,,Cum poate omul să-L vadă pe Dumnezeu? “

Înainte de a spune cum anume Îl putem vedea pe Dumnezeu, este necesar să ne amintim ce spune Sfântul Varsanufie: că atunci „când te vezi pe tine pornit de a vorbi despre Dumnezeu, află că tăcerea este mai minunată şi mai slăvită decât convorbirea“ (Filocalia, XI, p. 59). Tâlcuind, Părintele Dumitru Stăniloae zice: „Dumnezeu este mai presus de cuvânt. Principal este să simţi prezenţa Lui ca o putere mai presus de cuvânt. Şi o simţi puternic prin responsabilitatea ce a trezit-o şi o susţine în tine.“

Sfinţii Părinţi avertizează că este greşit şi primejdios a vorbi despre Dumnezeu în cuvinte; Sfântul Ioan Scărarul zice spre luare aminte: „a vorbi despre Dumnezeu prin cuvinte este greşit şi primejdios celor ce nu iau aminte. Cuvântul despre dragoste este cunoscut îngerilor, dar şi acelora numai prin lucrarea iluminării. Dragostea este Dumnezeu. Iar cel ce voieşte să arate hotarul Acestuia, este ca cel ce, orb fiind, numără nisipul de pe fundul oceanului!“ (Filocalia IX, p. 425).

Sigur că mare parte dintre creştini ştiu prea bine că a-L cunoaşte pe Dumnezeu este cea mai mare lucrare a omului zidit pe acest pământ; aceasta se adevereşte prin cuvântul lui Iisus Hristos, din definiţia dată vieţii veşnice atunci când a rostit rugăciunea arhierească din capitolul XVII din Evanghelia după Sfântul Ioan: „Aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul, adevăratul Dumnezeu, şi pe Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis“ (Ioan 17, 3).

Continue reading „,,Cum poate omul să-L vadă pe Dumnezeu? “” →

Anna-Nora ROTARU: Liniștea din cuvânt (poeme)

CORABIE ÎN LARG de Anna-Nora Rotaru,

pictură personală pe pânză în ulei, dimensiuni 100 x 70cm

din volumul de picturi și poezii ,,UT PICTURA POESIS ”

***

A FOST O IUBIRE…

În juru-mi domnește o tăcere-adâncă,
Se curmă șoapta sleită pe buză…
Îngheață și marea prelinsă pe stâncă
Și inima mea răpusă sub bluză !

Noaptea-i în doliu de parcă-i de zgură,
S-așterne agale venindu-mi aproape…
M-atinge pe umeri, îmi lasă pe gură,
Sărutul tău ultim venit peste ape…

Și gândurile toate îmi par sugrumate,
Te strigă, te caută în noapte orbește…
Dar vocea mi-o-neacă valuri spumate,
Luptând cu himera ce mută privește !

Continue reading „Anna-Nora ROTARU: Liniștea din cuvânt (poeme)” →

Constantin ENIANU: Poesis

glăsuire

admir ochi plânşi ce vor să vadă
la fel ca-n veselie când trecut amar
nu umple clipa minţii într-o sfadă
cu alta balansând cântar
venit-a timp cu Dumnezeu în faţă
adică libertatea de-a gândi curat
rămas-au neguri abstracţiile-n viaţă
căci prin concret dezbini un necurat
de mult deprins cu acestea-nchini
clare cuvinte spre-a lăsa-n hârtie
tristeţi şi bucurii cu care-alini
moi glasuri ce nutresc falsă vecie
lansând banalităţi prin verb deschis
cu ochii plânşi eterenităţi mi-ai zis

homo ludens

mă joc cu ziua-n tâmple şi mă doare
splendoarea unei vini ce mai suport
trudirea gândului dispus să-mi care
cuvintele prin aer fără sort
mă joc cu-aiurea vrând mireanul
străzilor cu ştrengării naive
lângă fecioare străbătând aleanul
credinţelor în dragosti posesive
mă joc cu Dumnezeu că nu mai pot
să lupt c-o lume care şi-a propus
virtuţi să preţuiască-n Aristot
lângă noi vicii ce s-au recompus
mă joc cu toate şi omit furtuna
ce mi-ar reduce iubirile la Una

idem est Continue reading „Constantin ENIANU: Poesis” →

Mariana GURZA: Lumina din cuvânt

Lumina din cuvânt

(Cu prietenie, poetului Viorel Bîrtu Pîrăianu)

În fața ta nemărginirea

rece și sfidătoare…

azi, în fața clipei

ce vrea să te înduplece

să-ți îmbraci iubirea

cu versul cald

cu vorba dulce

cu zborul tău de pescăruș

rănit de margine de ape.

