Al. Florin ȚENE: Fenomenul globalizării poate fi încetinit și cu cărți despre tradiții și obiceiuri

La începutul anului am primit de la scriitorul năsăudean Ioan Mititean o interesantă carte, intitulată”De Crăciun pe Valea Ilvelor- Festivalul ilvean de colinde și obiceiuri de iarnă-25 “, apărută la Editura Napoca Star, 2020, cu următoarea dedicație: “27 decembrie 2020, Pentru scriitorii Alex, Fl.Țene și Titina, pilde vii de slujire a culturii, o carte ce revarsă binecuvântare, ca o taină de comuniune la originele noastre. La mulți ani! ss.Ioan Mititean.

Cartea apărut în condiții tipografice, estetice și grafice deosebite, se deschide cu o prefață semnată de Valer Avram, primarul comunei Măgura Ilvei, în cadrul căreia, subliniază că autorul  acestei cărți a publicat, până acum 25 de cărți, sub genericul “În vârful peniței “ , că este iubitor de oameni, și în scrierile sale oglindește frumusețile Țării Năsăudului cu deschidere spre frumoasa Vale a Ilvelor, la care adaug eu este membru al Ligii Scriitorilor Români.

După această prefață intitulată “ Istorie, Leagăn, Destin“, distinsul istoric prof.Ioan Seni, președintele de Onoare al Desp. ASTRA Năsăud, redă amănunțit, cele 25 de festivaluri Ilvean de colijnde, obiceiuri de iarnă și port popular (1994-2020) , text ce se constituie într-un amplu reportaj, însoțit de fotografii sugestive, color.

Citind acest fotoreportaj mi-a dat imbold să fac o analiză a fenomenului globalizării. „În Biblie capitolul Geneza 22:18 se consfințește: „Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânța ta, pentru că ai ascultat de porunca Mea!”. În această lumenă al acestui verset voi dezbate problema fenomenului globalizării, prin faptul că după ce-l de-al Doilea Război Mondial s-a observat că acest fenomen a devenit în zilele noastre o realitate (Napoleon POP)…

Globalizarea a devenit un fenomen studiat de economiști și sociologi din întreaga lume, fiind dictonul principal al specialiătilor în management, lozinca jurnaliștilor și politicienilor din întreaga lume. Globalizarea desemnează o gamă largă de schimbări și interdependențe economice, ideologice, tehnologice și culturale. Schimbările economice se referă în principal la internaționalizarea producției, creterea rapidă a mobilității capitalului, dezvoltarea corporațiilor transnaționale, precum și adâncirea și intensificarea interdependențelor economice la nivel mondial. Manifestările economice ale globalizării includ reorganizarea spațială a producției, dezvoltarea piețelor financiare, distribuirea de bunuri de consum fungibile în diverse țări și mișcări masive de populație. În concepția anglo – saxonă, globalizarea reflectă tendința întreprinderilor de a-i stabili unități de producție în întreaga lume, adică oriunde piața este suficient de mare pentru a permite economii de a se dezvolta. Aceasta conduce la creșterea numărului și a mărimii întreprinderilor multinaționale. Trăstura de bază a globalizrii rezidă în faptul că bunurile, serviciile, capitalul, munca, ideile sunt transferate pe plan internațional prin intermediul întreprinderilor. În concepția continentală, globalizarea reprezintă un proces recent care constă în realizarea unei piețe de dimensiuni mondiale, în condițiile nivelării trebuințelor consumatorilor, standardizării produselor și dezvoltării firmelor, al comunicațiilor și al mass-mediei. Firmele interesate de fenomenul globalizrii sunt caracterizate printr-o structură elastică, dinamică și un conținut tehnologic înalt. Concurența acerbă de pe piață le pune în situația reexaminării frecvente a planurilor lor strategice pentru a nu se găsi în situația de a fi excluse de pe piață. Fără îndoială globalizarea nu se referă numai la activitatea firmelor și la fluxurile lor comerciale. Ea include și la globalizarea financiară, care a provocat schimbări semnificative în structura economiei mondiale.

Însă globalizarea este un fenomen care extompează sau anulează unele tradiții ale neamurilor, reduce folosirea limbilor vorbite până în prezent, predominând engleza, franceza și germană, limbi impuse populațiilor din teritoriile cucerite și făcute colonii. Apoi aceste limbii s-au impus prin literatură, educație și acum folosite în comunicațiile internaționale..

