Al. Florin ȚENE: Urmele veacurilor spre Anul Nou

Urmele veacurilor spre Anul Nou

Croncăne veacurile prin ziduri coşcovite,

Străzile s-au aruncat într-un cavou

Să-şi spele uitarea încărcată de zile pătimite

Crăpate de atâta mers spre Anul Nou.

După ce Dumnezeu a sfinţit lucrarea Lui

Cuvântul în timp a căpătat elan

A ochilor ce dau de ştire în ziua nimănui

Spre a înţelege întruchiparea în Noul An.

Pescăruşii aduc în cioc un spic de soare

Şi marea urcă până în tablou.

Eu îmi caut aleasa rătăcind pe cărare

iubirea ce intră în Anul Nou.

In această zi Dumnezeu a împărțit bucăţi din El,

Poeme să le-nţelegem într-un ceas uman,

Ajutorul pătrunderii în măduva timpului rebel,

A leoaicei cu ochii verzi eliberată de Noul An..

Femeia în alb a trecut nevăzută

Şi marea o urmăreşte la rondou,

Mă doare amintirea în clipa absolută

Navigând pe cer spre Anul Nou.

O mie de ani într-o singură zi

Proclamă un ceas contemporan,

In duminica de suflet te-aştept să vii

Poemul să-l citeşti în Noul An.

Croncăne veacurile în burg fără temei

Pe marginea mării odihnită sub chilă,

Gândul se face crin pe pulpe de femei

În corabia legănată de veacuri şi umilă

În faţa orizontului albastru în ritm de bolerou

Când intrăm cu toții în Anul Nou.

Prilej universal de a ne cunoaşte,

De a întoarce cuvântul înapoi,

Cum mielul intră în oaie de frică spontan

Și tăcerea se răscolește în sufletul din noi

Aşa cum va fi bucuria în Noul An.

Catargul are frați ciopliți în chilă

el zăcând aruncat pe un platou

își aduce aminte c-a fost arbore tăiat fără milă

Acum în prag de Anul Nou.

—————————–

Al.Florin ŢENE

Cluj-Napoca

Al. Florin ȚENE: Revista “Destine Literare “- o istorie a literaturii române de pretutindeni

Am primit prin e-mail revista “Destine literare “ din Canada, nr.52-53/ iulie-decembrie 2020, ce apare, nu de mult, sub egida Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, coordonată de doi scriitori cunoscuți Dana Opriță și Alexandru Cetățeanu, membrii fondatori ai Asociației Scriitorilor Români din America de Nord, despre care Alexandru Cetățeanu scrie: „Suntem împreună încă din anul 2007 de când a fost fondată revista. Sunt mii de pagini în care v-am publicat textele pline de imaginație și talent. În tot acest timp am primit, cu bucurie, autori noi (români și de alte naționalități), vi i-am prezentat, le-am urmărit evoluția, premiile care li s-au acordat pentru preocupările lor în domeniul literarurii, filosofiei, istoriei, jurnalisticii, artelor vizuale, etc. Nu am precupețit niciun efort în a căuta și descoperi noi talente, pe care le-am încurajat și vi le-am supus atenției. Suntem mândri să vă informăm că avem numeroși colaboratori permanenți, dar și ocazionali. Nu uităm pe niciunii dintre ei, fiind în contact cu fiecare. Dintotdeauna am încurajat noi și tinere valori pe care în viitor ne vom bucura să le promovăm pe scena culturii internaționale. Fiind o publicație de largă anvergură, nu am impus niciodată anumite teme care să fie luate în considerație. Am dat întotdeauna colaboratorilor noștri posibilitatea de a se exprima în mod liber, deoarece credem în libera exprimare de idei. Și în anul 2020 dorim să publicăm mai multe materiale în limbi de circulație internațională (am urmărit încă din anul 2007 să publicăm cam 50% din materiale în limbile engleză și franceză), dar nu întotdeauna am reușit. Poate anul acesta…Intenționăm să publicăm 4 numere pe an: în lunile martie, iunie, septembrie și decembrie.

Pentru anul 2020, datele limită de trimitere a materialelor vor fi: 15 februarie, 15 mai, 15 august și 15 noiembrie. Toate textele care ne vor parveni după aceste date pentru a fi citite și eventual publicate, vor fi programate pentru numerele viitoare ale revistei.Să aveți un an fericit și „Să dea Dumnezeu cel Sfânt/ Să fie pace pe Pământ”!”

