Dezmorțire prin amorțiri
Ești oprirea timpului sau bulă de săpun,
Îmi amintești nimic din ceea ce aș ști
Despre imponderabilita
Nu am cum să îți șoptesc taina celor doi din noi,
Iar de mă întrebi, îți teatralizez superficiale exclamații,
Dacă tot mă autoproclam reflecția fulgerelor din norii tăi.
Îți istorisesc cu zgârcenie ceea ce nu te trezea,
Amorțirea după drogul bătăilor din spatele clubului
Se dublează prin trofeul plinătății evadării.
Primavara zilelor de naștere culege roadele florilor ninse
De întrebările rezistenței prin recuperarea totului din sine.
Pașii tăi nu se aud decât prin suspansul ținerii de mână.
Mierea prin smerenie
Stăm prizonieri în lagărul de concentrare a singuraticilor,
Din setea de perfecțiune, în această evaporare de valori,
Ne zâmbim din poze și ne îmbrățișăm în secret,
Neștiind despre venirea vreunui pas.
Îți zîmbesc prin întrebarea dacă-mi zâmbești,
Mă prind copilă năzbâtioasă privind, în oglinda apei,
Visul despre dragostea-împăcare
Și îmi cânt din inima ta, curajul descătușării.
Te las să-mi vânezi înțelepciunea lacrimii
Și mă amuză straiele camuflaj cu tot cu pușcă.
Te crezi carnivorul norocos
Sau, poate, ai înțeles că nu există cuvântul noroc?
Vom ține post ca să iertăm sârma ghimpată
Și pădurea ne va fi doar mamă prin inocentele animale.
Am renunțat la numele de Zeiță a vânătoarei
Și ochesc, smerită, veșnicia în mierea ochilor tăi.
Raiul – la vremea Lui!
Eu le aduc o veste
Iubiților mei îngeri,
De lecția-poveste,
De care, Cerul plânge.
Am lăcrimat o viață,
Acum pot doar să cânt,
Durerea ta măreață
Și sufletul tău sfânt!
Pot să mai plâng o clipă,
Dar strict revelator,
De ce să fac risipă
De forțe pentru zbor?
Aș vrea să simți Lumină
În ochi-mi de copil,
Să te-mplinesc, senină,
În drumul tău umil.
Nu mi-ai întins o cursă,
Dar m-ai înlănțuit,
Aveai, însă, o scuză –
În taină, m-ai dorit.
Să nu regreți, căci gata,
Eu m-am rugat atât,
Încât schimbăm și soarta
În Rai, din vis urât.
Prin iubire, cunoaște-mă!
Am învățat să cer răbdare
Și-acum deprind răbdarea-dor,
Am învățat să dau crezare
Și mâine-ți voi zâmbi ușor.
Am învățat să cer iubirea
Cu legământ etern și sfânt
Și îți aud mărturisirea
Cum mă visai mereu plângând.
Am învățat să fiu creștină,
Cu inima să înțeleg
Și te-am iertat acum, senină,
Căci prin iertări, spre mine, merg.
Am învățat să fiu doar suflet
Și mult, mă rog să-l mântuiesc,
Vreau să zidim cu-același cuget,
Vreau să cunoști cum, eu, iubesc!
————————————
Diana CIUGUREANU-ZLATAN
Chișinău, Republica Moldova
LA MULȚI ȘI FRUMOȘI ANI, Diana !
2 martie 2018