În acest proces, paradoxal, imigranții încearcă să-și impună religia și tradițiile populației majoritare. Nicidecum nu sunt asimilate. Avem exemplul romilor în România, a bulgarilor de la noi și a lipovenilor (ruși ), a turcilor din Germania etc. Migrația este abordată ca un proces care trebuie gestionat și nu ca o problemă care trebuie rezolvată, obiectivul principal fiind acela de a maximiza efectele pozitive și a limita efectele negative ale acestui fenomen. Migrația poate contribui semnificativ la schimbul cultural, dezvoltarea economică și progres. Integrarea imigranților din state terțe constituie una dintre cele mai importante provocări la care Europa și, deci și România, trebuie să ofere răspunsuri eficiente întrucât, existența unor politici imigraționiste de succes este imposibilă în lipsa politicilor de integrare ale imigranților. Prin urmare, integrarea reprezintă un punct central al unei politici comprehensive de gestionare a fenomenului imigrației.

Continue reading „Al. Florin ȚENE: Fenomenul globalizării poate fi încetinit și cu cărți despre tradiții și obiceiuri”

Al. Florin ȚENE: La 132 de ani după Eminescu

Minunea lui Dumnezeu, Eminescu

 

După ce Dumnezeu a sfinţit lucrarea Lui

Cuvântul în tine a căpătat mişcare

A ochilor ce dau de ştire în ziua nimănui

Spre a înţelege noua-ntruchipare.

 

In această zi ai împărţit bucăţi din tine,

Poeme să le-nţelegem în ceas de mântuire,

Ajutorul  măduvii timpului ce vine,

A leoaicei cu ochii verzi eliberată de iubire.

 

O mie de ani într-o singură zi

Proclamă un ceas fără eroare,

In duminica de suflet te-aştept să vii

Poemul să-l citeşti întruchipat din mare.

 

Prilej universal de a ne cunoaşte,

De a întoarce cuvântul înapoi,

În mielul  de la Ipotești ce tăcerea o paşte,

Aşa cum va fi în Ziua de Apoi.

 

 

Eminescu nu minte niciodată

 

El doar spune ce-i şopteşte viitorul

Trecutul adus în mere coapte din pom

Sau busuiocul sfinţit în pridvorul

Oglindit în picătura de atom.

 

Iubirea e sinceră când o uită-n cuvinte

Spuse ca rotocoalele de fum

Fiinndcă niciodată Eminescu nu minte

El doar rătăceşe versul  pe drum.

 

Cerul în verbul lui e ca apele

Ce curg pe clopotul învechit

Când muza “aburită” închide pleoapele

Convinsă că Poetul n-a minţit.

 

Fruntea îi e asudată de gânduri pe mal

În însingurătate muzele le mai încurcă

Văzându-le alunecând goale pe-un val

Poetul în morile cerului mai  urcă.

 

Lângă coapsa ei Eminescu  e beat

Ca şerpii din vitrină, din platină,

Dar niciodată nu se lasă împerecheat,

Însă tâmplele-i bat şi se clatină.

 

Eminescu nu minte niciodată, dar niciodată…

În poemele lui  se aprind verbele în lumină,

O spune în vers, seara, la câte-o fată,

Muza de porţelan auzind  recită și ea în vitrină.

 

 

Eminescu nu a avut  viaţă personală

 

Eminescu viaţă personală nu a avut

El sprijinea cerul să nu cadă peste noi

Se făcea nor şi-n tăcere  cuvântului scut

Spre turnul potopit de ploi.

 

Eminescu  nu a avut viaţă personală

Întâmpia zorii alergând prin fum

Salvând  marinarii surprinşi în cală

S-au fecioarele urmărite pe drum.

 

Eminescu viaţă personală nu a avut

Fântânilor spre seară le aprindea lumină

Şi cumpenelor le punea în vârf un soare de lut

Salvând amurgul de rugină.

 

Eminescu  nu a avut viaţă personală

El curgea molatic ca un râu sub lună,

Atunci când vântul coboara cu-o rafală

Păzea livada cu Poezia împreună

 

Eminescu viaţă personală nu a avut

Târziu se culca învelit de-o zeghe

Și-atunci mai scria un poem ce l-a durut

Până când cocoşii îl striga, stând de veghe.

 

Eminescu e soldatul ce apără iubirea

Cu pana  înmuiată în cerul albastru

Înconjurat de muze mușcând din măr iubirea

De parcă rupe lumină  dintr-un astru.

 

Eminescu  trăieşte întotdeauna în vis

Stând  de straje cuvântului scris.

 

 

DOR DE EMINESCU

 

Au curs atâtea verbe pe pagini de poveste

Cum curge Oltul de veacuri prin Carpaţi

Şi dorul si-a cioplit cuvintele pe creste

Cum iubirea trece  de la părinţi în fraţi.