Pentru a cunoaște personalitățile române membre ale aceastei importante organizații profesională am să-i enumăr în continuare, deoarece în procesul de globalizare, acestea sunt borne ale graniței spirituale românești de pe toate meridianele acestui mare sat, numit Pământ: Fondatori: Veronica Balaj, Ioan Barbu, Marian Barbu,Mircea Ștefan Bartan, Eugen Enea Caraghiaur,Melania Caragioiu,(Vicepreședintă), Alexandrina Caragioiu,Iacob Cazacu,,Alexandru Cetățeanu,(Președinte),Sergiu Cioiu, Alexandrina Caragioiu,Iacob Cazacu, Monica Ligia Corleanca, Ioan Cosmuta,Nicholas Dima,Carmen Doreal,+ Al Francisc, Dumitru Ichim, Constantin Ionițescu, Constantin Lupeanu, Cristina Mihai (Vicepreședintă,), Marin Mihalache,Elena Mitru, Dana Opriță, Gheorghe Palcu,Liviu Pendefunda,(Președinte · România) ,Vavila Popovici, Anca Sîrghie, Florentin Smarandache (Președinte ·SUA,), LaviniaStan,Camelia, Carmen Stănescu, Sanda Tulics,Cerasela Tofan, (Secretară), Lucian Turcescu EMBRII DE ONOARE, Sebastian Dorneanu, Gilles Duguay,Simona Sîrghie COLABORATORI, Cezarina Adamescu, Alina Agafiței, Mihaela Aionesei Petruș Andrei, Lia-Maria Andreiță, Adrian Anghelescu, Ovidiu D. Argeșeanu, Veronica Balaj,W.B. Bayril,Nicolae, Mihai Tudor, Titina Nica Țene, Ionuț Țene, Al.Florin Țene și mulți alții. Îmi cer scuze că nu i-am enumerate pe toți, dar spațiul și timpul nu ne permite.

Numărul nou al revistei se deschide cu un editorial semnat dr dr.Doina Opriță, care, chiar de la început, esențializează conținutul articolului. “Că trăim vremuri tulburi, nu mai este de mult o noutate. Ideea globalizării, atât de perfid insinuată de-a lungul a multor ani, cu măsură bine dotată, extrem de eficient, pare că a atins apogeul. Totul, mă tem că absolut totul stă sub semnul acestui cuvânt.Dicționarele îl explică astfel:GLOBALIZÁRE s.f. fenomen de transformare”,în continuare 9prof. univ. dr. Ion HAINE face o analiză profesionistă despre Limba Rimână în Mass-Media.

În cele aproape 300 de pagini ale revistei mjoritatea autorilor se remarcă prin calitatea lucrărilor publicate, un merit în acest sens îl are Dana Opriță.Însă remarcăm următoarele lucrări: Milena MUNTEANU · În Sfântul Grai Românesc, Nicolae DIMA · Confesiune creștinã: Eseu-EMINESCU. ÎNTOTDEAUNA EMINESCU,Lucreþia BERZINTU · Interviu cu Mihai Eminescu, Dana OPRIÞÃ · „La început era cuvântul…”, Anca SÎRGHIE · Destinul psalmistului Tudor Arghezi, du VIDA · Vom dansa pânã la sfârºitul timpului, Liviu PENDEFUNDA · Tradiþii hermetice la Ion Barbu, Dan LUPESCU Mihai Sultana Vicol · Rãstignit pe scutul Cavalerului Cruciat, Ion HAINE- Florentin Popescu · Convorbiri cuTheodor DamianSmaranda KAFKA · Pireul de castanet etc

În domeniul poeziei remarcăm poememe semnate de :Lidia Grosu, Dana Opriță, Ionuț Țene, Liviu Pedefunda, Veronica Balaj, Carmen Doreal, Daniel Ioniță, Doina Maria Constantin, Melania Rusu Caragiu, Horia Bădescu, Carmen Stănescu etc.

