George ROCA: Eminescu (poem bilingv)

EMINESCU

(Translated by Daniel Ionita)

One morning

God woke up in a good mood and full of joy!

He locked up the wind and tempest in the pantry,

Chased away the clouds

Switched the power off for the lightning

He stopped the eartquackes

And extinguished the fires fom under volcanoes!

That day

Was not a day to make impostors

False prophets

Mercenaries

Terrorists

Executioners…

That day

God needed peace and quiet

The time came to impart

Trades to the Romanians!

So, he made Brancuși a stone-mason

Năstase – a tennis player

Vlaicu – a flyer

Grigorescu – a painter

Enescu – muician

Hagi – a footbal-player.

He did not forget about Mrs. Alsan

Or about Miss.Comaneci…

He did not forget about anybody!

He worked to the end of the day

To make averybody happy!

Towards the evening,

In the glimering light of the sters

In order to declare his work finished

He created the poet,

He made Eminescu!

EMINESCU

Într-o dimineaţă,

Dumnezeu s-a sculat vesel şi binedispus!

A închis vântul și stihiile în cămară,

a alungat norii,

a scos din priză fulgerele,

a oprit cutremurele şi valurile

şi a stins focul sub cazanele vulcanilor!

În ziua aceea

nu se făceau impostori,

nici falși profeți,

nici mercenari…

nici terorişti,

nici călăi…

În ziua aceea

Dumnezeu avea nevoie

De linişte şi pace!

Venise vremea să împartă

meseriile la români!

Continue reading „George ROCA: Eminescu (poem bilingv)” →

George ROCA: SINOPTICA UNEI CĂRȚI TRIDIMENSIONALE

Mi-a căzut în faţa ochilor o lucrare atât de interesantă încât am clipit de mai multe ori când am „răsfoit-o”! Trimisă prin email, în PDF desigur, de la Slatina la Sydney! Căci eu locuiesc la Antipozi. Noroc că Internetul mă ajută să nu fiu izolat de restul lumii. Super, am zis! Excelentă! La început m-au fascinat imaginile. Fotografie de artă, de mare clasă. De fapt asta te atrage mai întâi când deschizi volumul. Pe fiecare pagină o fotografie alb-negru demnă de un concurs internaţional. Fotografii alb-negru, căci aşa arata calitatea fotografiei moderne! Când îţi apare în obiectivul ocular o imagine alb-negru te opreşti, te uiţi şi pui frâna altor treburi. Dacă este de calitate cauţi să o admiri, să o penetrezi cu privirea, să încerci să o descifrezi să o compari chiar, să o înţelegi, să ajungi chiar până la rădăcina amintirilor tale.

În această lucrare prima imagine care merită să o privești cu atenție este chiar un portret al autorului… O fotografie tridimensională parcă, în care distinsul domn Valeru Ciurea, parcă te salută şi te îmbie să pătrunzi în universul cărţii domnie sale, să-i descifrezi tainele, semnificaţia imaginilor şi a scrisului prezent în paginile sale. Migălos cum sunt din fire am numărat în cele 126 de pagini ale cărţii 44 de imagini excluzând coperta. Patruzeci și patru de imagini care îţi vorbesc, patruzeci și patru de imagini care te fascinează înainte de a citi măcar o literă din textele ataşate. Crucea de la pagina 24 parcă dispare acoperită de zăpezile veșnice ale uitării. La pagina 42 ne salută parcă o Frida Kahlo modernă, însprâncenată, în brațe cu un ursuleț de pluș care are buzele date parcă cu ruj…! O combinație între picturile vestitei mexicane cu sprânceană „Niña con máscara de la muerta” și „Yo y mis pericos”. Imaginea de la pagina 66 îmi sugestionează organul facerii lumii unde globul pământesc din fundal este ovulul care trebuie fecundat pentru a se ajunge la crearea unei noi dimensiuni cosmice. Sau mai simplu, un fel de luminiță de la capătul tunelului! Legătura creată de căsătorie o reprezintă fotografia de la pagina 74 unde simbolurile sunt și mai relevante. Aici, sfoara reprezintă inelul de logodnă, iar cele două crăcuțe sunt, cea din stanga „El”, iar cea din dreapta, cu scorburica, „Ea”. Adam și Eva în regnul vegetal. La pagina 78 m-a surpris o mână încleștată. O mână care vorbește parcă, o mână expresiva, o mână simbol… O mână care pare un prunc agățat de brațul mamei sale.

Spunea cineva că o fotografie face cât 1000 de cuvinte! Așa o fi? Eu zic că da! Deci 44 de fotografii fac cât 44.000 de cuvinte care, transformate în text, ar mai adăuga încă multe pagini la consistența cărții!

Trecând la analiza poeziilor rămâi plăcut impresionat de claritatea lor, de mesajul care vor să îl transmită, dar şi de subtilitatea metaforelor folosite, de versificaţie, de eleganța prezentării! Parcă am aterizat pe un tărâm literar japonez. Versurile pure par un mixaj intre haiku, senryū şi tanka! Cine ştie să le definească!? Poate numai un cercetător sau un specialist în asemenea gen de poezie!? Simbolurile predomină şi aici!

