Mi-a căzut în faţa ochilor o lucrare atât de interesantă încât am clipit de mai multe ori când am „răsfoit-o”! Trimisă prin email, în PDF desigur, de la Slatina la Sydney! Căci eu locuiesc la Antipozi. Noroc că Internetul mă ajută să nu fiu izolat de restul lumii. Super, am zis! Excelentă! La început m-au fascinat imaginile. Fotografie de artă, de mare clasă. De fapt asta te atrage mai întâi când deschizi volumul. Pe fiecare pagină o fotografie alb-negru demnă de un concurs internaţional. Fotografii alb-negru, căci aşa arata calitatea fotografiei moderne! Când îţi apare în obiectivul ocular o imagine alb-negru te opreşti, te uiţi şi pui frâna altor treburi. Dacă este de calitate cauţi să o admiri, să o penetrezi cu privirea, să încerci să o descifrezi să o compari chiar, să o înţelegi, să ajungi chiar până la rădăcina amintirilor tale.
În această lucrare prima imagine care merită să o privești cu atenție este chiar un portret al autorului… O fotografie tridimensională parcă, în care distinsul domn Valeru Ciurea, parcă te salută şi te îmbie să pătrunzi în universul cărţii domnie sale, să-i descifrezi tainele, semnificaţia imaginilor şi a scrisului prezent în paginile sale. Migălos cum sunt din fire am numărat în cele 126 de pagini ale cărţii 44 de imagini excluzând coperta. Patruzeci și patru de imagini care îţi vorbesc, patruzeci și patru de imagini care te fascinează înainte de a citi măcar o literă din textele ataşate. Crucea de la pagina 24 parcă dispare acoperită de zăpezile veșnice ale uitării. La pagina 42 ne salută parcă o Frida Kahlo modernă, însprâncenată, în brațe cu un ursuleț de pluș care are buzele date parcă cu ruj…! O combinație între picturile vestitei mexicane cu sprânceană „Niña con máscara de la muerta” și „Yo y mis pericos”. Imaginea de la pagina 66 îmi sugestionează organul facerii lumii unde globul pământesc din fundal este ovulul care trebuie fecundat pentru a se ajunge la crearea unei noi dimensiuni cosmice. Sau mai simplu, un fel de luminiță de la capătul tunelului! Legătura creată de căsătorie o reprezintă fotografia de la pagina 74 unde simbolurile sunt și mai relevante. Aici, sfoara reprezintă inelul de logodnă, iar cele două crăcuțe sunt, cea din stanga „El”, iar cea din dreapta, cu scorburica, „Ea”. Adam și Eva în regnul vegetal. La pagina 78 m-a surpris o mână încleștată. O mână care vorbește parcă, o mână expresiva, o mână simbol… O mână care pare un prunc agățat de brațul mamei sale.
Spunea cineva că o fotografie face cât 1000 de cuvinte! Așa o fi? Eu zic că da! Deci 44 de fotografii fac cât 44.000 de cuvinte care, transformate în text, ar mai adăuga încă multe pagini la consistența cărții!
Trecând la analiza poeziilor rămâi plăcut impresionat de claritatea lor, de mesajul care vor să îl transmită, dar şi de subtilitatea metaforelor folosite, de versificaţie, de eleganța prezentării! Parcă am aterizat pe un tărâm literar japonez. Versurile pure par un mixaj intre haiku, senryū şi tanka! Cine ştie să le definească!? Poate numai un cercetător sau un specialist în asemenea gen de poezie!? Simbolurile predomină şi aici!
Poetul ne face o demonstrație de afecțiune: „Dincolo/ de cioburile visului meu/ eşti tu/ respirând liniştit/ nemărginirea…//” (Dincolo – pg. 33) și una de iubire: „Însetat,/ pe muntele iubirii,/ mă răcoresc/ în norul sufletului tău/ întins peste mine/ ca o ploaie…//” (Însetat – pg. 35). Imagini sensibile si sugestive contopite în corpul poeziei moderne.
La pagina 53 întâlnesc o poezie care farmecă bizar. Parcă ar fi „sarea și piperul” dintr-o combinație a versurilor lui Heine și Eminescu!? O poezie mai lungă decât cele întâlnite în paginile anterioare, dar de data asta cu rimă adevărată. Citind-o, îți vine să mângâi pagina scrisă: „Și-n lacrimă/ și-n dor de dor,// Cu gândul tău mă înconjor…/ Și-n timp incert,/ nemuritor,// Cu gândul meu te înconjor…/ Și doru-ți port/ dar portu-i gol.// Doar marea vine ca un sol/ Cu-n val-năframă,/ Alb, bizar,/ Mă scaldă iar… și iar… și iar,/ până-n amurg de felinar/ murdar și spart/ din vechiul far…//” (Timp).
