Cristian Petru BĂLAN: Disputa dintre doi scriitori

Prietenul meu, prozatorul, mi-a spus deunăzi:

– Nimeni nu mai citește astăzi poezii, fiindcă văd peste tot afișate puzderii de strofe ritmate și toate s-au banalizat, mai ales că unele sunt lungi, plictisitoare, fără să mă impresioneze cu ceva nou care să mă uimească… Haide, treci pe proză! O să ai mai mare succes și știu că te pricepi… Cred că ai observat că doar voi, poeții, vă mai citiți, voi între voi, ceea ce înseamnă un număr de cititori infim, deoarece, vezi? – portocala parfumată a poeziei voastre a cam fost stoarsă până la refuz… Și nu a mai rămas nimic de spus în versuri… Baudelaire, Verlaine, Rimbaud, Edgar Alan Poe, Pușkin, Eminescu, după care au urmat toți simboliștii, dadaiștii, suprarealiștii și semenii lor din toată lumea, toți aceștia, rând pe rând, i-au stors poeziei ultimele picături… La fel și-n poezia română contemporană: Arghezi, Blaga, Stănescu… Ce mai tura-vura! Dulcea portocală a zeiței poeziilor voastre, Euterpe cu toate suratele ei Clio, Thalia, Erato și care vor mai fi fost, iată: a devenit acum o portocală fleșcăită, complet epuizată… Ce să mai scoți din ea, când nimic nu mai e de scos și când pe toți din jurul tău îi vezi citind articole interesante, toate, toate scrise în proză și nu în versuri, pe telefoanele lor mobile ori pe tablete ? Treci, așadar, pe proză, alături de mine, fratele meu. Proza este un sac fără fund…

– Bine, amice, i-am răspuns eu. Tu mi te-ai confensat aici expunându-mi cu mare grabă niște aparențe înșelătoare și mi-ai vorbit doar despre o singură portocală, dar uită-te mai bine în ceața realității și ai să descoperi că arborele de portocale are mai multe specii, iar cel al poeziei noastre crește cu o mulțime de lăstari jur-împrejur și dacă îl cercetezi atent, el arată destul de verde și solid, destul de sănătos, plin de fructe gustoase. Unele sunt gata coapte și sunt chiar minunate, altele verzi, în proces de coacere… Și privește mai apropiat de ele printre ramurile lor, până ai să vezi că acolo, ascunse prin frunzele verzi și uscate, mai există o mulțime de muguri, de boboci fragezi și de flori frumos mirositoare, care-și așteaptă cu răbdare rândul de maturizare… Haide, mai bine, treci și tu pe Poezie și încearcă să sari cu puțintel curaj peste scepticismul tău și mai bine ia de servește o asemenea portocală aromată și proaspătă, cu gust bun, și ca să te convingi, stoarce-o tu primul până la ultima picătură pe care, ca să-ți placă și mai mult, o poți înnobila cu o picătură de miere și cu căteva picături parfumate de cireșe amare…

– Bine, prietene, am înțeles aluzia…

–––––––––––

Cristian Petru BĂLAN

Glen Ellyn,  Illinois, SUA

10 februarie 2019

 

Nicolae BĂCIUȚ: FESTIVALUL DE CREAȚIE ȘI INTERPRETARE „ANA BLANDIANA” EDIȚIA A VIII-A (16 – 18 MAI 2019)

Inspectoratul Școlar Județean, Brăila, Liceul „Anghel Saligny”, Structura: Școala Gimnazială „C. Sandu Aldea”, Asociația Culturală „Ars Poetica”, Muzeul Brăilei „Carol I”, Teatrul „Maria Filotti”, Liceul de Arte „Hariclea Darclee”, Liceul Pedagogic „D. P. Perpessicius”, Universitatea „Dunărea de Jos”- Facultatea de Litere, Galați, Direcția Județeană pentru Cultură Mureș, alături de alte instituții partenere din țară și din străinătate, vă invită să participați la a VIII-a ediție a FESTIVALULUI DE CREAȚIE ȘI INTERPRETARE „ANA BLANDIANA”, cu tematica – „Umbre de cuvinte”, inclus în CAEN, 2019, Anexa 8, Domeniul Cultural-artistic; Literatură, poziția 65.