 

De atâta dor  zăpezile cer poeme în brazde

Şi cuvintele lui se fac stele pe cer de ape,

Paginile, în clipe ancestrale, ne sunt gazde,

Şi, pe neştiute  vin din veşnicie să se-adape.

Îmi este dor de Eminescu pe înserate

Când îi citesc versul pe genunchi de iubită,

Construiesc din metafore cu migală palate

Şi alături de el cad iarăşi în ispită…

 

Continue reading „Al. Florin ȚENE: La 132 de ani după Eminescu”

Al. Florin ȚENE: Între visul unei nopți de iarnă și epidemie

Între visul unei nopți de iarnă și epidemie

 

Concertul de Anul Nou de la Viena

Îmi face din suflet arcuș de vioară

Dincolo de mască mă pândește hiena

Când îmi repetă memoria o istorioară.

 

Albul la uitat cerul în speranță

Ninsoarea a vopsit lâna de pe miei

Doar teama a legat cu fugă o clanță

ce-nchide  templul vechilor zei.

 

Concertul îmi trimite în suflet femei

Când ninge cu nimic peste burgul părăsit

doar singurii rătăciți oameni ai mei

și-au dat pielea la-ntors și argăsit.

 

Veacul râde de mine în noapte

când scriu ascultând harfe și viori,

cuvinte ieșite din mine necoapte

îi fac să lacrimeze  și pe chiori.

 

Visez la femeia în alb din pat

când trompeta mă-nvăluie cu vibrații,

dar frica căderii  iarăși în păcat

mă strecor nevăzut în generații.

—————————–

Al.Florin Țene 

Al. Florin ȚENE: Individualitatea stilistică la ziariști și viziunea artistică la scriitori-sau – ,,Să te aud cum vorbești și să văd cum scrii și-ți voi spune cine ești.“

          Întrebuințarea mijloacelor limbii diferă prin diferite particularități ale acesteia de la un vorbitor radio-tv, la altul și cu atât mai mult de la un jurnalist la scriitor. Cu toate că recurgem la același material lingvistic general, organizat de sistemul limbii, noi îi dăm o utilizare proprie, în concordanță cu ideile  și  sentimentele care ne animă, precum și cu variatele împrejurări în care ne găsim, precum transmisie directă la radio-tv, scrierea unui articol sau o proză, inclusiv o poezie.Și, pentru că fiecare din ziariști, scriitori sau oameni de rând, se caracterizează prin anumite “constante “ ale felurilor lor de a fi și de a reacționa ( conform trăsăturilor personalităților lor), atitudinea acestora se exprimă, în general,  printr-un anumit mod de utilizare a resurselor limbii, care îi pot define felul de gândire, de a aprecia pe cei din jurul lor și de a răspunde la fenomenele din lumea înconjurătoare. Pot să spun, parafrazând o utilă maximă populară, afirm că noțiunea de individualitate stilistică se cuprinde în fraza: “ Să te aud cum vorbești și să văd cum scrii și-ți voi spune cine ești.“

            În Pseudokinegetikos, Al Odobescu își amintește de colonelul Enghel, care, necunoscând bine limba română, o anunța pe soția sa, de câte ori se întâmpla să moară un țigan, rob de pe moșia sa, primiți ca zestre spunea: “ Plinci Anicuț al meu! a murit la dine un sestre. “, text din ediția Tudor Vianu, 1955, ortogramă care nu se justifică, căci vorbitorul are sentimental greșit, că trebuie să folosească articolul posesiv al, deci eliziunea aparține vocalei finale a din substantivul propriu Ancuța.

            În linii generale, individualitatea stilistică trebuie raportată la anumiți factori, relative constanți, cuprinși în mijloacele de expresie ale unui vorbitor, journalist sau scriitor, mijloace care ne dau posibilitatea să deduce una sau mai multe trăsături proprii gândirii autorilor și profilul lor psihologic.