Poetul ne face o demonstrație de afecțiune: „Dincolo/ de cioburile visului meu/ eşti tu/ respirând liniştit/ nemărginirea…//” (Dincolo – pg. 33) și una de iubire: „Însetat,/ pe muntele iubirii,/ mă răcoresc/ în norul sufletului tău/ întins peste mine/ ca o ploaie…//” (Însetat – pg. 35). Imagini sensibile si sugestive contopite în corpul poeziei moderne.

La pagina 53 întâlnesc o poezie care farmecă bizar. Parcă ar fi „sarea și piperul” dintr-o combinație a versurilor lui Heine și Eminescu!? O poezie mai lungă decât cele întâlnite în paginile anterioare, dar de data asta cu rimă adevărată. Citind-o, îți vine să mângâi pagina scrisă: „Și-n lacrimă/ și-n dor de dor,// Cu gândul tău mă înconjor…/ Și-n timp incert,/ nemuritor,// Cu gândul meu te înconjor…/ Și doru-ți port/ dar portu-i gol.// Doar marea vine ca un sol/ Cu-n val-năframă,/ Alb, bizar,/ Mă scaldă iar… și iar… și iar,/ până-n amurg de felinar/ murdar și spart/ din vechiul far…//” (Timp).

În poemul „Tărâmul de niciodată” autorul propagă dragoste, încearcă să facă oamenii (mai) buni, să creeze armonie cu universul vegetal, cu florile, cu trandafirii: „Hai să ne imaginăm/ că trandafirii/ sunt tot prietenii noştri,/ că sufletul meu/ şi sufletul tău/ se abat/ din când în când/ acolo unde nu ne găsim/ niciodată…//”. În poezia „Curriculum Vitae” (pg. 75) poetul își încleștează pumnii patriotici și își face un autoportret exploziv „Sunt român/ get-beget,/ Robul miriapodului/ get-buget./ Sunt stafia/ motociclistului/ alergând/ plictisit/ la zidul morţii./ De câte ori/ clipesc/ sunt în acelaşi loc,/ Chiar dacă alerg/ Cu peste o viață/ pe oră…//”.

Interesantă lira cu care a fost dotat poetul Valeru Ciurea… Trebuie să fii calm când îi citești poemele, să încerci să-l înțelegi, să vibrezi alături de el… Iți garantez cititorule că te vei simți bine. Poezia place, fascinează, iar proza care urmează în a doua jumătate a volumului pare interesantă și atrăgătoare. Autorul, printr-o notă scrisă la pagina 79 ne avertizează direct: „Viața noastră nu este însă poezie. Prozaicul ne îmbracă zilnic cu ternele-i haine, ne acoperă în așa fel încât să nu mai poată pătrunde în noi lumina frumosului, a artisticului, a dragostei fără de care devenim altceva decât oameni.”

Continue reading „George ROCA: SINOPTICA UNEI CĂRȚI TRIDIMENSIONALE” →

George ROCA: POEZII DE CRĂCIUN 2019

SEARA DE CRĂCIUN

Este seara de Crăciun,

Stelele sclipesc în ceruri,

Luna s-a gătit de gală,

Peste tot e armonie!

Este seara de Crăciun,

Nori pufoşi cu albe mantii

Cern încet fulgi de zăpadă,

Peste tot e feerie!

Este seara de Crăciun,

Creştineasca sărbătoare,

Îngerii cântă colinde,

Peste tot e pietate!

Este seara de Crăciun,

Stau doar eu cu mine însumi,

Mi-e un dor nebun de tine,

Peste tot, singurătate!

Este seara de Crăciun,

M-am culcat să-mi alin dorul,

Te visez numai pe tine,

Peste tot e doar iubire!

Este seara de Crăciun,

Visele mă duc departe,

Sunt copil ca altădată,

Peste tot doar amintire!

Este seara de Crăciun,

Lângă mine stau părinţii,

Aşteptăm să vină Moşu’…

Peste tot, doar mângâiere!

Este seara de Crăciun,

Mă trezesc udat de lacrimi,

Nu mai e ca altădată,

Peste tot e doar durere!

POEZIA IERNII

De când m-am trezit

sunt copleşit de-atâta bucurie,

e totul alb afară şi ninge,

ninge cu poezie!

Stau în zăpadă singur

şi norii cern încet

versuri, lirică dulce,

din suflet de poet.

Un fulg e Eminescu,

altul Alecsandri,

Coşbuc, Blaga şi Labiş

şi câţi oare-or mai fi?

Pe-o mânecă Arghezi,

căzut lângă Sorescu,

pe-un umăr Cincinat,

Cusin şi Păunescu.

S-au prins cu toţi de mână

parcă dansează-o horă,

Ţepelea şi Nichita,

au Blandiana – sora!

Stau toţi în armonie,

Dinescu, Fruntelată,

Astaloş, Ivănescu,

şi nimeni nu se ceartă.

Totu-mi pare feeric

În dulcea Românie

fiindca aici şi iarna

murmură poezie!

PARODIE DE CRĂCIUN

Comunistul Moş Gerilă

De mult nu mai vine,

Toată lumea a sperat

C-o să fie bine!

Acum vine Moş Crăciun,

Aşteptat cu-ardoare,

Dar de-oamenii săraci

Nici în cot nu-l doare!