Concursul se va desfășura pe 5 secțiuni:

  1. Creație literară:

– Subsecțiunea I: clasele V-VIII, Subtema: „O umbră a ierbii/ Ce poate fi mai firav/ Decât o umbră a ierbii…” – trei poezii sau un text în proză (1-2 pagini);

– Subsecțiunea a II-a: clasele IX-XII – Subtema: „O umbră a ierbii/ Ce poate fi mai firav/ Și mai imposibil de șters?”- patru poezii sau un eseu (2-3 pagini);

  1. Analiză literară/ Traduceri (engleză/ franceză):

– Subsecțiunea I; Analiză literară: clasele V- VIII;

– Subsecțiunea a II-a; Analiză literară; clasele IX-XII; ***Se va alege pentru interpretare câte o poezie din lirica scriitorilor: Ana Blandiana (una dintre poeziile recomandate – Umbrei mele i-e frică, Dreptul la umbră, Ceața care coboară, Vânătoare, Trup, Stăpânul morii, Vânătoare în timp, Călătorie, din volumele Pleoape de apă și Orologiul fără ore) și Matei Vișniec (una dintre poeziile recomandate: Ultimul turist posibil, Călătorul prin ploaie, Câteva lămuriri. Intâlniri de o secundă, Despre cum se va sfârși această poezie…, din volumul Orașul cu un singur locuitor);

– Subsecțiunea a III-a; Traduceri: clasele IX-XII – (vor fi traduse câte două poezii din volumul Variațiuni pe o temă dată, Ana Blandiana);

III. Recitare:

– Subsecțiunea I: clasele IX-XII – o poezie de Ana Blandiana (din volumul „Pleoape de apă”), o poezie de Matei Vișniec (din volumul „Orașul cu un singur locuitor”);

– Subsecțiunea a II-a: clasele II – IV – *** vor fi alese două poezii din volumul – Intâmplări de pe strada mea, Ana Blandiana;

  1. Interpretare folk: două piese muzicale:
  • prelucrare din lirica scriitoarei Ana Blandiana sau a scriitorului Matei Vișniec
  • prelucrare din creația românească de gen;
  1. Secțiunea de comunicări științifice:

– MOTIVUL UMBREI ÎN LITERATURA ROMÂNĂ ȘI UNIVERSALĂ Simpozion cu participare directă și indirect: Secțiunea A – elevi, Secțiunea B – profesori preuniversitari și universitari, studenți.

Etapele desfășurării Festivalului „Ana Blandiana”: 14 februarie – 17 martie; promovarea regulamentului în școli, licee, universități; înscrierea participanților, pe secțiuni; desfă-șurarea la nivel local a unor etape de selectarea a lucrărilor reprezentative; 18 martie -14 aprilie 2019; expedierea lucrărilor reprezenta-tive pe secțiuni; 15 aprilie – 13 mai 2019 evaluarea lucrărilor; redactarea antologiei festivalului ce va cuprinde lucrările premiate; 16 -18 mai; manifestările artistice ale Festivalului de Creație și de Interpretare „Ana Blandiana” (lansări de cărți / reviste literare, desfășurarea Sesiunii de comunicări științifice, dramatizări, momente poetice, recital folk, premierea concurenților); 20 mai – 31 august; expedierea premiilor în țară și în străinătate.

Premierea

*Se vor acorda premii pentru fiecare dintre secțiunile/subsecțiunile con-cursului (Premiul I; Premiul al II-lea; Premiul al III-lea, Mențiuni; Marele Premiu „ANA BLANDIANA” ; Premii Speciale), într-un cadru festiv.

*Creațiile premiate vor fi publicate în Antologiile Festivalului. (Editura Vatra veche, Târgu-Mureș) *Lucrările Simpozionului, evaluate de Comitetul științific al Universității „Dunării de Jos”, Facultatea de Litere, Galați, vor fi cuprinse într-un volum, format electronic.

*Diplomele participanților la secțiunea de comunicări științifice vor fi trimise în format electronic.
*Premiile finaliștilor concursului, care nu vor putea ajunge la festivitate, vor fi expediate prin poștă.