și vântul sună a tăcere Continue reading „Mariana GURZA: Lumina din cuvânt” →

,,Arta de a învinge” de Minodora Ion (în curs de apariție)

,,În primul rând, îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că mi-a fost alături în fiecare moment al vieții și m-a ajutat să-mi îndeplinesc acest vis!
Mulțumesc tuturor celor care, fără să știe, au fost mentorii mei: Brian Tracy, John Maxwell, Dale Carnegie, Napoleon Hill, Paul Arden, Lise Bourbeau, Dr. Glenn R. Schiraldi, Stefan Klein, Andy Szekely, Pera Novacovici, Dan Zărnescu, Luminița Saviuc, Radu Botiș.
Mulțumesc Toastmasters Constanța (Public Speak & Leadership Club) pentru plus valoare!
Mulțumesc revistelor „Glas Comun” – editor fondator Radu Botiș, „Singur” – redactor-șef Șt. Doru Dăncuș, „Observatorul Toronto-Canada” – director Dumitru Puiu Popescu, „eCreator.ro” – director I.R. Roșiianu pentru onoarea de a publica în paginile lor. Mulțumesc domnului profesor Vasile Poenaru care m-a încurajat să scriu această carte și care se ocupă de editarea și tipărirea cărților mele ARTA DE A ÎNVINGE
Mulțumesc celor peste douăzeci și cinci de mii de cititori ai blogului meu, Minodoraion.ro – Valorifică-ți potențialul, pentru toate gândurile minunate! Sunt foarte fericită că am atins acest număr în doar șase luni de la înființarea acestuia! Mulțumesc domnului profesor Mircea Cornel Rusu pentru permisiunea de a reproduce pe copertă lucrarea Domniei Sale, intitulată „Altar”! Nu în ultimul rând, mulțumesc dlui Stelică Dămășaru pentru sprijinul financiar acordat în vederea editării acestei cărți “.

Minodora ION

Continue reading „,,Arta de a învinge” de Minodora Ion (în curs de apariție)” →

Mariana GURZA: Arta poetică a Irinei Lucia Mihalca, ziditoare de suflete

Motto:

,,Poezia – trandafirul ce creşte în potir de aur, sufletul frumos”.

M. Eminescu

Poeta Irina Lucia Mihalca, este o călătoare în univers, ,,înghițând / din lacrimile Maicii Domnului / în secțiunea de aur a Timpului cu Veșnicia. Un drum lung și încărcat de sentimentele autoarei ce sunt prezente între cer și pământ.

Volumul ,,Dincolo de luntrea visului” apărut în condiții excelente la editura Mușatinia, Roman, 2016, surprinde poeta la porțile cerului vorbind cu sine, cu freamătul pământului, cu valurile iubirii răscolite de timp. Astfel transcede tainic într-o altă lume plină de înțelesuri. ,,Prin lumina felinarelor, / aripi de înger sfâșie tăcerea, / Prelinse în urmă, două din umbrele mele / se întind către cer”. Urmele sufletului caută urmele poetei în timpuri.