            Analiza stilistică se orientează într-o măsură mai mare spre text decât cea lingvistica propriu-zisă limba privată pe plan orizontal-axa sintacmatică-și pe plan vertical- axa paradigmatică, Continue reading „Al. Florin ȚENE: Individualitatea stilistică la ziariști și viziunea artistică la scriitori-sau – ,,Să te aud cum vorbești și să văd cum scrii și-ți voi spune cine ești.“”

Al. Florin ȚENE: LA 79 DE ANI DE LA NAȘTEREA LUI IOAN ALEXANDRU SĂ NE ADUCEM AMINTE DE IMNELE POETULUI

Al Florin Țene

Ioan Alexandru – s-a născut ls 25 decembrie 1941, în Topa Mică, județul Cluj a fost poet, publicist, eseist și om politic român. „Întâmplarea a fost să fie în noaptea de Crăciun. Mama, ostenită de pregătirea sărbătorilor, a trebuit să se despovăreze și nu m-a trecut în acte ca să nu mă îmbătrânească cu un an de cinci zile. Așa că apar în acte la 1 ianuarie.“ („Satul transilvan, cu toată austeritatea lui, este o permanență a scrisului meu“ – Dialog, loan Alexandru, în ..Convorbiri literare”, Iași, 1987, nr. 3, martie, p. 3).

Într-adevăr, în „Registrul de nașteri al comunei Mihăiești“ în 1941, localitatea Topa Mică aparținea de comuna Mihăiești, la poziția nr. 1 din anul 1942 este consemnată data nașterii lui Ioan Alexandru (Ion [Janos] Șandor): 1 ianuarie 1942. Data înregistrării: 2 ianuarie 1942. Părinții – tata: Șandor loan [Sándor Janos], 30 de ani, agricultor [foldmüves]; mama: Valeria (n. Kozar), 22 de ani, Topa Mică [Pusztatopa]. Toate datele din registru sunt în limba maghiară (până în 1944), inclusiv numele sunt maghiarizate. Această parte din Transilvania a fost smulsă din teritoriul țării prin Dictatul de la Viena”.
A făcut studiile liceeale la Liceul „G. Baritiu” din Cluj, în perioada 1958-1962 și Facultatea de Filologie a Universității din Cluj, începută în 1962 de unde a fost obligat să se transfere la Bucureștii, cu ajutorul profesorului Zaciu, deoarece nu se încadra în regimul scolastic al cursurilor, și de modul de gândire și de activitate intelectuală formalistă, pedantă, ruptă de viață, de experiență și “injectarea” studenților cu concepții greșite despre realismul socialist în literatură. Era cunoscut că în cămin scria ample poeme pe cearșceafuri. În București a continuat studiile la Universitate, facultatea de filologie, între anii 1964-1968. Datorită talentului și gândirii logice a fost angajat asistent la Facultatea de Limbă. și Literatură Română a Universității. din București începând cu anul 1968. A fost bursier în Germania în perioada 1968-1972, unde il studiază pe Heidegger.
Îi plăceau călătoriile, fiind avid de cunoaștere. A călătorit în Franța, Grecia, Israel etc. Și-a dat doctoratul în litere în anul 1973, cu teza “Patria lui Pindar si Eminescu”. A debutat în revista clujeană Tribuna în anul 1960, cu poezii, în același an cu debutul lui Al.Florin Țene în aceași revistă.Redactor de poezie fiind poetul Negoiță Irimie și redactor șef Dumitru Mircea, autorul romanului „Pâine albă”.
Colaborează la majoritatea publicațiilor literare cu poeme, note, comentarii, confesiuni.

Ioan Alexandru

Debutează editorial cu volumul. “Cum sa vă spun” în 1964. În continuare publică volumele : “Viața deocamdata”, în 1965; “Infernul discutabil”, 1967; „Vămile pustiei”, 1969, până la seria Imnelor care îl vor impune definitiv printre poetii de frunte ai generației sale. Pe lângă volume originale a realizat și traduceri din R. M. Rilke (“Scrisori catre un tânar poet”din limba. ebraica, în anul 1977. Vitalismului exuberant sau viziunii tulburi a unui univers mitizat, din prima perioada, i se va opune mai târziu atitudinea „ascetică”, spiritualizată, a unui căutator de absolut. A primit premiul Uniunii Scriitorilor în 1965; Premiul Asociației Scriitorilor din București în 1981.
Urmând unei terminologii consacrate în istoria literară românească, ALEXANDRU poate fi încadrat în ramura transilvană a „tradiționaliștilor”, cu care are puternice afinități. Dintre acestia, O. Goga și Blaga, dar și ALEXANDRU Cotruș ori M. Beniuc, despre care i-a vorbit într-un interviu lui Al Florin Țene în anul 1961 în ” Informația Bucureștiului”, pot constitui câteva puncte de reper pentru o poezie ce se impune înca de la prima carte, printr-o puternică originalitate. “Cum sa va spun”, volum apărut în 1964, anunța, din titlu, nevoia imperioasă de confesiune și căutare a unei expresii adecvate, greu de găsit în fața presiunii unei vitalități elementare, grăbită să se transcrie. în postura de „zeu al tinereții”, poetul celebrează frenezia descoperirii lumii ca miracol germinativ, neliniștile benigne ale maturizării, gravitatea întâlnirii cu noile ipostaze ale existenței așezate sub semnul efortului de a întelege rosturile fundamentale, nostalgia satului părăsit pentru alte orizonturi „primele iubiri” – amestec de jubilație și melancolie pe pragul dintre vârste. ALEXANDRU se înscria astfel în directa continuitate a celuilalt cântăreț al primelor iubiri, Nicolae Labiș.