Invitați de onoare:

  • Scriitoarea ANA BLANDIANA – membră a Academiei Române, a Academiei Europene de Poezie, a Academiei de Poezie „Stéphane Mallarme” și a Academiei Mondiale de Poezie (UNESCO)
  • Scriitorul NICOLAE BĂCIUȚ – membru al Uniunii Scriitorilor din România, redactor – șef revista VATRA VECHE; director – Direcția Județeană pentru Cultură Mureș

Președinți/Secțiuni:

  • Profesor univ. dr. Simona Antofi, Universitatea „Dunărea de Jos”, Galați Inspector școlar – Limba și literatura română
  • Budur Eduard, ISJ, Brăila Inspector școlar – Învățământ primar
  • Bonciu Ecaterina, ISJ, Brăila Inspector școlar – Educație permanentă
  • Ion Aurelia, ISJ, Brăila

Informații suplimentare despre condițiile de participare, redactare etc. se pot solicita la: Telefon: 0744601422

sau pe adresa de email:

asociatiaarspoetica@yahoo.com

––––––––––
Foto de la ediția 2017

Iacob CAZACU-ISTRATI: Și din nou muzică sau din nou alegeri

,,Ce faci pentru tine, dispare odată cu tine, ce faci pentru alţii, rămâne pentru eternitate”. 

Albert Einstein

     Îmi pare, că noi, moldovenii basarabeni avem cele mai multe sărbători pe an, chiar unele, de exemplu Crăciunul, Anul Nou sunt de 2 ori sărbătorite, dar avem la cherem și cele mai multe alegeri mai cu seamă după ce am trecut rubiconul mileniului trei. Și un fapt nou în istoria internațională a alegerilor e faptul, că doar la noi în RM în aceeași zi se hotărăsc două probleme de mare valoare națională: de rând cu Alegerile Parlamentare mai are loc și un Referendum… Suntem bravo! Suntem puțini alegători, dar… “la sfat” cu poporul avem multe, ca și sărbători naționale și creștine.

        Ce să mai zic, am ajuns și în preajma Alegerilor Parlamentare, care vor avea loc pe 24 februarie 2019. Este în toi lupta între candidații la aceste alegeri, dar și o mai aprigă luptă se dă între partidele politice. Campania actuală de alegeri este de o importanță deosebită pentru alegătorii din RM, fiindcă ele, aceste alegeri vor alege vectorul acestei bucăți de pământ românesc. Este vorba de reîntoarcerea, reunirea, reîntregirea cu România, dacă în Parlament vor accede în majoritate unioniștii. Aceasta va însemna pentru noi un pas înainte spre o treaptă mai înaltă a dezvoltării. Alt vector este reîntoarcere în spațiul neosovietic prin aderarea la uniunea vamală în frunte cu Moscova, dacă câștigă alegerile socialiștii lui Dodon, care ar însemna un pas înapoi în dezvoltare.  A treia cale  pe care ar putea s-o apuce RM de azi este “tropățica pe loc“ sau aflarea în mocirla sărăciei și tâlhăriei așa cum am fost în ultimii ani și suntem!…

   Prin ce se deosebesc luptele de astăzi pentru accesul în parlament a forțelor politice față de luptele de la alegerile precedente?

În primul rând se deosebesc prin aceea, că electoratul nostru s-a schimbat deosebit de mult, devenind mai activ, cointeresat de a-și apăra drepturile cetățenești; a dispărut în mare măsură indiferența, adică s-a trezit, deșteptându-se și urcând pe o treaptă mai înaltă a dezvoltării socio-culturale. S-au trezit genii mândriei naționale, iar odată cu aceasta apare și o responsabilitate mai mare față de viitorul său și al întregului neam. Un merit deosebit de mare în promovarea identiății și mândriei naționale le aparțin asociațiilor obștești ca FDRM, Președinte acad. Nicolae Dabija; Acțiunea 2012 în frunte cu Geoge Simion; ODIP conduși de tinerii Vlad Bilețchii și Ion Leașcencu. Un imbold mare în dezvoltarea activităților de lămurire în rândul populației a priorităților reântregirii neamului românesc a dat crearea Sfatului Țării 2, care prin misionarii săi din asociațiile susnumite au dus din sat în sat mesajul Reîntregirii, a Unirii cetățenilor din stânga Prutului cu România. Dintre partidele politice din RM putem evidenția doar PNL în frunte cu d. Vitalia Pavlicenco, care și-a spus deschis scopul activității, chiar întroducând și în statutul organizației, că scopul PNL este Unirea RM cu România.