Copilaşii mititei

Nu îl mai salută,

Fiindcă nu le dă nimic

Dacă n-au valută!

Dorindu-ţi o jucărea,

Te uiţi la vitrine

Ca şi Nastratin Hogea

Şi să plângi îţi vine!

Continue reading „George ROCA: POEZII DE CRĂCIUN 2019” →

George ANCA: IPSE

SCENARIU IPSE

George Anca – Monica Andreescu – Constantin Noica – Mădănila Țucu – Andrei Mihai – Dumitru Grumăzescu – Secretul finlandezilor – Silvian Floarea – Camil Petrescu – Dimitrie Grama – George Roca – Liliana Popa – Daniel Vorona – Ion Cristofor – Vișan Dragoș – Lora Levițchi – Alexia Ema Ema – Adela Conciu – Elena Tudosa

Spaţiu vast, supercatedrală, dând spre mare, cu lume pe plajă, animată, toropită

Din caietul lui Vizante pică pe nisip un acatist. Voce (VO): „Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori”. Un Ford alb, intrând pe plajă încă în viteză şi evitând un Renault roşu, pornit spre uscat, doboară un cuplu cu braţele pline de crini. Peste ţipetele şocate (soka-sloka), se suprapune aceeaşi voce: „Harul cel dumnezeiesc v-a umbrit în chip minunat, Sfinţilor” şi fraze de muzică gregoriană, bhakti şi din Grieg. Dintre corturi, Virginica scrutează înaltul.

***

MAI MULŢI

Criminalule!

Buluceală în jurul „mirilor” căzuţi, la care se alătură şi soferul, sub huiduieli.

Shiva – Parvati

La câţiva metri, sub umbrar, Ovidiu îi operează Corinei un coş pe degetul mare de la picior. Femeia urmăreşte cu privirea un fluture, o rândunea, pescăruşul înot, întorcând mental valul concentric în sârmă ghimpată .

CORINA

Pescăruşul înota, rândunica flutura, fluturele rândunea.

La doi paşi, Delia se prăvăleşte peste rezemătoarea scaunului, încă un genunchi julit.

ELEMER

Nu vă supăraţi, domnule, sunt ţânţari?

DELIA

(ridicându-se)

Uite, mamă, ţânţari, înţeapă şi în ciorapi.

ELEMER

Până anul trecut nu erau.

CORINA

(recitând)

Coloanele lui Memnon afumate, Peer.

ELEMER

Bună ziua! Mi-am simţit coloana la loc în mormântul învierii, când am sărutat mâna de argint a Maicii Domnului.

OVIDIU

Ce ziceţi de accident?

ELEMER

Puteau să-şi termine nunta la catedrală.

DELIA

Sau la moschee. Genunchiul meu!

Parapantă furată de nori la mii de metri.

ELEMER

Mi-a julit actul de deces al tatei.

OVIDIU

Ţine-mi farurile alea în ochi.

ELEMER

Lumina înoată în lumânare ca mine în mare.

(Deliei). Hai unu, sai unşpe, treci 21, din 31 fă 41, măr 51, bob 61, prun 71, mur 91, mir 01. Numărul e mai curat ca dialectul şi nisipul.

CORINA

Acrofob, dar te-ai mutat la 9. Ţi-ai tăiat şi unghiile.

Asemănarea apei mării cu iarba o ştii tu, fluture algă.

Papa recită din Eminescu. Din cupolă, de pe schela-parapantă, Elemer se prăbuşeşte.

GENERIC. Titlu: IBSEN RAMAYANA

Din caietul Naratorului pică pe nisip un acatist. Voce: „Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori”. Un Ford alb, intrând pe plajă încă în viteză şi evitând un Renault roşu, pornit spre a pleca, doboară un cuplu cu braţele pline de crini. Peste ţipetele şocate, se suprapune aceeaşi voce: „Harul cel dumnezeiesc v-a umbrit în chip minunat, Sfinţilor” şi fraze de muzică gregoriană şi din Grieg.

Vik îi operează Mariei un coş pe degetul mare de la picior. Maria urmăreşte cu privirea un fluture, o rândunea, pescăruşul înot, valul concentric prefăcându-se, analogic, în sârmă ghimpată .

Delia se prăvăleşte peste rezemătoarea scaunului, încă un genunchi julit.

Uşa cortului, umbrarul şi un ţânţar (zăbavă). Cerc de cunoscuţi. Parapanta la 1500, 3000, furată la 10 000 m, de adrenalina cleptomană a norilor vizibilă în zmeul liberat al lui Elemer.

scene vizibile, ceva rap în ce-ar fi fost amiază, mai şi demosnstrăm care e plăcerea.

Mărul pictat să-l mai pozezi, pezmetul Berini îl papă Berni,

Pescăruşul pe mâna dreaptă. Veveriţa vine spre el. Pescăruşul zboară şi mai la dreapta, puiul chel, căutător de dreptate, pescăruşul-veveriţă. Fluturele aterizează pe coada şoricelului. Fulgerul zigzaghează norul, atrage fierul ceasului, umbrarul. Conversaţii, ce facem, apucaţi de furtună televizabilă. Umbrarul ibsenienilor se dărâmă. Vizante, lăsat de pază, se uită la cortul gata să cadă sub picuri. Virginica – eunucul adolescenţilor – citeşte. Se aud copii, folia cocoloşită, tună. Sonorităţi shivaite. Trăznetul carbonizează pe Vizante, scenă vizibilă pentru Virginica. Rap. Ţânţari pe vânt. Parapanta lui Elemer. Păcură. Maşina copiilor ibsenieni se opreşte şi Delia, părinţii ei, Corina şi Ovidiu coboară salvator, apucându-se de remontat umbrarul.

