Pictând cu alb pe alb
scufundată
într-un vis aievea
mă las purtată
de-o mică furtună
patinez pe apele împietrite
ale unui îngheţ timpuriu
pozez unui portretist
meticulos
dar cu capul în nori
apoi înaintez uşor
şi păşesc prin albul aşezat
din care zvâcneşte
cuvântul fierbinte
de fraze născător
apăs clapele
pianului interior
chipul mi se-nseninează
prind vigoare
deschid
jurnalul inimii
pictez cu alb pe alb
şi mă regăsesc
în floarea de ierbar
dialogând cu
propriul orologiu
mă-mbrac uşor
cu vechile petale
mă scăld în mireasma
adâncului trăirilor
mă îmbăt
cu varietatea culorilor
şi mă simt
binecuvântată
de îmbrăţişarea
curcubeului
din anii de-altădată
–––––––––––
Vasilica GRIGORAȘ
Vaslui
3 Martie 2018