Paginile rezervate articolelor, eseurilor, a prozelor, care vin din latinescul prosa, evidențiază polivalența evantaiului de stil și mod de exprimare al scriitorilor de expresie română. Acest fel de exprimare al ideilor în forma obișnuită a vorbirii poate fi epică, adică narează ceea ce scriitorul omniscient știe tot ce fac personajele sale, iar în cazul prozei realiste se identifică cu autorul. Continue reading „Al. Florin ȚENE: Revista “Destine Literare “- o istorie a literaturii române de pretutindeni” →

Mariana DUMITRESCU: Scriitorul Al.Florin Țene apreciat de scriitorii moldoveni și gratulat cu Diplome

Asociația Clubul “Expresia ideii “ analizând activitatea scriitoricească, a bogatei opere publicată până în prezent, a susținerii și apărării valorilor românești în țară și străinătate, i-a acordat președintelui national al Ligii Scriitorilor Români, Al.Florin Țene, două Diplome în cadrul Galei ”Expresiei Ideii”, semnate de scriitoarea prof.Mariana Bendou și Marian Cristian Gorun.

Tot în acest context i s-a elaborat distinsului și onoratului scriitor Al.Florin Țene “Decizia “ nr.356 din 29 octombrie 2020, prin care se recunoaște meritul deosebit în ceea ce privește contribuția sa la realizarea, susținerea și promovarea revistei internaționale de educație, cultură și civilizație “Foaie de Cenaclu EXPRESIA IDEII “ din Onești.

Prin Diplomele și medaliile primite de Al.Florin Țene din partea multor instituții, organizații profesionale și de cultură din toate zonele țării, inclusiv din străinătate, confirmă faptul că opera sa este apreciată, și aceastei personalități i se apreciază strădania, dealungul întregii sale vieți, pentru promovarea culturii române în țară și pe meridianele lumii.

Prof.Mariana Dumitrescu

Scriitorul Al.Florin Țene este gratulat cu o Diplomă din partea scriitorilor mureșeni

Cu câteva zile înainte de nașterea Fiului lui Dumnezeu, Iisus, grupul de scriitori din Târgu Mureș din cadrul Filialei Ligii Scriitorilor Români, condusă de Mircea Dorin Istrate, i-au acordat scriitorului Al.Florin Țene DIPLOMA DE GRATITUDINE, drept mulțumire pentru ajutorul dat în buna desfășurare a Concursului Național de Creație Literară și Artistică-“ Scrisori către Moș Crăciun“, Tg-Mureș, ediția a-III-a 20202.

Pe diploma semnată de Mircea Dorin Istrate se stipulează, printre altele: “ Și țineți minte, că atâta cât de-a lungul vieții noastre îl vom chema, măcar în gând pe bunul Moș Crăciun, vom fi mereu și mereu, chiar și numai pentru o clipă, acolo, în Raiul cel preacurat și mereu visat al copilăriei. Crăciun fericit, cu bucurii și sănătate!

ss Mircea Dorin Istrate, Președintele Scriitorilor Români,

Filiala Mureș”

Tg. Mureș la 20,12,2020.

Al. Florin ȚENE: Scurtă istorie a împărțiri timpului, de la clepsidră la ceasul atomic de azi

Încă din cele mai vechi timpuri, cu multe mii de ani în urmă, oamenii au privit stelele şi au încercat să le înţeleagă. Au observat mişcările Lunii, ale Pământului, poziţia Soarelui şi a altor aştri. Astfel, au întocmit primele calendare, menite să le organizeze timpul, activităţile zilnice şi periodice, anotimpurile, treburile, evenimentele importante.

În Antichitate, reperele în ceea ce privește timpul erau destul de vagi:

– Prezent, trecut și viitor;

– Răsărit și apus;

– Anotimp cald și anotimp rece.

Având un mod de trai simplu, oamenii știau că atunci când este lumină trebuie să muncească, iar când este întuneric trebuie să doarmă. Celelalte noțiuni precum ora, minutul și secunda, sunt inventate de civilizațiile noi și, în mod surprinzător, relativ recent.

Primii care au manifestat un interes mai ridicat față de noțiunea de timp au fost egiptenii, care au inventat așa numitele ceasuri solare în jurul anului 3500 înaintea Erei Noastre.

Ei au decis să împartă ziua în 12 părți egale, în funcție de umbra pe care un obelisc (un băț poziționat vertical) o proiecta pe pământ. La cele 12 ore de lumină, ei au adăugat și cele 12 ore de noapte și, în acest fel, a luat naștere ziua de 24 de ore, așa cum o știm și noi astăzi.