Continue reading „George ANCA: IPSE” →

Nicolae NISTOR: Sarmale englezești (poeme)

ROCHIA NEAGRĂ

Rochia neagră
pe marmora rece
Lacrimi după încolăciri
de animale flămânde
ultima iubire-ultima țigare
noaptea cade definitv
pe carnea zgâriată
de disperare
altă rochie neagră
așteaptă să moară
atârnată de ridurile
ce se sting ca o lumânare!

HORA TRISTEȚII

Nu te-am ales cu mintea, sufletul a stat la pândă,
te-am prins despletită și nesigură ca bobocii
de violete, pline de de lacrimile primăverii, dimineaţa.
La hora fecioarelor, cu miros de floare de câmp,
te priveam, flămând de iubire ,cum horeai soarele.
Flăcăii, fără caleaşcă, nu îndrăzneau să sfideze roata vieții.
Poate sângele îmbătrânit de generații se purifică prin tine.
Te-ai desprins din hora tristeții,ciuleandră bătută de istorie!
Nu te-am ales din întâmplare chiar și atunci când istoria doare

DINCOLO DE LACRIMI

Nimeni nu mi-a spus
că plânsul are
sunete ascunse-n
trupul căzut
că niciodată nu
le vor fura alții
să confecționeze
măști vorbitoare
dincolo de lumea din pupile!

VIS DE NOAPTE

Uneori, mă ascund de tine într-o
oglindă ce-mi convine, în spaime cu păsări de
noapte ce alungă cerul din vis,
transpiraţia spaimelor când fug în tunelul din mine,
şi cercul acesta zvârcolit mă duce tot la tine, Isis –
Uneori, mă ascund ca o vietate ce fuge de stele de mare,
aleg să nu vorbesc,
ascuns în vegetaţia neatinsă de om,
agitaţiile din armoniile mării, iubirile
scurte, viaţă au, oare,
ce timp se scurge prin vine-albastre
fericirea din algele pom.
Ce nuntă frumoasă în somn, ce vesel alai mă duce la tine
când eu încerc să ucid păsările din
mine, nocturne păcate, te văd cum fugi goală,
o nălucă ce iubește albul din mine,
eu parcă-s Osiris ce te dorește, călare
pe noapte de păcate,
magia unui vis în mare cu noi, Isis,
trăind uniţi în șoapte!

CEȘTILE CU POVEȘTI

Mă sorb din cafele uitate,
necitite de spaima
celor neștiute,
gânduri rostite în oglindă
de care fug
în dimineți aglomerate.
Continue reading „Nicolae NISTOR: Sarmale englezești (poeme)” →

Magdalena BRĂTESCU: Să descifrezi taina tainelor

În lumea noastră dezlănțuită și-n „cercul nostru strâmt în care/ norocul ne petrece”, fenomenul George Roca, planeta George Roca, reprezintă o oază de idealism și esența bunătății. Scrie și declamă poezii, e prozator și editor, migălește creația lui și a celor două mii cinci sute de colaboratori îndrumați, lansați, făcuți cunoscuți pe tot mapamondul, oameni care, majoritatea i-au devenit prieteni, nu numai de condei, ci și de suflet.

La „Forumul românilor de pretutindeni” a dăruit toate cărțile proaspăt ieșite de sub tipar „Taina scrisului”. Trăim vremuri în care scriitorii se înmulțesc și, simultan, numărul cititorilor scade. Dar totuși, „carte frumoasă, cinste cui te-a scris” și cui te-a editat, primele două volume „Taina scrisului” interesează, pasionează aidoma unui roman de suspans. Antologia, după cum precizează însuși George Roca pe coperta I, cuprinde „eseuri de motivație literară”. O sută de prozatori și poeți, aleși aleatoriu, ghidați de autor prin câteva sugestii inițiale, se confesează fără a lăsa însă impresia de interviu, cum se transformă azi „memoriile” în răspunsuri la care se adaugă ulterior întrebările!

Fără fasoane, unii mai pe scurt, alții în detaliu, prin simple CV-uri sau biografii cvasiliterare, ori gândire abscons-pompoasă, dar toți cu sinceritate deplină și emoție lăuntrică.

De ce scriu? Ca să nu li se șteargă numele fără urmă, pentru că au talent și inspirație? Pentru că primesc semnale din eter, pentru că au trecut printr-o traumă și simt nevoia defulării? Într-o stare de grație decodificată prin cuvinte meșteșugite, din dorința profund omenească de muritor ce se vrea nemuritor? Poate câte ceva din toate acestea împreună… Sau poate „ce-a fost/ ce-am vrut să fie/ noi n-o vom ști poate niciodată!” Și poate tocmai în acest mister cvasi dezlegat rezidă frumusețea cărții.