Murmurului eminescian și sadovenian ce muzicaliza poezia înaintașului imediat și evoluției sale spre o echilibrare intelectuală a trăirilor elementare într-un univers ce trebuia să devină „simetrica priveliște de gând” ALEXANDRU le opune energia cu aluviuni tulburi a identificării cu universul primar și – în linia liricii ardelene – o culoare specifică a satului rural, din care nu lipsește nota de ceremonial străvechi și elegia unor ritualuri tragice. Tonul decisiv pentru caracterizarea acestui volum îl au poemele “Sentimentul mării” și „Cum să vă spun” – cicluri de confesiuni dominate de un lirism frenetic-vitalist, unde calmul gesticulației cotidiene este mai întotdeauna depășit în desfășurările de amploare expresionistă ale unui univers dinamizat de tensiunea afectivă. Adevarata măsură a originalității poetului apare însă în volumele următoare: “Viata deocamdata” apărut în 1965 și “Infernul discutabil” (1967). Patosul juvenil din prima culegere este aici abandonat treptat în profitul unei atitudini grave, angajând o viziune dramatică, adesea în tonalități sumbre. „Eu fac ceva ce mi se pare mai aproape de moarte decât de eroare, de viața omului, decât de limbajul lui, care poate fi uneori o trădare a faptelor” – scrie poetul pe o pagina a “Infernului discutabil” – traducând un „program” implicat în însăși substanța creației sale din acest moment pusă sub semnul unei îndarjite lupte pentru afirmarea valorilor existenței, poezia se vrea mai puțin un discurs asupra realului, cât o participare, până la identificare, la dinamica universală, văzuta ca desfășurare conflictuală de forțe stihiale, în fața cărora „stavila” conștiinței umane opune cu dificultate principiul ordonator. Lumea lui ALEXANDRU continuă să fie alimentată de spiritualitatea rurală în perimetrul căreia, ca la Blaga, existența e interpretată în perspectiva unei ritualități arhaice, cu deosebirea, esențială totuși, ca la poetul mai tânăr satul nu mai constituie o „geografie mitologică” eliberatoare în raport cu tragicul existenței modeme, ci se supune unui destin cosmic, integrator, nediferențiat, admițând coexistența tensiunii tragice și a destinderii contemplative. O data cu Continue reading „Al. Florin ȚENE: LA 79 DE ANI DE LA NAȘTEREA LUI IOAN ALEXANDRU SĂ NE ADUCEM AMINTE DE IMNELE POETULUI”

Al. Florin ȚENE: Un vifor suflă din oglinzi

Un vifor suflă din oglinzi

 

Un vifor suflă din oglinzi

Și omizile rod tăcerea-n frunze

Din secol mai cad cărămizi

când pe străzi alunecă meduze.

 

Un vifor de lumină cade-n zori

În versuri șoptite la iubită

Când toamna alungă cârduri de cocori

Și noaptea mă-npinge spre ispită.

 

Un vifor suflă fără temei

Când sabia pe coapse-mi alunecă

și  mâna-mi arde pe pulpe de femei

în noaptea când luna se-ntunecă.

 

Un vifor suflă din ochii ei

ieșind din secolul trecut

iar vremea dintre noi fără temei

ne urcă iubirea pe un scut.

 

Un vifor suflă din oglinzi

Când nu mă recunosc în ele

simt cum între pulpe mă cuprinzi

și urc nestingherit spre stele.

 

—————————–

Al.Florin ŢENE

Cluj-Napoca

2 Ianuarie 2021

 

 

Al. Florin ȚENE: Context stilistic ca subtext și contextul gramatical

– SECUNDA ÎN OGLINDĂ –

 

 

            În lucrările de limgvistică și stilistică apare noțiunea de context  pe la mijlocul secolului trecut. Al.Rosetti observă, sublinind: “Cuvântul nu există decât prin context, scrie în Filozofia cuvântului (București, Editura Fundațiilor, 1946, p. 70. ) și nu e nimic prin el însuși. Contextul determină sensul cuvântului.“ Desprinderea cuvântului dintr-un ansamblu organizat care-i determină sensurile particulare în funcție de intenția vorbitorului, jurnalistului  sau scriitorului nu e posibilă decât atunci când cercetarea își propune să facă abstracție de vorbirea individuală, rămânând doar la considerațiile de ordin teoretic menite să dezvăluie trăsăturile generale ale limbii, ca sistem de semene, și în consecință ale cuvântului privit ca unitate fundamentală a limbii.