Despre PL cunoaștem, că este partid de dreapta, unionist de la înființarea lui. Poate, că cineva nu e de acord, că Mihai Ghimpu a ascuns adevăratul obiectiv al partidului, după mine, jucând un teatru de rea regie, care nu s-a bucurat uneori nici de aplodismentele electoratului său, dar s-a ținut pe scena politică ca la momentul oportun să pornească o luptă puternică pentru înfăptuirea Unirii. Vor merge oare alegătorii după urmașul său Dorin Chirtoacă?  Eu zic Da, deoarece majoritatea eletoratului îl vedeau demult anume pe el în fruntea PL. Astfel, miza e mare dacă luăm în considerație frontul comun al unioniștilor. Speranța e mare… Să dea Domnul și succesul să fie la fel!

      Eu cred, că segmentul unionist astăzi este puternic. Oamenii nu se mai vând pe crupele lui Șor, cum se vindeau odată… Trist este, că avem alți “șoricei“, care ne abat din calea noastră dreaptă spre unire. Nu vreau să vorbesc de partidele de stânga, ale lui Voronin, Dodon și Șor, că le cunoaștem obiectivele, care apără interesele străine, nu naționale.  Mă refer la partidele din blocul electoral ACUM și PD. Dacă Pd optează deschis pentru o Moldovă statalistă cum este acum și promovează o cale fals europeană, apoi, cei din ACUM pe care îi credeam unioniști și-au dat arama pe față în sfârșit la Conferința de presă de dăunăzi. Oare pentru asta am promovat-o pe Maia Sandu la alegerile trecute? Iată ce cuvântează doamna, adică acum vedem adevărata ei față: „Procesul de integrare europeană este un proces de transformare a societății, un proces în care condițiile de viață ale oamenilor, zi de zi, pas cu pas, se apropie de și, într-un final, converg cu standardele europene. Blocul ACUM este unica forță credibilă care poate fi garantul procesului de integrare europeană a Republicii Moldova. Blocul ACUM își asumă implementarea plenară și responsabilă a tuturor angajamentelor asumate în Acordul de Asociere, așa încât să depunem cererea de aderare la UE până în 2023 “.

         Dar, iată-l și pe Andrei Năstase care-i ține Maiei isonul: „A ne integra în Europa înseamnă a prelua cu seriozitate modelele bune și foarte bune de funcționare a societăților democratice și dezvoltate din Vestul Europei. A ne integra în Europa înseamnă, de fapt, a trăi bine, aici, în Moldova, așa cum trăiesc germanii, olandezii, belgienii, austriecii la ei acasă”. 

Citiți ce spun privitor la România: Guvernul ACUM va edifica și va consolida relația specială cu România, care se bazează pe respectul reciproc pentru democrație, stat de drept și prosperitate. Vom intensifica relațiile în domeniile economic, educație și energetic. ACUM își asuma finalizarea construcției gazoductului Iași-Ungheni-Chișinău, care va permite Republicii Moldova să importe resurse energetice din Vest.

      Zău, că ne au de proști…  Și aceștea vorbesc acei, care ne vor binele într-o Europă comună?  Ei sunt unioniști? Nu! Ei sunt mai răi decât PD-iștii și dodoniștii, ei sunt trădători manipulatori!

Oare cum se simte prietenul nostru Vasile Șoimaru, cel mai unionist dintre toți românii de pretutindeni? Eu nu-l pot înțelege! Cum de poate să promoveze această formațiune, dacă optează deschis pentru statalitatea RM în continuare?