Superbele coperți în albastrul cernelii cu albul modest al colii de hârtie și roșul sângelui cu care fiecare creator adevărat își scrie gândurile au fost create tot de George Roca. Semnul „&” din dreapta, semn al egalității „et comp” e înnobilat de toca academică și de arhaicele, uitatele călimară plus toc! Ca omagiu delicat…

Continue reading „Magdalena BRĂTESCU: Să descifrezi taina tainelor” →

Magdalena BRĂTESCU: Uniți în cuget și-n simțiri

„Forumul românilor de pretutindeni 2019” s-a desfășurat la București în perioada 4-8 septembrie și a fost un minunat prilej de promovare a dialogului între românii din afara granițelor țării și statului român. Organizat de Ministerul Românilor de Pretutindeni, la inițiativa doamnei ministru Natalia Intotero, Forumul s-a bucurat de participarea mediului asociativ românesc din străinătate, mass media și profesioniști români din diverse domenii care s-au întâlnit cu membri ai Guvernului până la cel mai înalt nivel.

Lucrările au debutat cu intonarea imnului României de către un copil în costum național maramureșan care a impresionat asistența printr-o voce puternică și frumos nuanțată.

Sesiunea Forumului s-a deschis în prezența primului ministru al României, doamna Viorica Dăncilă. Urările de bun venit au fost rostite de ministrul românilor de pretutindeni, doamna Natalia Intotero, care în continuare, a enumerat țările de unde au sosit invitații trăitori pe cele cinci continente, America, Australia, Asia, Africa și Europa. Din partea Israelului au fost invitați rabinii Iosef Wassermann și I. Harel și, din partea ASILR, Dragoș Nelersa și Magdalena Brătescu.

În prima zi a fost abordată problema educației în limba română pentru noile generații trăitoare înafara granițelor României prin metode clasice (profesor-clasă de elevi), dar și prin internet și noile tehnologii, precum și prin conlucrarea cu comunitățile religioase. Totul cu accent pe păstrarea identității românești în lume. Apoi, despre drepturile și libertățile cetățenilor români în țările de rezidență, campaniile electorale și votul direct, prin corespondență sau internet. Un alt subiect a fost reprezentat de modalitățile de sprijin pentru românii care doresc să se reîntoarcă în țara lor de baștină.

Toți vorbitorii următori au subliniat importanța Forumului ca semn al unității tuturor originarilor din România. Ministrul tineretului și sportului, domnul Bogdan Matei, a abordat problema promovării imaginii României peste hotare. Performeri de renume mondial precum Ilie Năstase, Nadia Comăneci, Gheorghe Hagi sau Simona Halep și alții care continuă să afirme România peste granițe fiind cei mai buni ambasadori ai țării. România a găzduit și găzduiește evenimente sportive și competiții internaționale de fotbal, ciclism, box etc. care o aduc în prim planul interesului mondial.

Apoi au vorbit președintele Comisiei pentru comunitățile românilor din afara granițelor țării, domnul deputat Constantin Codreanu, și președintele Autorității electorale permanente, domnul Constantin-Florin Mitulețu-Buică, ambii despre votul în străinătate și simplificarea procedurilor. Robert Stredie, președintele Ligii studenților români din străinătate, asociație neguvernamentală și apolitică, a pledat pentru aducerea acasă a tinerilor prin tabere de vară și gale de premiere a studenților eminenți de pretudindeni.

Ministrul finanțelor publice, dl. Eugen Orlando Teodorovici a analizat condițiile socio-economice care i-au determinat pe români, în special intelectuali și agricultori, să-și părăsească țara subliniind că este de datoria guvernului României să lupte pentru a le fi apărate drepturile în străinătate. Pe românii de dincolo de frontiere i-a îndemnat să se transforme în propagandiști în favoarea țării de unde au plecat, pentru a reuși să schimbe prejudecăți înrădăcinate, mentalități greșite, idei preconcepute și căderea în derizoriu a etniei noastre, nelăsând ca țara să fie criticată pe nedrept și poporul umilit. În cuvântul său, ministrul a amintit că România înregistrează o creștere record de 31% numai în domeniul construcțiilor, venitul mediu brut ajungând la 3,000 de lei, iar salariații beneficiind de scutiri de impozite. „Conducătorii țării, a spus domnia sa, depun eforturi susținute pentru bunăstarea poporului”.

Primul ministru al României, doamna Viorica Dăncilă, a îndemnat la coeziune și unitate prin proiecte, inițiative, finanțări care să-i mențină pe români conexați la țara de origine pentru menținerea identității românești. De pildă, burse de studii pentru elevi și studenți, educația în limba maternă, cunoașterea culturii și civilizației române de către Continue reading „Magdalena BRĂTESCU: Uniți în cuget și-n simțiri” →

Gheorghe Constantin NISTOROIU: ÎNTÂLNIRE PESTE TIMP ȘI TIMPURI

„Toamna şi-a întins marama de aramă pe zăvoi;

Taie aerul cu zboruri mici şi frînte rîndunele;

Frunze cad şi-n praf de aur, de la munte după ele

Pică şi treptat se umflă gîrla turmelor de oi.”