Exemple de ceasuri solare au fost descoperite, mai târziu, peste tot în lume, de la Roma până în America de Sud. Deși ceasurile solare au reprezentat prima formă de măsurare și indicare a timpului, acestea aveau totuși și un mare neajuns: nu funcționau atunci când era înnorat sau noaptea. Prin urmare, oamenii au fost nevoiți să inventeze și să descopere și alte instrumente pentru măsurarea timpului, care să fie independente de lumina solară.

Calendarul pe care noi îl folosim astăzi, cel mai răspândit în lume, este cunoscut drept „calendarul gregorian”, după numele celui care l-a adoptat şi l-a promovat, la 24 februarie 1582 – Papa Grigore al XIII-lea.

În urmă cu patru milenii, babilonienii, prin poemul epic „Enuma Eliș” ne face cunoscut că aveau un calendar format din 12 luni de câte 30 de zile. Era un fel de numărare sexagesimal, care mai târziu s-a transformat în cel duodecimal, care ulterior s-a folosit pentru numărătoarea orelor.Sumerienii, prin anii 3000 î.Hr. iau ca reper perioadele de repetiție a fluxurilor și refluxurilor. Începând cu anii 700 î.Hr., asirienii încep să utilizeze calendarul lunar.Evreii își încep calendarul în ziua considerată ca fiind momentul creației lumii și anume în 7 octombrie 3761 î.Hr. prin secolul al VIII-lea î.Hr., regele iudeu Ahas construiește un obelisc solar, c-am prin 600 î.Hr., iar regele iudeu Ezechiautilizează construiește un ceas solar cu refracție.

Jocurile Olimpice au determinat pe greci să înceapă calendarul pe 8 iulie 776 î.Hr. În această țară, în perioada antică, ceasurile cu apă, clepsidrele, erau utilizate încă din 500 î.Hr. fapt atestat de Platon, căruia i se atribuie confecționarea unui astfel de ceas deșteptător, realizat, aproximativ, prin 380 î.Hr., format din niște bile de plumb care pluteau într-un vas cilindric, după golirea uniformă a acestuia în timpul nopții, cădeau pe un platou de cupru, iar zgomotul rezultat trezea dimineața discipolii Academiei platonice. Aristotel, tot în acea perioadă, folosea astrolabul pentru măsurarea timpului, iar Ctesibius din Alexandria a realizat prin anii 150 î.Hr. un ceas automat cu un sistem complex de roți dințate.

În Europa occidentală a existat un mare interes pentru măsurarea timpului. În 507 d.Hr., la cererea lui Theodoric cel Mare, un om incenios ca Boethius construiește un ceas solar și unul acvatic, ce au fost dăruite regelui burgund Gundobad. Metoda bețișoarelor ce ardeau, utilizată în Orient, este folosită și de Alfred cel Mare. O serie de lumânări gradate marcau prin ardere trecerea timpului, astfel regele englez stabilea prin această metodă momentele rugăciunii.

În jurul anului 994, Gerbert d`Aurillac realizează la Magdeburg un ceas solar prevăzut și cu diverse indicații astronomice. În 1170, este atestată la Koln breasla fabricanților de ceasuri hidraulice, iar în Spania a fost inventat orologiul cu mersur, iat în 1283 a fost construit primul ceas mecanic din Europa fiind amplasat în turnul mănăstirii din Dunstable.Cel mai vechi ceas din Continue reading „Al. Florin ȚENE: Scurtă istorie a împărțiri timpului, de la clepsidră la ceasul atomic de azi” →

Al. Florin ȚENE: Ipocrizie autentică

Prin anii `70 din secolul trecut am fost invitat la mai multe manifestări culturale timp de o săptămână în județul Vâlcea. La aceste acțiuni culturale au participat scriitori din toată țara, născuți în acest județ, sau care au avut, de-alungul vieții, tangență cu județul de pe Valea Oltului.

Toate aceste acțiuni au fost frumoase, interesante și utile pentru cititori și scriitori.Însă, doar câteva atitudini a unor conrați, m-au dezanmăgit. Ipocrizia lor m-a făcut să scriu aceste rânduri.