          Dacă în RM, după părerea mea electoratul s-a schimbat spre bine, totuși pericolul e foarte mare ca la putere să ajungă iar forțele neobolșevice. Pentru a nu se întâmpla așa ceva e nevoie de mobilizarea electoratului de peste hotare dar, după cum am anterior, coloana a cincia nu doarme,  pe toate căile și prin toate mijloacele au pus și pun piedici serioase pentru a minima participarea noastră, a celor, care  și-au lăsat părinții, rudele, meleagul natal din cauza tâlhăriei și conducerii proaste a guvernării, care au dus Moldova la sărăcie și ură națională. Nu vorbesc de diaspora europeană, voi scrie câteva cuvinte despre aceea, cum se va vota în Canada. Cu părere de rău în afară de cuvinte urâte la adresa guvernanților nu poți scrie. Cum să scrii ceva de bine, dacă gruparea tâlharească de la conducere î-și bate joc de alegătorii din diasporă. Închipuiți-vă teritoriul Canadei, care după teritoriu ocupă locul doi după Rusia… Și doar o secție de vot?!  Se pune întrebarea, cum vor vota moldovenii noștri din toată Canada la doar o secție de votare aflată în capitala ei Ottawa, dacă distanța până la cele mai mari orașe, unde sunt mai mulți moldoveni Toronto și Montreal e de 600km, iar până la Edmonton, Kalgary, Vancouver e respectiv 3.5, 4.0? 5.5 mii de km?! Iată cum se motivează această fărădelege de către Ministerul de Externe: „După ce, Guvernul Canadei a informat că legislația națională nu permite deschiderea secțiilor de vot a statelor terțe, în afara misiunilor diplomatice, pentru scrutinul electoral din 24 februarie 2019, Guvernul Republicii Moldova a luat, astăzi, o hotărâre în care se prevede că în Canada se va deschide doar o secție de vot.

    Astfel, conform Hotărârii, secția de vot va fi deschisă doar la Ottawa (sediul misiunii din Moldova).

Reamintim că, decizia respectivă a fost anunțată Ambasadei Republicii Moldova din Canada după adresarea misiunii diplomatice către autoritățile locale de a autoriza deschiderea a 3 secții de votare (Montreal, Toronto, Ottawa) în conformitate cu hotărârea CEC din 19 ianuarie 2019”.

     Da, iată unde am ajuns… În Canada la moment există doar Ambasada RM în Ottawa. În 2011 a fost întărit de către Ministerul de Externe Consul Onorific al RM pentru Provincia Ontario George Oprea, inginer roman, originar din București, dar…nul trecut i-au retras atribuțiile. De ce? Este clar, că e mai puțină bătaie de cap doar cu ambasada, cui mai tre și Consulate, unde neapărat va fi nevoie de a deschide secții de votare? Ce le pasă de noi, muritorii de rând?!

Dacă fiului meu Ion, care locuiește în Edmonton îi va trebui vre-un act, document ori altceva de la ambasadă, care necesită prezența lui va fi nevoit să zboare cu avionul 4-5 ore până la Ottawa… E normal?! NU! Eu socot, că e bătaie de joc față de cetățeni!

    În Canada sunt necesare cel puțin deschiderea Consulatelor în fiecare Provincie. Dacă RM nu are bani, atunci să împuternicească cu această funcție Consulatele României. E o ieșire din situație, mai cu seamă, că în curând sper, că nu vom mai avea nevoie nici de Ambasade ale RM unindu-ne cu România.

     Mă adresez către toți frații basarabeni atât de peste hotare cât și din RM, către toți basarabenii de toate națiunile, nu doar români: votați viitorul European al Basarabiei! Votați Unirea cu România, care este salvarea noastră, unindu-ne, devenim necondiționat membri ai Uniunii Europene! Astfel vom scăpa de tâlharii de la guvernare, de sărăcie și vom avea salarii și pensii europene! Nu ratați momentul! Asta e ultima noastră șansă, poate! Dacă o ratăm, atunci viitorul copiilor și nepoților noștri este neosclavia! Exemplu? Oamenii (negri) la negru în Rusia. Da! Știu ce scriu, că am fost în pielea lor!

Rusia e un monstru mare,

În lung și –n lat nu-I vezi hotarul,

Dar, vai de moldovenii care

Ce-şi plâng prin ea amarul.