            În vorbirea curentă, în limba jurnalistică și cea literară, și mai ales în limba poetică,,adică în toate formele “vii “ ale limbii, situația este diferită, deoarece cuvântul izolat are un sens diferit de sensul pe care îl capătă în frază, fraza fiind mediul natural al cuvântului, așa cum subliniază Al.Rosetti în lucrarea sa “Despre unele probleme ale limbii literare “, apărută la E.S.P.L.A, București, 1955, p.10. Orice cuvânt din limba română poate evoca ceea ce este susceptibil să-i fie asociat într-un fel sau altul presupune raportarea cuvântului la alți factori sau la un ansamblu apt să provoace astfel de asocieri. Acest ansamblu poate fi o sintagmă, un enunț sau o frază formată din mai multe cuvinte.Etimologia cuvîntului are la origini formarea lui cu ajutorul aerului expirat sau inspirat prin gura omului, adică format cu ajutorul cu–vântului ieșit din gura vorbitorului, modelat de limbă și  cerul gurii.Orice cuvânt poate evoca întotdeauna ceea ce este susceptibil să-i fie asociat într-un fel sau altul presupune raportarea cuvântului la alți factori sau la un ansamblu apt să provoace astfel de asocieri. Acest ansamblu poate fi o sintagmă, un enunț, o propoziție sau o frază.

            Este necesar să facem o deosebire între contextual gramatical și contextual stilistic. E bine de știut că analiza gramaticală a unui text este supusă regulilor identificării categoriilor lingvistice dintr-o anumită structură, limitată, a comunicării verbale. Folosim termenul gramatică în înțelesul lui larg, de studiu al limbii, deci al materialului sonor, lexical, al formelor și construcțiilor care alcătuiesc obiectul lingvisticii.

            Studiul gramaticii intră în atingere cu alte domenii de cercetare, și anume cu acustica, psihologia, sociologia și logica.Există în contextual stilistic o altă ierarhie a mijloacelor de expresie, care nu coincide întotdeauna cu structura sintactică, ci i se opune sau o depășește. Noțiunile de propoziție principală, secundară, părți principale și părți secundare etc.își modifică conținutul și se  subordonează unui alt criteriu de clasificare, ce decurge dintr-un ansamblu stilistic, acela al contextului și al motivării lui psihologice și estetice.

            Termenul de subtext stilistic, așa cum sublinia V.E. Sîrkina, pune în evidență ceea ce ascunde într-un context, ceea ce trebuie citit “printre rânduri”.

            Pentru cercetarea stilului, inclusiv la reportajele literare din presă, raportarea la context- privit ca entitate sau unitate stilistică-reprezintă un principiu de bază, care asigură premisele Continue reading „Al. Florin ȚENE: Context stilistic ca subtext și contextul gramatical”

Al. Florin ȚENE: Urmele veacurilor spre Anul Nou

Urmele veacurilor spre Anul Nou

 

                                                Croncăne veacurile prin ziduri coşcovite,

                                                  Străzile s-au aruncat într-un cavou

                                                  Să-şi spele uitarea încărcată de zile pătimite

                                                  Crăpate de atâta mers spre Anul Nou.

 

După ce Dumnezeu a sfinţit lucrarea Lui

Cuvântul în timp a căpătat elan

A ochilor ce dau de ştire în ziua nimănui

Spre a înţelege întruchiparea în Noul An.

 

                  Pescăruşii aduc în cioc un spic de soare

                  Şi marea urcă până  în tablou.

                  Eu îmi caut aleasa rătăcind pe cărare

                   iubirea ce intră în Anul Nou.

 

In această zi Dumnezeu a împărțit bucăţi din El,

Poeme să le-nţelegem într-un ceas uman,

Ajutorul pătrunderii în măduva timpului rebel,

A leoaicei cu ochii verzi eliberată de Noul An..

 

                  Femeia în alb a trecut nevăzută

                  Şi marea o urmăreşte la rondou,

                  Mă doare amintirea în clipa absolută

                  Navigând pe cer spre Anul Nou.

