spus că ar folosi arma sa AKM pe manifestanții care au protestat împotriva OUG 13, enervat și gata de răzbunare, cu una sau două zile înainte de anunțata vizită a prim-vicepreședintelui Comisiei Europene Frans Timmermans, la București, a exprimat la Digi 24: „Ce ați vrea dumneavoastră să facă cineva din România când vine Timmermans? Să stea în genunchi că vine Timmermans, sau Parlamentul României a ajuns să fie anexa vreunui stat? Vine Timmermans, domne… și dacă vine ce? Parteneriat înseamnă parteneriat, nu sclavi și stăpâni. Parteneriat – trebuie să ne respectăm între noi, nu e cineva șef! Un parteneriat înseamnă că dacă Timmermans vine trebuie să asculte poziția noastră, să respecte Parlamentul României, nu să vină Timmermans… E un partener!  Când se duce în Franța sau Germania, ce face Timmermans? Unde corupția e așa de mare…”. Avocatul Ioan Cupșa i-a răspuns, totodată provocându-l cu o întrebare: „Face ce face și în România. În România ce face?”  „Nu o să mai facă nici în România, vă spun eu. Să vină ca un partener să discutăm”, a completat „profetul”, deputatul PSD.

   Constantin Noica spunea că „din civilizație iei cât vrei, din cultură iei cât poți”. Noi românii putem lua mult din cultură, mai putem și da, dar din civilizația celorlalte țări europene de ce nu vrem a lua?

   Și, Frans Timmermans, născut în Olanda, țară care impresionează prin gradul înalt de civilizație, decență și dragoste pentru propriul teritoriu, om stimat, cu o vastă experiență a „traversat continentul” – vorba unui ziarist –  sosind la București, în data de  2 martie, să tragă un dramatic semnal de alarmă, și într-un mod politicos, amiabil, diplomatic, să consemneze faptul că situația din România riscă să se deterioreze rapid și tocmai pentru ca țara  să nu ajungă în această situație și-a programat vizita din acea zi.

   Continue reading „Vavila POPOVICI: Înfumurare nejustificată”

Camelia CRISTEA: Doar poeții

Doar Poeții

 

Ard Poeții pe un rug ce doar Dumnezeu îl știe

Și împart cu vrerea Lui lacrimile pe hârtie…

Îngerii șoptesc Cuvinte ce au fost muiate-n har,

Ei le îmbracă-n poezie și dau slavă pentru dar!

 

Doar Poeții văd adâncul mărilor, dar și durerea,

Frumusețea se înclină e știut că asta-i vrerea.

Ceru-și varsă călimara pe un petec de hârtie,

Crizantemele și macii înfloresc în poezie!

 

Continue reading „Camelia CRISTEA: Doar poeții”

Răzvan VONCU: Hoinar de suflet, hoinar prin suflet

Recent lansat la ICR Tel Aviv, volumul „Hoinar de suflet halandala”, al scriitorului și gazetarului Roni Căciularu, poate concura cu succes la titlul de cea mai bună carte a anului, publicată în limba română în Israel. Dar, mai mult decât atât, este o carte care trece fără probleme Mediterana, adresându-se cititorului din țară și integrându-se firesc în literatura română, cea, vorba lui Călinescu, indivizibilă.

Aceasta, în pofida faptului că, în chip firesc, locuind în Țara Sfântă din 1983, majoritatea „hoinărelilor” băcăuanului Roni Căciularu au loc prin realitatea israeliană. In special prin Tel Aviv, un oraș prin care scriitorul este (pe bună dreptate!) îndrăgostit, și pe care îl cunoaște în toate aspectele sale. „Hoinarul” este, de fapt, un iscusit reporter literar, un prozator care se plimbă nu numai pe străzi, în galerii de artă sau parcuri, ci și prin stări de spirit, prin amintiri și cultură.

„Hoinărelile” încep cu o „luare în posesie” a Tel Aviv-ului: poartă de intrare în Israel a noilor „olim” și, totodată, fascinantă metropolă a spiritului evreiesc, întâiul mare oraș întemeiat de poporul lui Israel din timpurile biblice încoace. Prima proză, care dă și titlul volumului, este o „mise en abîme” a întregului, căci, redactată în fragmente, punctează toate „popasurile” pe care următoarele proze le vor face prin realitatea israeliană și românească. Străzile, parcurile, forfota, arhitectura, colțurile vechi din Yaffo: toate instituie o stare, sub semnul căreia receptăm textele următoare.

Unul dintre cele mai frumoase este „Vechea stație centrală de autobuze”. Un text încărcat de nostalgie, dar și de sens, pentru că această stație a jucat un rol-cheie în viața tânărului stat israelian, asemeni unei inimi ( metafora e a lui Roni Căciularu ) care „pompează” oameni în „arterele” Israelului. Care în anii 80, când are loc prima întâlnire a scriitorului cu stația, încă se construia și își căuta un drum printre incertitudinile politice. Prozatorul simte și strecoară în pagină, cu o artă de invidiat, freamătul și mișcarea, zgomotul și mirosurile, agitația orientală și, în același timp, siguranța unor oameni care, veniți din toate colțurile lumii, se simt acasă în Țara Sfântă, pe pământul dat lor de bunul Dumnezeu. Continue reading „Răzvan VONCU: Hoinar de suflet, hoinar prin suflet”

Diana CIUGUREANU-ZLATAN: Și mâine-ți voi zâmbi (poeme)

Dezmorțire prin amorțiri

 

Ești oprirea timpului sau bulă de săpun,
Îmi amintești nimic din ceea ce aș ști
Despre imponderabilitatea în libertate.

 

Nu am cum să îți șoptesc taina celor doi din noi,
Iar de mă întrebi, îți teatralizez superficiale exclamații,
Dacă tot mă autoproclam reflecția fulgerelor din norii tăi.

 

Îți istorisesc cu zgârcenie ceea ce nu te trezea,
Amorțirea după drogul bătăilor din spatele clubului
Se dublează prin trofeul plinătății evadării.

 

Primavara zilelor de naștere culege roadele florilor ninse
De întrebările rezistenței prin recuperarea totului din sine.
Pașii tăi nu se aud decât prin suspansul ținerii de mână. Continue reading „Diana CIUGUREANU-ZLATAN: Și mâine-ți voi zâmbi (poeme)”

Camelia FLORESCU: Azi de dor mă sting… (versuri)

Maică țară

 

Ține-ți maică țară, fruntea sus în lume !

Cât ești tu de mică, vulturii te vor

Chiar de-au rupt din tine, malurile-anume

Chiar de-ți plânge Delta și munții te dor

 

Poartă-ți maică țară, zâmbetu-ntre umeri !

Cât ești tu de tristă – să nu afle vântul!

Nu-ți lăsa copiii, nu te-opri să numeri

Galbenii din traistă, graiul, zăcământul.

 

Continue reading „Camelia FLORESCU: Azi de dor mă sting… (versuri)”

Vasilica GRIGORAȘ: Haiku-ul zilei -1 martie 2018

merii în floare –
bluza de anul trecut
mult prea strâmtă

,,O nouă primăvară. Merii ca merii, dar și fetele-s în floare și merele lor se pare că sînt tot mai proeminente. Tot poemul e lucrat numai cu abrevieri și apropouri. Cititorul se bucură să le suplinească pe unele, să le ghicească pe celelalte”. (Corneliu Traian Atanasiu)

 

————————————–

Vasilica GRIGORAȘ

Vaslui

1 Martie 2018