Într-o seară eram cu toți invitații pe scena Palatului Culturii din Rm.Vâlcea, în cadrul unui spectacol interactiv, într-o sală plină de spectatori, în care, coordonatorul manifestării culturale, ne-a întrebat, printre altele, ce părere avem de noile construcții din municipiul Vâlcea și Drăgășani. Eu am răspuns:

-Nu îmi plac blocurile noi construite, cenușii și standardizate, ne respectând specificul local, atât la Vâlcea cât și la Drăgășani.Păcat că s-au demolat casele cu specific traditional, cu arhitectura caracteristică zonei submontane a judetului. Au fost construite aceleași ghetouri și la Vâlcea precum și în cartierul Mănășturi unde locuiesc în Cluj.

Un coleg scriitor din Cluj, venit cu mine a spus, textual:

-Foarte bine că s-a demolat și s-au construit aceste mărețe blocuri specifice regimului luminos al epocii de aur. Astfel se dezvoltă și Rm.Vâlcea, mergând pe drumul luminous al socialismului.

A doua zi în ziarul județean “Orizont “ a apărut fotografia acestui coleg și cuvântarea sa, alături de alte cuvântări ale scriitorilor prezenți, care au lăudat oribile construcții socialiste.

Când am ajuns la Drăgășani, a doua zi, cu autocarul plin de scriitori ne-a întâmpinat primarul orașului.Înainte de a da mâna cu mine mi-a spus:

-Tovarășu Țene ai criticat orașul nostru ! Nu vezi ce frumoase blocuri avem?

-Le văd, sunt la fel, ca în toate orașele țării.Vaste dormitoare pentru bieții muncitori.Atât!

Peste ani, după evenimentele din decembrie 1989, eram din nou cu colegul scriitor la Rm Vâlcea, tot la o manifestare culturală.De data aceasta la Biblioteca Județeană “Antim Ivireanu “.În Continue reading „Al. Florin ȚENE: Ipocrizie autentică” →

Al. Florin ȚENE: Mircea Daroși – ,,Ardeleanul Moldovenizat“sau Gavril Istrate într-o statuie din cuvinte

Cartea, scriitorului Mircea Daroși, distins dascăl din zona Năsăudului, intitulată “Gavril Istrate-Ardeleanul moldovenizat “, mi-a sosit ca o rază de lumină în Ajunul nașterii Domnului Iisus, cu următoarea dedicație: “Stimă și prețuire pentru omul de aleasă cultură, Al.Florin Țene.ss Mircea Daroși, Nepos, 21 dec.2020.“

Volumul, apărut la editura “Ecou Transilvan”, Cluj-Napoca, 2020, este structurat în următoarele secvențe și capitole: “Argument”, “Arc peste timp “, în care sunt incluse 13 subcapitole ce marchează etape din viața profesorului universitar Gavril Istrate “, “Filologie și lingvistică “ cu alte 19 subcapitole “în care sunt dezvoltate interferențele literare ale profesorului universitar și comentarii despre opera filologică și lingvistică a acestuia,”Comori ale prieteniei “ cu 7 subcapitole, în care descoperim relațiile de prietenie cu mari personalități din domeniul filologiei, ca:Iorgu Iordan, amintiri despre Blaga, Rebreanu, Sadoveanu etc “, “ Caligrafii critice“ în care sunt incluse nouă evocări omagiale semnate de Vasile Vidican, Petronele Podovei, Ioan Buzaș, Mircea Prahase, Ioan Seni, Virginia Brănescu, Ioan Mititean și Menuț Maximinian, capitol urmat de Scrisori, lucrări de filologie și lingvistică, Studii și articole, volumul închizându-se cu Anexe.

Adevăratul studiu, apărut într-o ținută grafică și estetică deosebită, are pe “aripioarele coperților “ următoarele texte: “Pentru cei care l-au cunoscut în îndelungata lui carieră de profesor universitar, Gavril Istrate a rămas în amintirea lor pentru totdeauna: lingvistul, filologul, căutător de sensuri ale cuvintelor, scriitorul, dar mai ales omul de un profund caracter și de o rară omenie.(… )“, iar pe a doua aripioară a ultimei coperți, scriitorul Dumitru Munteanu scrie următoarele despre autorul acestui volum: “Monografist authentic, publicist ;i cercet[tor dedicate fenomenului cultural și spiritual, analist competent și fin, dar și scriitor cu vocația evocării, Mircea Daroși își construiește cu fiecare carte scrisă și publicată o identitate literară vizibilă, adevărată și original. Modest în apariții publice, împletind benefic o carieră didactică cu una litarară, Mircea Daroși este un nume de referință în realul spiritual rebreniano-coșbucian.“

Citind această carte despre o mare personalitate mi-am adus aminte ce spunea Dimitrie Gusti: “Personalitatea reprezintă cea mai înaltă sinteză sufletească. Misiunea personalității este ca prin ea să se contribuie la realizarea umanității “.Aforism ce se potrivește ca mantaua lui Gogol pentru personajul lui Mircea Daroși.