(ION PILLAT)

Octombrie şi-a gătit Caleaşca princiară, pornindu-şi solia sa angelică, dincolo de timp, dincolo de spaţiu, dincolo de ţărm, dincolo de mare, dincolo de deal, dincolo de munte, dincolo de soare, dincolo de vânt, dincolo de codru, dincolo de ţară, dincolo de cântare, dincolo de nostalgie, dincolo de stele, dincolo de legendă, dincolo de Sydney, înspre Oradea, marea Cetate a Bihariei Voievodului martir Menumorut.

Buna vestire, aleargă, se bucură, tresaltă, vălurindu-mi inima într-un mănunchi de grădină pe sub care s-au strâns dumitriţele albe ca la o vecernie de Toamnă în Mănăstirea voievodală Putna a sfântului Ştefan cel Mare, unde Lumina lină, se pogoară cu mantia PRIETENIEI sale cereşti sub acoperământul căreia mă cuprinde într-o caldă îmbrăţişare, întâlnirea istorică, de suflet, de Rug aprins, de romanţă, de poezie cu poetul şi scriitorul GEORGE ROCA.

Providenţa a ţesut mai de mult cu borangicul vrerii şi luminii Sale, broderia de aur a prieteniei noastre, urmând ca la plinirea vremii, peste timp şi spaţiu să ne contopim în azurul unei întâlniri serafice, a unor zori binecuvântaţi ai lui OCTOMBRIE – 17- 2019.

Glasul buciumului care a pregătit această întâlnire sublimă a sunat prin viersul dulce al Vestalei lirice, MARIANA GURZA – Timişoara, emina noastră dragă şi prin trâmbiţa unui alt PRIETEN ales, colonelul (r) dr, CONSTANTIN MOŞINCAT, în Cetatea sa de la ORADEA, cu prilejul invitaţiei la sărbătoarea CENTENARULUI 1919 – 11 Octombrie – 2019, cinstită în sânul cald, familial al Cercului Militar Oradea.

Frunzele arămii ale lui Octombrie cad într-o melancolie cernută a azurului, precum zborul rătăcit al Păsărelelor gingaşe, zburdalnice. Sus, stau de veghe şi ard permanent Luceferii în Candela lor mare, albastră. Nucul din poartă tremură cu braţele sale de monah centenar, podidindu-şi lacrimile în frunzele sale de borangic.

Toamna pentru iubitorii de Frumos, pentru Oamenii – Copii ai Creaţiei harice, lumina nu mai vine de sus, ci se pogoară din splendoarea de Păun a Codrului Împărat. Pentru Prieteni însă, lumina se prelinge din Icoana sufletului lor aprins de Iubire. Parcă de aici, din Sânul cald al PRIETENIEI cereşti, răsare şi PATRIA lor dragă.

În inima mea înflăcărată de VALAH creştin ortodox mi-a pătruns o sublimă cântare, cu un refren celest, repetându-se ca într-o RAPSODIE a lui Ciprian Porumbescu sau ca într-un purpuriu AZUR de ROMANŢĂ, unde tainele PRIETENIEI sacre, se risipesc în Iubire, dăruind doldora împrejururi FRUMUSEŢEA întru podoaba ei serafică.

Vântul cu o adiere mirabilă îmi deschide larg poarta, pe care intră, Doamna mea, MARIA NUŞA NICOLETA cu vestea cea bună: Domnul Colonel Moşincat te invită la Centenarul Oradei, unde va fi prezent şi prietenul tău drag George Roca. Mergem? Când? Dimineaţă! La drum…

Joi-17 Octombrie 2019, părăsim hotelul, păşind în cadenţă amândoi, cu bucurie, cu emoţie prin Cetatea Bihariei în braţele ei calde, apretate, primitoare.Purcedem prin centrul Capitalei dătătoare de cultură. Oraşul fascinează la fiecare pas. Clădiri impunătoare, gotice, frumoase, străzi curate, oameni cu priviri şi mers domol. Vrem să-l salutăm pe Mihai Vitezul dar îl găsim pe soclu pe regele Ferdinand, care-şi lasă privirea în pământ în Piaţa Unirii.

Facem câteva poze, până la venirea colonelului Moşincat, care bucuros ne ia în primire la pas în drumul grăbit spre întâlnirea marei surprize pregătite…, adică îmbrăţişarea cu GEORGE ROCA. Numai că, eu vorbisem cu MAGISTRU la telefon pe 16 Octombrie, Miercuri pe la ora 12,00, în drum spre Gară, în drum spre Oradea, în drum spre el.

Ajungem la intersecţia cu strada Eminescu, pe care stă prezentă, peste timp, clădirea înaltă de piatră în care se regăsesc de un veac apărătorii hotarului Bihariei, Casa Armatei – Cercul Militar.

Aveam să aflăm că lipită de Casa Armatei este Casa Doamnei Roca,urmată doar la câteva case de Continue reading „Gheorghe Constantin NISTOROIU: ÎNTÂLNIRE PESTE TIMP ȘI TIMPURI” →

Gheorghe Constantin NISTOROIU: GEORGE ROCA – IERARHUL EPARHIEI CUVÂNTULUI

„Esenţa cuvintelor ne reaminteşte şi că, înainte de orice, ar fi esenţial în viaţa fiecăruia, mai întâi a fost o carte de unde am luat Lumina literelor şi a fost o Şcoală de unde un învăţător ne-a arătat un drum.”