Al treilea deceniu iată, că se duce,

Iar moldoveanul tot prin străini se duce.

Doamne, pe unde-ai rătăcit și tu, pe unde?

Apleacă-te spre-a noastră naţiune,

Fă, copii să crească lângă mame,

Și-n țara lor să nu mai ducă foame.

Eu, unul am umblat prin lume,

Muncind pe la străini prin arşiţă şi gheaţă,

Iar uneori nici nu ştiam pe unde

Mă voi trezi-ntr-o bună dimineaţă.

 

Şi iar mă-ntorc la Moscova, Rusia-i mare,

Imperiu sclavagist făr-de hotare,

Dar tu gândeşte-te român – basarabean, nu sta,

Cum să salvezi pe Moldovioara ta?

Votăm Unirea cu România! Noi vrem să fim o Românie!!!

——————————–

Iacob CAZACU-ISTRATI

Poet, publicist. Membru Sfatului Țării2

Canada, Toronto

Alla TONU: Cine oare?

CINE OARE?

 

Din lumină și frânturi de stele
Strânse din senin de cer curat,
Am făcut mănunchi aprins din ele
Peste ele dragoste-am turnat.

Ca pe diamante, pietre scumpe,
Pe pământ încet le-am risipit,
Să le strângă-n palme și în cupe,
Oamenii pe care i-am iubit.

În buchete, cu iubire-ncinse
Dalbe flori de crin cu drag am pus,
Gândurile mele și-albe vise,
Toate-ntre petale le-am ascuns.

Câte una, ale lor petale,
Le-am desprins și-n aer le-am lăsat,
Dulce să plutească, lin să zboare,
Sufletul să fie încântat.

Îndelung le-oi mai păstra răcoarea,
Ah,aromă, mult te-oi mai simți,
Care ochi vă va privi candoarea,
Cine vă v-a culege când n-oi fi?

————————-

Alla TONU

Chișinău, Moldova

18 februarie 2019

Elena TUDOSA: Romanța Soarelui pierdut

În noaptea asta iubite eu sunt tristă,
O mângâiere în viața mea nu mai există,
Decât condeiul, ce de dor va scrie,
Durerea mea pe coala de hârtie.

Îți mai aduci tu oare aminte,
Când mi-ai promis atunci iubite,
Că vrei să fii soarele meu,
C-ai să mă luminezi mereu
Când drumul vieții mi-o fi greu?!?

Ce fericiți eram noi împreună,
Ca doi copii mergeam mână în mână,
Iar eu ți-am răspuns că .. Vreau să fiu luna,
Și te-oi urma în viață -ntotdeauna.

În anii vieții care au trecut,
Atât de mult noi ne-am iubit,
Precum un soare tu m-ai încălzit,
Și numai clipe fericite, cu drag mi-ai dăruit.

M-ai legănat cu ale tale raze blânde , dulci,
Până-ntr-o zi în vară , când a fost să te stingi.
Și ai plecat în cer, ai vrut chiar să fii soare,
Dar vezi în altă lume…în cea nemuritoare.

Abia atunci am reușit, am înțeles,
Dorința ta să fii un soare, ai ales.
Un soare ce se arată ziua în zori,
La care eu privesc și plâng cu-amarnic dor.

Din ceea ce atunci, noi doi ne-am promis
S-a destrămat de parcă ar fi fost un vis.
Căci am greșit dorindu-ne noi doi a fi
Eu luna nopții negre, tu soarele din zi.

Plâng, n-ar fi trebuit ca noi să ne dorim,
Ce e în cer, pe pământ nu putem să fim.
Soarele și cu luna se-ntâlnesc în eclipsă,
Însă pierderea ta, mă doare, mă frânge a ta lipsă.

Mă-ntreb vrând ca să știu, noaptea-n ce chip te-ascunzi,
Și dacă îmi vezi ochii mereu de lacrimi uzi?!??
Că trece câte o vară , o toamnă , o iarnă rece,
Iar eu tot întristată, în lacrimi m-oi petrece.
Dorind să mi te arăți din când în când in vis,
Să-mi spui cum te petreci acolo-n Paradis.