Născut în satul Vărarea, cu denumirea actuală Nepos, viitorul profesor universita Gavril Istrate este cel de-al doilea copil al familiei Istrate, având o fire retrasă în sine, dar isteț. Rămas orfan de tată-l său care era un rapsod, un mesager al etosului popular, Gavril Istrate, de mic, este dotat cu simțul versului, o ureche muzicală și iubitor al poeziilor lui Coșbuc, Alecsandri, dar și al înțelepciunii populare.Elev al Liceului din Năsăud, viitorul profesor universitar, este, în prezent o mândrie cărturărească, și o expresie a rezultatului pedagogic al profesorului său Aurel Șorobetea.de la liceul năsăudean..

Format ca profesor universitar la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza “din Iași, unde a fost studentul unor mari personalități precu:Garabet Ibrăileanu, criticul de la “Viața Românească “, Iorgu Iordan, Octav Botez, George Călinescu etc, acesta urcă treaptă cu treaptă în ierarhia universitară.

Profesorul universitar Gavril Istrate, despre care scrie cu empatie în articolele publicate de Mircea Daroși în prestigioasa revistă “Luceafărul”, este o personalitate reprezentativă ale culturii Continue reading „Al. Florin ȚENE: Mircea Daroși – ,,Ardeleanul Moldovenizat“sau Gavril Istrate într-o statuie din cuvinte” →

Al. Florin ȚENE: În sufletul nostru s-a născut Iisus

În sufletul nostru s-a născut Iisus

Ninge ca în baladele noastre

În păduri seculare se aprind astre

Coborâte pe crengi, venite de sus

În sufletele noastre născând pe Iisus.

E Crăciunul şi cerul naşte uimiri,

Ne pune Domnul în ochi alte priviri,

Nostalgia aprinde vinovăţii spre apus

Când în sufletele noastre se naşte Iisus.

Copiii cu colinde vin a zidi

În streaşina casei întoarceri în poezii,

Eu de sănii albastre sunt dus

Spre sufletu-mi ce-l naşte pe Iisus.

Alunecă vise pe dealuri de gând

Rugăciuni în suflete semănând,

În iluzii mă regăsesc şi nu-s

În noaptea când s-a născut Iisus.

E vremea când lumea varsă ochii înapoi

Ca la începutul înţelegerii din noi,

Eu mă simt pe corabia vieţii mus

Când în Cer se naşte Iisus.

Ninge ca în baladele minunii

Şi-n poveşti îşi fierb tăcerea prunii,

Abia acum se vor uni în rod

Când Cerul spre noi se-aşterne pod.

E Crăciunul şi colindele nasc uimiri,

Bradul înpodobit ne întoarce în amintiri

Pe sănii albastre urcând spre Sus

Când în sufletele noastre s-a născut Iisus.

—————————–

Al.Florin ŢENE

Cluj-Napoca

Al. Florin ȚENE: La mulți ani!

„Fie ca Pruncul născut în ieslea din Bethleem să vă umple casele şi vieţile cu bucurie, sănătate şi multă înţelepciune pentru anul care vine. LA MULŢI ANI!” “ Iar la cumpăna dintre ani! Să privim înapoi cu iertare, înainte cu speranţă, în jos cu înţelegere şi în sus cu recunoştinţă! Speranţa să vă deschidă poarta spre un An Nou plin de bucurii şi împliniri.

La mulţi ani !”

—————————–

Al.Florin ŢENE

Cluj-Napoca

Al. Florin ȚENE: Sărbătoarea Nașterii Fiului Domnului a fost “ răpită“ de bucuria cadourilor de Crăciun

Aud și citesc adeseori, că datorită epidemiei actuale, cum se vaită unele persoane de restricțiile impuse de oficialități că nu pot sărbătorii Crăciunul. Uitând că pe 25 decembrie creștinii sărbătoresc nașterea Fiului Lui Dumnezeu, Iisus Cristos, nici de cum sărbătorirea unei zile comerciale. Iar ziua nașterii Fiului Lui Dumnezeu este o sărbătoare creștină de familie și nu prilej de benchetuială.