 

O mie de ani într-o singură zi

Proclamă un ceas contemporan,

In duminica de suflet te-aştept să vii

Poemul să-l citeşti în Noul An.

 

                  Croncăne veacurile în burg fără temei

                  Pe marginea mării odihnită sub chilă,

                  Gândul se face crin pe pulpe de femei

                  În corabia legănată de veacuri şi umilă

                  În faţa orizontului albastru în ritm de bolerou

                  Când intrăm cu toții în Anul Nou.

 

Prilej universal de a ne cunoaşte,

De a întoarce cuvântul înapoi,

Cum mielul  intră în oaie de frică spontan

Și tăcerea se răscolește în sufletul din noi

Aşa cum va fi bucuria în Noul An.

 

                  Catargul are frați ciopliți în chilă

                  el zăcând aruncat pe un platou

                  își aduce aminte c-a fost arbore tăiat fără milă

Acum în prag de Anul Nou.

—————————–

Al.Florin ŢENE

Cluj-Napoca

Al. Florin ȚENE: Revista “Destine Literare “- o istorie a literaturii române de pretutindeni

         Am primit prin e-mail revista “Destine literare “ din Canada, nr.52-53/ iulie-decembrie 2020, ce apare, nu de mult, sub egida Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, coordonată de doi scriitori cunoscuți Dana Opriță și Alexandru Cetățeanu, membrii fondatori ai Asociației Scriitorilor Români din America de Nord, despre care Alexandru Cetățeanu scrie: „Suntem împreună încă din anul 2007 de când a fost fondată revista. Sunt mii de pagini în care v-am publicat textele pline de imaginație și talent. În tot acest timp am primit, cu bucurie, autori noi (români și de alte naționalități), vi i-am prezentat, le-am urmărit evoluția, premiile care li s-au acordat pentru preocupările lor în domeniul literarurii, filosofiei, istoriei, jurnalisticii, artelor vizuale, etc.  Nu am precupețit niciun efort în a căuta și descoperi noi talente, pe care le-am încurajat și vi le-am supus atenției. Suntem mândri să vă informăm că avem numeroși colaboratori permanenți, dar și ocazionali. Nu uităm pe niciunii dintre ei, fiind în contact cu fiecare. Dintotdeauna  am încurajat noi și tinere valori pe care în viitor ne vom bucura să le promovăm pe scena culturii internaționale. Fiind o publicație de largă anvergură, nu am impus niciodată anumite teme care să fie luate în considerație. Am dat întotdeauna colaboratorilor noștri posibilitatea de a se exprima în mod liber, deoarece credem în libera exprimare de idei. Și în anul 2020 dorim să publicăm mai multe materiale în limbi de circulație internațională (am urmărit încă din anul 2007 să publicăm cam 50% din materiale în limbile engleză și franceză), dar nu întotdeauna am reușit. Poate anul acesta…Intenționăm să publicăm 4 numere pe an: în lunile martie, iunie, septembrie și decembrie.

Pentru anul 2020, datele limită de trimitere a materialelor vor fi: 15 februarie, 15 mai, 15 august și 15 noiembrie. Toate textele care ne vor parveni după aceste date pentru a fi citite și eventual publicate, vor fi programate pentru numerele viitoare ale revistei.Să aveți un an fericit și „Să dea Dumnezeu cel Sfânt/ Să fie pace pe Pământ”!”

            Pentru a cunoaște personalitățile române membre ale aceastei importante organizații profesională am să-i enumăr în continuare, deoarece în procesul de globalizare, acestea sunt borne ale graniței spirituale românești de pe toate meridianele acestui mare sat, numit Pământ: Fondatori: Veronica Balaj, Ioan Barbu, Marian Barbu,Mircea Ștefan Bartan, Eugen Enea Caraghiaur,Melania Caragioiu,(Vicepreședintă), Alexandrina Caragioiu,Iacob Cazacu,,Alexandru Cetățeanu,(Președinte),Sergiu Cioiu, Alexandrina Caragioiu,Iacob Cazacu, Monica Ligia Corleanca, Ioan Cosmuta,Nicholas Dima,Carmen Doreal,+ Al Francisc, Dumitru Ichim, Constantin Ionițescu, Constantin Lupeanu, Cristina Mihai (Vicepreședintă,), Marin Mihalache,Elena Mitru, Dana Opriță, Gheorghe Palcu,Liviu Pendefunda,(Președinte · România) ,Vavila Popovici, Anca Sîrghie, Florentin Smarandache (Președinte ·SUA,), LaviniaStan,Camelia, Carmen Stănescu, Sanda Tulics,Cerasela Tofan, (Secretară), Lucian Turcescu EMBRII DE ONOARE, Sebastian Dorneanu, Gilles Duguay,Simona Sîrghie COLABORATORI, Cezarina Adamescu, Alina Agafiței, Mihaela Aionesei Petruș Andrei, Lia-Maria Andreiță, Adrian Anghelescu, Ovidiu D. Argeșeanu, Veronica Balaj,W.B. Bayril,Nicolae, Mihai Tudor, Titina Nica Țene, Ionuț Țene, Al.Florin Țene și mulți alții. Îmi cer scuze că nu i-am enumerate pe toți, dar spațiul și timpul nu ne permite.