Lirismul autoarei inundă paginile ca un susur cristalin. Trăiri unice își găsesc locul în sacralitate. O poezie existențială, mitologică, erotică, așa cum pentru antici, poezia era o aventură a spiritului care caută, instruiește și ne comunică o cunoaștere. Pentru Irina Lucia Mihalca „destinul lumii se vesteşte în poezie”(M. Heidegger). În căutarea sufletului pereche, cutreierând prin cer, prin ierarhia îngerilor, se simte ,,manifestarea Absolutului…”

Găsim în discursul poetic idei care au fost abordate la majoritatea scriitorilor preocupați de timp și spațiu, de dorința de a atinge veșnicia. Se știe că omul prin creație, descoperă prin el însuși, dumnezeirea. „Dacă poeziei îi e dat atît de mult – să păstreze în cuvînt adîncimile fiinţei şi uneori să le redea ecoul sau cutremurul – cum poţi cuteza să fii poet?” (C. Noica)

Continue reading „Mariana GURZA: Arta poetică a Irinei Lucia Mihalca, ziditoare de suflete” →

Ștefan Doru DĂNCUȘ: Ar trebui să fim mai atenți

Voi reveni asupra a ceea ce am spus pe una din cărțile lui Viorel Birtu-Pîrăianu: acest autor ne comunică stări, nu meșteșug poetic ce ne-ar putea îndepărta de cuvântul scris. Meșteșugul poetic nu devine o căutare stresantă, ca la alții, ci sclipește spontan, alipindu-se firesc stărilor ce ni se transmit: „ce lung este sfârșitul acestui început” (CERCUL), „am răstignit cuvântul/ pe o ușă”, „e rău că sunt aici/ între cuvinte neacordate” (LACRIMA TIMPULUI), „lacrima crudă a sărutului” (ANOTIMPURILE IUBIRII), „în jur totul e mister/ un spațiu apreciabil/ între mână și sticlă” (UN PAHAR GOL), „ gândul era violet de vânătăi/ timpul, o unghie ruptă/ în ochi” (LUMINA)

– „uneori desfac sufletul în două lacrimi” (LA POARTA DORULUI), „mă înțepasem în noapte” (ÎN NOAPTE), „aprind un sărut în spicul de grâu” (POIANA IUBIRII), „și voi vreți să trăiesc și să cânt/ în astă lume de două parale” (ÎNTR-O LUME DEȘARTĂ), „din cioburi nu poți face/ decât un pod stricat pe ape”, „mai dă, Ioane, o piatră/ să fac hotar peste ape/ pentru inimi pierdute și moarte (PODUL), „nu mai e mult/ azi e altfel decât ieri/ mâine va fi la fel” (ORBII).

Continue reading „Ștefan Doru DĂNCUȘ: Ar trebui să fim mai atenți” →

Alexandru NEMOIANU: Ce trebuie apărat

Perioada istorică pe care o străbatem este dominată de confruntarea tot mai violentă dintre “globalism” și “locuri” sau, altfel zis, țări, Neamuri,Tradiție locală și mocirlă și mediocritatea oligarhică.
În această înțelegere este necesar să reafirmăm ce înțelegem prin termenii și conceptele folosite. Să lămurim ce “limbă” vorbim.
“Globalismul” este, încă, o realitate fluidă, după unii în dezvoltare și după semnatarul acestor rânduri în disoluție. Oricum “globalismul” s-ar dori un soi de nou “turn Babel”. O alcătuire care ar cuprinde tot și toate, de-a-valma, oameni, locuri, stări, așezate sub o singură stăpânire, o singură voie și slujind un singur scop. Ca justificare “globalismul” declara că ar urmări instaurarea “binelui universal”.
Lesne poate fi văzut, la o analiză mai atentă, că această “acoperire de intenție” este strict larmă, zgomote, fonema fără rost.
“Binele universal” este cea mai penibilă credință posibilă. Care “bine”, unde, când, cum? De fapt “binele universal” este o iluzie fără urmă de acoperire. Este bine să ne aducem aminte că iluzia este singurul lucru pe care îl poate oferi negativitatea pură (altcum zis, necuratul). Mai departe scopul propus: o singură stăpânire, o singură voință, o singură gloată, după crâncena experiență a veacului douăzeci, știm bine ce înseamnă: teroare de plumb de tipul Ceka, Gestapo, Guantanamo.
Între timp sunt folosite minciuna, jumătatea de adevăr și vorbăria. Încet, tenace, diabolic, trupurile organice (familia, Neamul, Țara, Credința) sunt minate, calomniate și insultate, atunci când nu sunt atacate direct: cu bombe, intervenții “umanitare” sau aruncări în lagăre. În schimb sunt promovate: relativismul moral, impostura, perversiunile (prezentate nu doar ca stări “normale” ci direct ca virtuți). Un simptom extreme de semnificativ poate fi observat în modul în care însăși limba în care vorbim este desfigurată și împănată cu “barbarism” inutil, barbarism de dragul barbarismului. De regula “barbarismele”, cuvinte luate dintr-o alta limbă, intra în limba locului atunci când nu există echivalent. Dar în momentul de față sunt introduse sinister, stridente, “barbarisme” fără rost. Spre exemplu se spune “OK, în loc de bine, a “implementa” în loc de a introduce, s.a.m.d. Aceste “barbarisme” inutile, folosirea lor, demonstrează că oamenii nu citesc și dacă citesc nu pricep. Iar în paralel, forțele de ocupație, (sau cum superb îi numea Artur Silvestri, ”creolii”) nu ostenesc în a promova “valorile” lor.
Continue reading „Alexandru NEMOIANU: Ce trebuie apărat” →