Sărbătoarea naşterii lui Iisus Hristos există din secolul al III-lea în lumea creştină. Însă care a fost motivul care a stat în spatele alegerii datei de 25 decembrie? În realitate, primele sărbători de Crăciun se derulau nu doar pe parcursul unei zile, ci timp de mai multe zile, într-o perioadă care începea din luna noiembrie şi dura până în ianuarie. Alegerea acestei perioade a ţinut de o strategie a Bisericii, ce a permis dispariția vechilor obiceiuri şi tradiţii păgâne, care au fost înlocuite cu una dintre cele mai importante sărbători ale creştinătăţii: naşterea Domnului. Cu mult înainte de nașterea lui Hristos, romanii celebrau Saturnaliile din 17 până pe 24 decembrie. Saturnaliile erau sărbători care celebrau zeul Saturn, echivalentul roman al zeului grec Kronos. Înlănţuit de Zeus pentru că şi-a devorat copiii, Kronos, eliberat, s-a refugiat în Italia, unde a adus prosperitate – ”Epoca de aur”. Pentru toţi romanii, el a devenit Saturn, zeul semănăturilor şi al agriculturii.

Saturnaliile au devenit sărbătoarea libertăţii redescoperite de către toţi. În timpul Saturnaliilor, clivajele sociale dispăreau, iar rolurile puteau fi inversate. Sclavii luau locul stăpânilor pe care îi serveau. O amnistie judicară era declarată pe toată durata sărbătorii, fapt ce dădea naştere unor excese de tot felul. Casele erau decorate cu frunze şi ramuri, în onoarea zeului agriculturii.

Biserica a combătut însă aceste sărbători şi a sfârşit prin a le interzice la sfârşitul secolului al IV-le. Originile cuvântului ”Crăciun” sunt diverse, controversate şi, adeseori, se întrepătrund. Origini latine ale sale se regăsesc în Italia, Portugalia, Spania, unde ”Crăciun” se spune ”Natale” (Italia), ”Natal” (Portugalia) şi ”Natividad” (Spania).
Pentru alţi istorici, originile cuvântului ”Crăciun” vin de la vechii gali din Franţa, deoarece ”Crăciun” (”Noel” în franceză) ar proveni din două cuvinte ale galilor – ”noio” (”nou”) şi ”hel” (”soare”). La români, ar veni de la „creangă” simbolul verde al renașterii naturii. Această origine face referire la caracterul profan al sărbătorii şi, în special, la celebrarea solstiţiului de iarnă de către vechii gali. Întrucât marile sărbători religioase creştine şi sărbătorile păgâne se suprapun şi se întrepătrund, este dificilă descoperirea originilor exacte ale cuvântului ”Crăciun”. Epifania din zilele noastre este ”moştenitoarea” străvechilor Saturnalii. În limba română, la fel ca în multe alte limbi regionale europene, originea latină a continuat să existe până în originile bradului de Crăciun se pierd în negura vremurilor şi combină elemente păgâne, protestante şi catolice. Înainte de naşterea lui Iisus, romanii îşi împodobeau casele cu frunze şi crenguţe de laur, iederă şi brad, cu ocazia sărbătorii Saturnaliilor. De altfel, cultul ”arborelui sacru” există în mai multe culturi şi tradiţii din lumea întreagă. zilele noastre pentru a desemna sărbătoarea Crăciunului – ”creatio, – onis” însemnând ”naştere”. În fiecare an, pe tot Globul, cuvântul ”Crăciun” aduce multă bucurie în sufletele creştinilor. Familia, decoraţiunile, cina de Crăciun, cadourile, bradul şi Moş Crăciun sunt familiare tuturor şi se înscriu în ritualul acestei sărbători, care este celebrată atât de catolici, cât şi de protestanţi şi de ortodocşi la aceeaşi dată – 25 decembrie. Cu toate acestea, anumite ţări păstrează şi anumite tradiţii specifice.

Legenda lui Moş Crăciun s-a răspândit în toată lumea şi a luat caracteristicile fiecărei ţări. În Europa, în secolul al XII-lea, ziua de Crăciun a devenit ziua darurilor şi a activităţilor caritabile.

Continue reading „Al. Florin ȚENE: Sărbătoarea Nașterii Fiului Domnului a fost “ răpită“ de bucuria cadourilor de Crăciun” →