În taverna acestei nopți atât de mute,
As vrea să mă ascund, să plec, dar nu știu unde,
Că-mi este tare frică de iarna vieții mele,
Când mă cufund nostalgic în gândurile grele.

De dorul tău acum, fără curaj în viață,
Vreau să-ți păstrezi iubirea, scriindu-ți o romanță.
Romanța Soarelui drag, pe care l-am pierdut
Și de care mi-e dor din ce în ce mai mult.

Romanța Soarelui ce în cer strălucește
Și pe pământ acuma doar dor îmi dăruiește.

Dorul, durerea cresc din ce în ce mai tare,
Mâine iubitul meu voi răsădi o floare,
Un fir de trandafir, ți-oi pune pe mormânt,
Și voi privi la soare, te voi chema în gând,

Cu lacrimi voi stropi-o, să prindă rădăcină,
Apoi sub raza ta o las ca să rămână,
Să crească, să-nflorească și noaptea când e lună,
Să-ți spună…. Te iubesc! Iubite noapte bună!

——————————-

Elena TUDOSA

18 februarie 2019

 

Alexandru NEMOIANU: Câteva gânduri despre textele lui Viorel Roman

Am început să fim obișnuiți și aproape împăcați cu textele lui Viorel Roman. Din partea lor nu mai putem aștepta originalitate, ele sunt repetitive, monotone, fără imaginație. În cuprinsul lor sunt incluse câteva stereotipuri și etichetări: ”Imperiul Sfânt Romano German” a fost bun, generos și, în lumea ciudată în care viețuiește Viorel Roman, acel “imperiu” încă există. Apoi urmează stereotipul agasant despre “moldo-valahi”, o invenție peiorativă a lui Viorel Român la adresa Românilor. Acești “moldo-valahi” ar fi, după VR, Românii Ortodocși. În context VR bate câmpii vorbind de “înapoierea” Ortodocșilor. VR nu se mai obosește să dea dovezi, el simplu postulează, cu seninătatea ignorantului. După ce emite aceste două aberații, VR postulează cum că singura salvare poate fi aflată în Episcopatul Romei (zis “biserica” romano-catolică). Pentru a arată “superioritatea” Episcopatului Romei, VR vorbește despre prezenta opulență economică a “apusului”. Considerând “opulența” ca semn al bunăvoinței divine, VR este direct Calvinist. Dar încă mult mai grav, Viorel Român pare a considera oportunitatea economica și circumstanțele politice drept o “teofanie” (arătare a divinității). Aceasta vădește nu numai o totală neînțelegere și insensibilitate spirituală, mă tem că vădește o tară de caracter. VR nu înțelege că rostul Bisericii nu este să promoveze “opulență”, rostul ei este să îi întoarcă pe oameni de la păcat, ”metanoia”, pocăința, să îi refacă “cetățeni ai Cerului”. Iar mai înainte de orice rostul Bisericii, care este și nu poate fi decât “una”, căci unul este trupul lui Hristos, deci rostul Bisericii este să arate diferența dintre bine și rău, și obligația Ei trebuie să fie promovarea veșnică a existenței consecvent morale. Aceste deziderate nu pot fi atinse decât în condițiile în care Biserica există în lume ,,dar nu aparține lumii căzute. Acest lucru Episcopatul Romei (zis “biserica” romano-catolică) nu îl poate face și nu l-a făcut. Fiind o entitate cu rosturi seculare, un “stat”, o teocratie, Statul Papal, Episcopatul Romei se conformează regulilor acestei lumi căzute. Un exemplu va ilustra cele afirmate.
În 12 Martie, 2000, în cadrul unei ceremonii special ținută în Catedrala Sfântului Petru din Roma, Ioan Paul al II-lea, Episcopul Romei și conducătorul acelei episcopii (zis “biserica” romano-catolică) a cerut iertare în numele acelui Episcopat, pentru păcate ce vor fi fost comise în trecut de membrii acelei organizații împotriva mai multor grupuri dar în special a Evreilor.Înainte de a intra într-o mai atentă analiză a acestui act este necesar să subliniem o nepotrivire.