Harry ROSS: Cugetările mele rebele

Nu înţeleg de ce morţii au parte de atâtea laude, în timp ce viii sunt mereu acuzaţi de fraude.

Teama păzeşte sănătatea.

Bătrâneţea e boală în sine, cu multe subdivizuni, unele trecătoare, altele torcătoare.

Munca începe să te pasionez e pe măsură ce-ţi urcă leafa..

Primul refuz în amor poate fi ultimul.

Organismul uman e prea complex pentru imaturitatea noastră intelectuală.

Dulceaţa buzelor întrece mierea albinelor.

Continue reading „Harry ROSS: Cugetările mele rebele” →

Lucian-Zeev HERŞCOVICI: David (Dadu) Rosenkranz din viața unui avocat și lider evreu din România în secolul XX

Recent am primit o carte bilingvă, în ebraică şi română, care mi-a atras atenţia datorită titlului ei: „Dadu” (Betapress, Ashdod, 2017; 144 & 109 pagini, incluzând şi fotografii documentare). Este biografia fostului activist al Uniunii Evreilor Români, avocatul David (Dadu) Rosenkranz, scrisă de fiica lui, profesoara de liceu Adina Rosenkranz-Herscovici.

Volumul este util pentru cercetătorul istoric, deşi este o evocare familială şi nu o biografie academică. Autoarea însăşi – care este şi editoarea documentelor şi evocărilor – afirmă în prefaţă că: „volumul… nu e conceput şi nici scris ca o carte închegată care să îmbine în mod armonios fapte autentice ale personajului principal cu evenimente istorice autentice şi cu crâmpeie din viaţa sa personală, ceea ce ar fi făcut poate din el un roman pasionant, dar pe care eu aş fi fost incapabilă să-l scriu”. Ea adaugă că: „volumul cuprinde în primul rând documente autentice, scrise sau dictate de Dadu însuşi, în propriile sale cuvinte; apoi, relatări şi mărturii scrise şi spuse de oamenii care au avut norocul de a-l cunoaşte în perioade grele şi de a beneficia de sprijinul sau/şi de prietenia lui; şi, în sfârşit, mini-amintiri, gânduri, anecdote, pe scurt, fragmente de viaţă cu el”.

David (Dadu) Rosenkranz (1905-1965) a fost unul dintre liderii evreimii române. Născut la Bucureşti, a urmat Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti şi a devenit avocat (1927). Activitatea pe tărâm obştesc a început-o ca membru în Comitetul Studenţilor Evrei din Bucureşti şi apoi ca preşedinte al Asociaţiei Generale a Studenţilor Evrei din România. Alăturându-se Uniunii Evreilor Români (UER), a ajuns preşedintele organizaţiei de tineret UER (1932-1935); Vicepreşedintele, apoi preşedintele organi-zaţiei Bucureşti a UER (1938); Secretar general al reprezentanţei UER (1944-1945); Membru în prezidiul UER (1945-1949).

Continue reading „Lucian-Zeev HERŞCOVICI: David (Dadu) Rosenkranz din viața unui avocat și lider evreu din România în secolul XX” →