În poemul „Tărâmul de niciodată” autorul propagă dragoste, încearcă să facă oamenii (mai) buni, să creeze armonie cu universul vegetal, cu florile, cu trandafirii: „Hai să ne imaginăm/ că trandafirii/ sunt tot prietenii noştri,/ că sufletul meu/ şi sufletul tău/ se abat/ din când în când/ acolo unde nu ne găsim/ niciodată…//”. În poezia „Curriculum Vitae” (pg. 75) poetul își încleștează pumnii patriotici și își face un autoportret exploziv „Sunt român/ get-beget,/ Robul miriapodului/ get-buget./ Sunt stafia/ motociclistului/ alergând/ plictisit/ la zidul morţii./ De câte ori/ clipesc/ sunt în acelaşi loc,/ Chiar dacă alerg/ Cu peste o viață/ pe oră…//”.
Interesantă lira cu care a fost dotat poetul Valeru Ciurea… Trebuie să fii calm când îi citești poemele, să încerci să-l înțelegi, să vibrezi alături de el… Iți garantez cititorule că te vei simți bine. Poezia place, fascinează, iar proza care urmează în a doua jumătate a volumului pare interesantă și atrăgătoare. Autorul, printr-o notă scrisă la pagina 79 ne avertizează direct: „Viața noastră nu este însă poezie. Prozaicul ne îmbracă zilnic cu ternele-i haine, ne acoperă în așa fel încât să nu mai poată pătrunde în noi lumina frumosului, a artisticului, a dragostei fără de care devenim altceva decât oameni.”
Prezent cu câteva eseuri și povestiri cu tâlc, relatări sau pagini de jurnal, domnul Valeru Ciurea caută să ne facă cunoscut intenţia sa de a privi cu ochi mari lumea ce-l înconjoară. Abordând diferite tematici atrage atenţia cititorului asupra diferitelor ipostaze pe care le-a trăit sau le-a gândit.
În eseul „Şah la pion” autorul referindu-se la evenimentele din 1989 – care posibil că l-au marcat puternic – vorbește despre românul care s-a trezit din „somnul cel de moarte” şi a plecat la luptă, relatând filozofic: „Suntem ca pe o tablă de şah cu piesele aparent în dezordine, iar noi nu suntem atât de maeştri încât să ştim pe unde s-a oprit jocul, nici cum ar putea să continue. Când întoarcem privirea, piesele se mişcă fără ca noi să ne dăm seama. Rămâne aceeaşi dezordine, semn că maeştrii ce-l conduc ştiu foarte bine să se descurce în această dezordine.”
Povestirea cu tâlc, numită „Mușuroiul de furnici” mi-a atras atenţia de asemenea. M-a impresionat acea furnică truditoare – simbol al hărniciei – urmărită de ochiul autorului, care ajunge cu încărcătura din spinare la „poarta” muşuroiului şi acolo i-o „saltă” un hoţoman de trântor… dându-se el adevăratul titular al transportului. Ei, parcă acest fenomen nu se întâmplă şi la specia umană! Câţi trudesc, câţi sunt exploataţi, câţi se prezintă cu furturi… zicând că e truda lor!
Încet-încet ni se succed în paginile ce urmează diferite materiale interesante, o proză scrisă cu inima şi sufletul autorului, cu o experiență vastă, și care cu o sensibilitate aparte captează atenţia cititorului de la titlul până la ultimul cuvânt al articolului.
* * *
Aş dori să am această carte într-un univers palpabil, fizic nu virtual, să pot să o admir pe viu, să o mângâi, să o descifrez şi să o pun apoi pe raftul cu cărţile cele mai dragi. Ba nu! Să o ţin la vedere pe masa din living room şi să o arăt tuturor prietenilor care îmi calcă casa, pentru a le vindeca rănile şi durerile sufleteşti, pentru a le trece necazurile şi pentru bucuria sufletului lor.
Estetica volumului este într-un echilibru perfect! Compusă din trei parți: fotografie, poezie și proză! De aceea am numit-o „tridimensională”!!! Domnului VALERU CIUREA îi place simetria! Până şi numele şi prenumele autorului este compus din şase litere fiecare! Oare câte secrete mai sunt de descoperit în volum…
Nu aş vrea să să îl parafrazez pe Tudor Arghezi cu „Carte frumoasă, cinste cui te-a scris”, deoarece critică modernă a folosit sintagma prea des, uneori prea des… pentru nişte cărţi fără prea mare valoare. Totuşi, această carte mi se pare un obiect estetic deosebit, o adevărată bijuterie literară. Se poate evidenţia mâna de artist şi de profesionist a editorului, a tehnoredactorului cum poate fi numit autorul cărţii, totodată şi director al editurii „Casa Ciurea”… editura care face cărţi frumoase…
––––––-
George Roca
Sydney, Australia
3 ianuarie 2020