Anna-Nora ROTARU: Liniștea din cuvânt (poeme)

CORABIE ÎN LARG de Anna-Nora Rotaru,

pictură personală pe pânză în ulei, dimensiuni 100 x 70cm

din volumul de picturi și poezii ,,UT PICTURA POESIS ”

***

A FOST O IUBIRE…

 

În juru-mi domnește o tăcere-adâncă,
Se curmă șoapta sleită pe buză…
Îngheață și marea prelinsă pe stâncă
Și inima mea răpusă sub bluză !

 

Noaptea-i în doliu de parcă-i de zgură,
S-așterne agale venindu-mi aproape…
M-atinge pe umeri, îmi lasă pe gură,
Sărutul tău ultim venit peste ape…

 

Și gândurile toate îmi par sugrumate,
Te strigă, te caută în noapte orbește…
Dar vocea mi-o-neacă valuri spumate,
Luptând cu himera ce mută privește !

 

Luna coboară din cer sângerândă…
Se-afundă în ape, cu valul m-oprește
Zicând să-mi frâng dorința flămândă,
Ce-și face în suflet cuib și pândește !

 

Că-i bine durerii să nu-i dau fiorul,
Tristețea s-o-ngrop în adâncul humii,
Țâșnind, spre mare s-o ducă izvorul,
Iubirea-mi de tine în colțurile lumii !

BARCA PE VALURI ÎN ASFINȚIT de Anna-Nora Rotaru,

pictură personală pe pânza, în ulei, dimensiuni 90 x 70 cm,

din volumul de picturi și poezii ,,UT PICTURA POESIS ”

***

 

PE PLAI COBOARĂ ÎNSERAREA…

               (dedicație prietenei mele, Mariana Gurza)

 

Ce liniște deplină-i în văzduh, se-nchină înserarea…
Nici zumzet de albine, nici zbateri de-aripe de fluturi…
Pășește-agale-Amurgul, ca un adagio simt vibrarea,
O boare racoroasă, o aduce spre mal, valul, marea,
Te umple de extaz și fiorul rece te face să te scuturi,
Ca din aprinsele iubiri, săruturi…

 

Lumina-i violetă coboară acoperind din zare munții,
Galeș se prelinge, gonind ziua ce cată să se-ascundă…
Cu dosul palmei îmi șterg picuri din sudoarea frunții,
Mai număr clipele orologiului, ca în buzunar mărunții,
Privind cum soarele-obosit, cu fața-i vișinie și rotundă,
În spuma valului se-afundă…

 

Aud ziua, când scâncind, când urlând ca furibundă,
Vrând cu Timpul parcă, să mai facă un compromis…
Pare ca o barcă-ncărcată de culori, ce se scufundă,
Gemând în agonie, cu ultimile-i spasme, muribundă,
Cerșind Amurgului să-i dea pe sub mână un permis,
Să n-o fure Îngerul Negru trimis…

 

Pe grădina-mi amuțită, noaptea cerne rece-albastră,
Intunericu-așternându-i mantia-i de neguros velur…
Un gând trist, violaceu, mă surprinde la fereastră,
Când îmi văd cum lăcrimează violetele-mi din glastră,
Cu parfum făcându-și vise pentr-un greier trubadur,
Rătăcit printre azaleele din jur…

 

De departe strălucind, clipește o lumină pe pervaz,
Poate că pe-un colț de cer, vestește fulgeru-a furtună…
Sau, poate că timidă semiluna ascunzându-se cu naz,
Prin pufoșii nori de-argint sau într-al mării obscur talaz,
La sfat șezând, cu licurici puzderii și cu stelele-mpreună,
Din vise îmi împletesc cunună…

 

EU SUNT… TU ŞI TU EŞTI… EU

 

Eu sunt ţărmul, tu mi-eşti valul,
Braţele spre tine-ntind…
Din furtuni, zdrobit pe malul,
Te aştept să te cuprind.

 

Eu sunt marea, tu mi-eşti vântul,
De m-atingi, valuri-mi răsar…
Când ţi-aud şoptit cuvântul
Din abisul meu tresar!

 

Mi-eşti Luceafăr, eu sunt Luna,
De te văd, mă prind fiori
Şi oftez de dor într-una,
Noaptea-ntreagă până-n zori!

 

Tu, mi-eşti focul, eu scânteia,
Sunt în tine, l-adăpost…
Din tăciuni mi-aprinzi femeia,
Îmi dai noimă, în viaţă rost!

 

Eu sunt vultur şi-mi eşti stâncă,
Poposesc de-am ostenit…
Şi mă-nalţ în zare-adâncă,
M-aciuiesc de-s prigonit!

 

Sunt şi mare, chiar şi munte…
Eu sunt… TU şi tu eşti… EU
Şi-mi eşti înc-aceea punte,
Peste lumi, spre apogeu,

 

Ce m-atrage, mă răpeşte,
Mă şi-afundă în dureri,
Uneori, chiar mă răneşte…
Nu-i uşor să schimb păreri!

 

Şi-ţi tot spun eu lăcrimând,
Că-mi eşti seva din nervuri…
Iar tu-mi zici că eşti flămând,
Cum să pleci, cum să te-nduri?

—————————–

Anna-Nora ROTARU

Atena, Grecia

2 februarie 2018

Lasă un răspuns