(ARTUR GABRIEL SILVESTRI)

Hărăzit de Dumnezeu ca sacerdot al Cuvântului în Cetatea Diasporei Româneşti, GEORGE ROCA – ROMÂNUL şi alţii, puţini asemenea lui, sunt predestinaţi să slujească şi să slăvească LOGOSUL dumnezeiesc prin strălucirile grăirii scrise, operei creative ale unor iubitori de FRUMOS întru toată splendoarea cugetării lor.

La început când Bunul Dumnezeu-Cântarea Cerească Treimică şi-a pogorât Bunătatea Sa în Creaţie, Frumuseţea Chipului Său şi Dragostea în Omul dacic, acesta, Bărbat/ Femeie fiind, au fost înveşmântaţi în porfira de taină a Cuvântului.

„Cuvântul, spunea cel care l-a rostit cu gura sa de aur, este cea mai mare jertfă, cea mai sfântă şi cea mai bună dintre toate jertfele!” (Sf. Ioan Gură de Aur).

Cuvântul lui Dumnezeu, literă cu literă, vocală şi consoană s-au gătit în Iie de sărbătoare românească prinzându-se în Hora mare şi Sfântă a Creaţiei cereşti.

Cuvintele divine ţesute din borangicul Luminii sacre, sunt brodate apoi pe ştergarele trandafirii, serafice ca-ntr-un azur al surâsului dacic carpatin.

La Început este Cuvântul dumnezeiesc – Obârşia tuturor cuvintelor-făpturi: Cerul cu Îngerii lui, Pământul cu odraslele sale, Lumina cu strălucirea-i serafică, Ziua cu zâmbetul ei omenos, Noaptea cu înţelepciunea sa, Apa cu vieţuitoarele zglobii, Iarba cu mireasma florilor, Pomii cu mugurii verzi surâzând, Plantele legănându-se îmbobocite, Codrul cu rapsodiile maeştrilor lui, Soarele cu apoteoza sa, Luna şi Stelele cu candelabrele lor aprinse şi sus de tot, peste toate acestea, în vârful Kogaionului, ca un rege înveşmântat în splendoarea frumuseţii este aşezat Omul dacoromân carpatin – Chip al Dumnezeului – Logos şi al Fecioarei Maria.

Despre acest Poem divin şi sublim al Creaţiei, dumnezeiescul Vasile cel Mare, ca unul care si-a plămădit din frumuseţea pământului mătăniile credinţei, care şi-a rezemat fruntea de cer, punând rânduială în universul cugetului său, rostuind şiragurile înţelepciunii, înfiorat de admiraţia Creatorului, rosteşte îmbujorat şi smerit frumosul său cuvânt:

„Cel dintâi cuvânt al lui Dumnezeu a creat lumina, a risipit întunericul, a veselit lumea, a adus dintr-o dată peste toate o privelişte veselă şi voioasă. Văzduhul s-a umplut de lumină, sau, mai bine spus, avea atârnată în el lumina în întregime, care trimetea pretutindeni, până la marginile pământului, revărsările stălucirii ei…Aruncând glas în lume, Dumnezeu a pus dintr-o dată în lume frumuseţea luminii…Şi într-o clipită de vreme, pământul ca să păzească porunca Creatorului a început şi desăvârşit odrăslirea…Pământul şi-a primit podoaba de la florile ce au răsărit din el, cerului i s-a dat ca podoabă florile stelelor şi a fost împodobit cu perechea celor doi luminători care, ca nişte ochi gemeni, se uită spre pământ. Rămăsese să se dea şi apelor şi aerului podoaba lor…Ne-a făcut în potenţă asemănători cu Dumnezeu, lăsându-ne pe noi să fim lucrători ai asemănării. Asemenea lui Dumnezeu ne facem devenind creştini. Cum anume ? Prin Evanghelie. Dar ce este creştinismul ? Asemănarea cu Dumnezeu pe cât este cu putinţă omului: urăşte răul, fii bun, milostiv, compătimitor şi te îmbraci în Hristos devenind asemenea lui Dumnezeu.”

(Sf. Vasile Cel Mare, Omilii la Hexameron, trad. Pr. Dumitru Fecioru, Ed. Sofia, Bucureşti, 2004)

Se spune despre dacoromânul creştin ortodox, îndelung-răbdător în chibzuiala dulcelui său grai, că împarte cu stânga inima şi cu dreapta cuvântul-suflet mărgăritar.

Monahi, poeţi, diaconi, scriitori, preoţi, filosofi şi arhierei-ctitori ai graiului românesc au dăltuit cu migala lor sacră Chipul cel frumos şi cel dîntâi al Limbii noastre divine.

Cuvântul această minune şi mirare dumnezeiască întrupează în Omul ales al Iubirii creştine Poemul Vieţii Sale!

„Nu sunt graiuri, nici cuvinte, /ale căror glasuri să nu se audă.

În tot pământul a ieşit vestirea lor, /şi la marginea lumii cuvintele lor.”

(PSALMUL 18)

Prin focul rugăciunii inimii sale, creatorul creştin ortodox primeşte harul luminii cuvintelor de la Cuvântul dumnezeesc, dăruind-o celor ce slujesc şi slăvesc Taina Sofianică a Logosului – Hristos.

