Al. Florin ȚENE: Urmele veacurilor spre Anul Nou

Urmele veacurilor spre Anul Nou

 

                                                Croncăne veacurile prin ziduri coşcovite,

                                                  Străzile s-au aruncat într-un cavou

                                                  Să-şi spele uitarea încărcată de zile pătimite

                                                  Crăpate de atâta mers spre Anul Nou.

 

După ce Dumnezeu a sfinţit lucrarea Lui

Cuvântul în timp a căpătat elan

A ochilor ce dau de ştire în ziua nimănui

Spre a înţelege întruchiparea în Noul An.

 

                  Pescăruşii aduc în cioc un spic de soare

                  Şi marea urcă până  în tablou.

                  Eu îmi caut aleasa rătăcind pe cărare

                   iubirea ce intră în Anul Nou.

 

In această zi Dumnezeu a împărțit bucăţi din El,

Poeme să le-nţelegem într-un ceas uman,

Ajutorul pătrunderii în măduva timpului rebel,

A leoaicei cu ochii verzi eliberată de Noul An..

 

                  Femeia în alb a trecut nevăzută

                  Şi marea o urmăreşte la rondou,

                  Mă doare amintirea în clipa absolută

                  Navigând pe cer spre Anul Nou.

 

O mie de ani într-o singură zi

Proclamă un ceas contemporan,

In duminica de suflet te-aştept să vii

Poemul să-l citeşti în Noul An.

 

                  Croncăne veacurile în burg fără temei

                  Pe marginea mării odihnită sub chilă,

                  Gândul se face crin pe pulpe de femei

                  În corabia legănată de veacuri şi umilă

                  În faţa orizontului albastru în ritm de bolerou

                  Când intrăm cu toții în Anul Nou.

 

Prilej universal de a ne cunoaşte,

De a întoarce cuvântul înapoi,

Cum mielul  intră în oaie de frică spontan

Și tăcerea se răscolește în sufletul din noi

Aşa cum va fi bucuria în Noul An.

 

                  Catargul are frați ciopliți în chilă

                  el zăcând aruncat pe un platou

                  își aduce aminte c-a fost arbore tăiat fără milă

Acum în prag de Anul Nou.

—————————–

Al.Florin ŢENE

Cluj-Napoca