            Numărul nou al revistei se deschide cu un editorial semnat dr dr.Doina Opriță, care, chiar de la început, esențializează conținutul articolului. “Că trăim vremuri tulburi, nu mai este de mult o noutate. Ideea globalizării, atât de perfid insinuată de-a lungul a multor ani, cu măsură bine dotată, extrem de eficient, pare că a atins apogeul. Totul, mă tem că absolut totul stă sub semnul acestui cuvânt.Dicționarele îl explică astfel:GLOBALIZÁRE s.f. fenomen de transformare”,în continuare 9prof. univ. dr. Ion HAINE face o analiză profesionistă despre Limba Rimână în Mass-Media.

            În cele aproape 300 de pagini ale revistei mjoritatea autorilor se remarcă prin calitatea lucrărilor publicate, un merit în acest sens îl are Dana Opriță.Însă remarcăm următoarele lucrări: Milena MUNTEANU · În Sfântul Grai Românesc, Nicolae DIMA · Confesiune creștinã: Eseu-EMINESCU. ÎNTOTDEAUNA EMINESCU,Lucreþia BERZINTU · Interviu cu Mihai Eminescu, Dana OPRIÞÃ · „La început era cuvântul…”, Anca SÎRGHIE · Destinul psalmistului Tudor Arghezi, du VIDA · Vom dansa pânã la sfârºitul timpului, Liviu PENDEFUNDA · Tradiþii hermetice la Ion Barbu, Dan LUPESCU Mihai Sultana Vicol · Rãstignit pe scutul Cavalerului Cruciat, Ion HAINE-  Florentin Popescu · Convorbiri cuTheodor DamianSmaranda KAFKA · Pireul de castanet etc

            În domeniul poeziei remarcăm poememe semnate de :Lidia Grosu, Dana Opriță, Ionuț Țene, Liviu Pedefunda, Veronica Balaj, Carmen Doreal, Daniel Ioniță, Doina Maria Constantin, Melania Rusu Caragiu, Horia Bădescu, Carmen Stănescu etc.

            Paginile rezervate articolelor, eseurilor, a prozelor, care vin din latinescul prosa, evidențiază polivalența evantaiului de stil și mod de exprimare al scriitorilor de expresie română. Acest fel de exprimare al ideilor în forma obișnuită a vorbirii poate fi epică, adică narează ceea ce scriitorul omniscient știe tot ce fac personajele sale, iar în cazul prozei realiste se identifică cu autorul. Continue reading „Al. Florin ȚENE: Revista “Destine Literare “- o istorie a literaturii române de pretutindeni”

Mariana DUMITRESCU: Scriitorul Al.Florin Țene apreciat de scriitorii moldoveni și gratulat cu Diplome

         Asociația  Clubul “Expresia ideii “ analizând activitatea scriitoricească, a bogatei opere publicată până în prezent, a susținerii și apărării valorilor românești în țară și străinătate, i-a acordat președintelui national al Ligii Scriitorilor Români, Al.Florin Țene, două Diplome în cadrul Galei ”Expresiei Ideii”, semnate de scriitoarea prof.Mariana Bendou și Marian Cristian Gorun.

         Tot în acest context i s-a elaborat distinsului și onoratului scriitor Al.Florin Țene “Decizia “ nr.356 din 29 octombrie 2020, prin care se recunoaște meritul deosebit în ceea ce privește contribuția sa la realizarea, susținerea și promovarea revistei internaționale de educație, cultură și civilizație “Foaie de Cenaclu EXPRESIA IDEII “ din Onești.

         Prin Diplomele și medaliile primite de Al.Florin Țene din partea multor instituții, organizații profesionale și de cultură din toate zonele țării, inclusiv din străinătate, confirmă faptul că opera sa este apreciată, și aceastei  personalități i se apreciază  strădania, dealungul întregii sale vieți, pentru  promovarea culturii române în țară și pe meridianele lumii.

 

 Prof.Mariana Dumitrescu