Graiul dulce românesc este cel mai frumos dar al Vieţii dăruită de Dumnezeu, iar scrisul ales este heraldica dacică a aristocraţiei autorului.

Continue reading „Gheorghe Constantin NISTOROIU: GEORGE ROCA – IERARHUL EPARHIEI CUVÂNTULUI” →

Cornelia CHIFU: Considerații asupra volumului „Taina scrisului”

„Taina scrisului” este un act de cultură iniţiat de scriitorul George Roca ce reuneşte în paginile a două volume de antologie o sută de eseuri de motivaţie literară aparţinând tot atâtor scriitori de limbă română de pe întreg mapamondul, un concept a cărui importanţă pentru literatura română nu mai trebuie demonstrată.

Dincolo de bogăţia spirituală pe care o înmagazinează în paginile sale, „Taina scrisului” este un document pentru Istoria literaturii române, oferind date exacte şi informaţii privind debutul şi evoluţia literară a celor o sută de participanţi la acest original proiect cultural, ceea ce înseamnă când şi de ce au început să scrie, persoanele care i-au îndrumat, încurajat şi călăuzit paşii, reviste, publicaţii şi edituri cu care au colaborat, volume tipărite, premii şi distincţii obţinute.

Sigur, nu toţi vor rămâne în analele Istoriei literaturii! Dar din paginile celor două volume nu-i va şterge nimeni şi cititorii acestora vor afla cum s-au născut cândva aripile unor vise, cum au crescut ele şi cât de înalt le-a fost zborul. Pentru că eseurile nu sunt doar o înşiruire de date şi titluri. Concepute în stiluri diferite, unele mai riguroase, unele pline de umor, altele mai lirice, ele vorbesc despre taina creaţiei, acea scânteia divină ce a purtat mereu spiritului uman spre desăvârşire şi spre lumină.

„Taina scrisului” poate fi asemănată cu o carte de poveşti. O sută de poveşti ce creionează o sută de personaje principale pornite să cucerească lumea cu ajutorul cuvântului, instrumentul miraculos, cu puteri nebănuite care se lasă descoperite doar celor cu har, meniţi să dezvăluie oamenilor bucuria minţii şi a inimii. O sută de poveşti despre începuturi finalizate cu multă trudă, despre încercări şi reuşite şi deznădejdi, despre talent şi emoţie şi totul în numele comunicării şi împărtăşirii cu ceilalţi.

Cercetându-le îndeaproape mesajul, cred că am putea elucida dilema acestei controversate epoci a internetului care a scăzut drastic numărul cititorilor de literatură scrisă ce se află în raport invers proporţional cu lansările de carte. Cred că am afla ce îi motivează pe scriitori să mai treacă pragul editurilor, să-şi dedice viaţa acestei pasiuni – scrisul – şi să lanseze cu încăpăţânare carte după carte.

Esenţa acestui demers cultural o descifrăm din titlul pe care i l-a ales autorul, „Taina scrisului” pentru că, nu-i aşa, destinul oricărui scriitor este o taină.

Dacă Dicţionarul limbii române ne spune că taina este ceva necunoscut, neînţeles, nedescoperit, nepătruns de mintea omenească, în scrierile religioase taina este „o lucrare misterioasă, ceva necunoscut şi neînţeles minţii omului care se face cu putere divină”, exemplificându-se cu cele şapte taine ale Bisericii creştine care „pecetluiesc legătura dintre divinitate şi om”. Taina scrisului este acel fior al creaţiei, o chemare lăuntrică, misterioasă, pe care o simt cei dăruiţi cu har şi care pecetluieşte legătura dintre cuvântul scris şi om, înlesnind zborul sufletului spre lumi tainice, doar de el ştiute.

Dar să vorbim şi despre fiorul liric pe care îl conţine cuvântul „taină”, despre acel freamăt al eului liric încărcat de emoţia necunoscutului.

Nuanţe poetice ale cuvântului „taină” desprindem din chiar definiţia lui de „mister”, „minune”, „poveste minunată”. Despre sensul poetic al cuvântului „taină” ne vorbeşte cu măiestrie Lucian Blaga prin metaforele sale: „corola de minuni a lumii”, „nepătruns ascuns”, „sfânt mister”, „ne-nţelesuri mari”. Dar, pe când Blaga nu cercetează tainele lumii, nu le ucide cu mintea, nu le vrea lămurite, George Roca îi invită la ceas de spovedanie pe cei o sută de scriitori şi porneşte alături de ei pe drumul destăinuirilor, lăsând posterităţii o sută de „poveşti minunate” prin care să dezlege „Taina scrisului” cunoscând emoţia şi bucuria creaţiei artistice.

„Taina scrisului”, este o încununare a muncii neobosite de promotor cultural pe care o desfăşoară George Roca întru descoperirea şi formarea de noi talente, întru promovarea scriitorilor de limbă română în spaţiul cultural internaţional şi, deci, a limbii şi a culturii româneşti. Îi dorim mult succes în acest demers şi drept încurajare îi amintim că „cei ce duc soarele în viaţa altora vor trăi şi ei în lumină!”

———————

Cornelia CHIFU

10 septembrie 2019

Timişoara

Continue reading „Cornelia CHIFU: Considerații asupra volumului „Taina scrisului”” →