După doctrina Episcopatului Romei, conducătorii lui, așa ziși ‘papi” , au între altele și calitatea de a fi “infailibili”, fără putință de a greși. Atunci când și-a cerut iertare, Ioan Paul al Ii-lea a arătat două lucruri. Fie că unii dintre “papi” nu sunt chiar așa de infailibili, fie că toți “papi” sunt infailibili, dar unii sunt mai infailibili decât alții. Dar dincolo de această nepotrivire sunt câteva aspect mai profunde.
Actul de a îți cere iertare, pentru acte necuvincioase și pe care le regreți, este în sine lăudabil, mai ales când este în referire la acțiuni personale, aflate în responsabilitatea ta. Toți avem obligația să facem asemenea acte de căință în față lui Dumnezeu și a semenilor noștri care sunt chipul lui Dumnezeu. Dar a cere iertare pentru acte făcute de altul sau alții în circumstanțe pe care nu le poți ști în toată complexitatea lor și de care nu ești direct vinovat, este nu numai exagerat dar este fără folos, temerar și ipocrit.
A cere iertare pentru acte făcute de alții, cu vremi în urmă, înseamnă a tăgădui Judecata individuală și înseamnă a judeca tu însuți pe semenii tăi,înseamnă a îi condamnă, a te socoti pe tine mai bun, înseamnă trufie.
Dar actul Episcopului Romei,Ioan Paul al II-lea a avut clar o dimensiune politică.
Acele acte pentru care el cerea iertăciune au fost făcute de către înaintașii lui, zis ‘infailibili”, pentru a acomoda politica zilei. Iertăciunea cerută de Ioan Paul al II-lea însemna acomodarea noilor stăpânitori ai vieții publice, interesele Americano-sioniste. Că așa este o dovedește împrejurarea că Ioan Paul al II-lea nu a adresat nimic din actualele necuvinte pe care le patronează Episcopia Romei: războiul din Kosovo, dezmățul fascist “uniat” din Ucraina, etc. În mai toate chipurile Ioan Paul al II-lea, poate inconștient, a comis un act de denunț. Un denunț împotriva Trupului lui Iisus.
Într-o înfocată predică părintele Nicolae Steinhardt de la Rohia, spunea..:Denunțul smuls prin tortură nu poate fi socotit desigur păcat. Dar pâra la rece, denunțul scris sau oral, turnătoria efectuată din proprie inițiativa și în deplină libertate a voinței este cel mai abject, mai mârșav, mai ticălos, mai spurcat și mai nemernic dintre toate mișeleștile păcate existente” Prin acest act Ioan Paul al II-lea a plecat capul Episcopiei Romei sub călcâiul stăpânirii Americano-sioniste.
Dacă aceasta socotește Viorel Roman “superioritate” atunci, fie este necinstit sufletește, fie trăiește într-o lume al cărei soare are altă culoare, o lume ale cărei taine pot fi deslușite în aziluri pentru betegi mental.
Dar mai există o enormă aberație pe care Viorel Roman o repetă agasant.
El susține că Românii din spațiul ardealo-banatic ar fi dobândit superioritate asupra “moldo-valahilor” că urmare a ‘uniatiei” , supunerii către schismatica Episcopie a Romei și ca urmare a “școlii ardelene”.
Pur și simplu Viorel Roman habar nu are nici de istoria spațiului românesc și nici de felul în care sunt analizate fenomenele istorice.
Un fenomen istoric,fie el politic, cultural, social, este judecat după aria de difuzare,impactul de moment (la vremea când a avut loc) și prin urmările lui în timp.Viorel Roman ignoră aceste criterii și deci concluziile lui sunt aberante. (În plus asupra lui Viorel Roman apasă împrejurarea că realmente relația lui cu realitatea este una “specială”, aproape la limita instituționalizării.)
“Școala Ardeleană” a fost o mișcare culturală patronată de Episcopia “uniată” din Blaj. Aici trebuiesc făcute câteva precizări.
“Uniatia”, subordonarea religioasă a unui fragment din Românii din Ardeal către Episcopia Romei, zis “biserica” romano-catolică, a fost o acțiune silnică dusă cu forțele armate Imperiale. Lăcașurile de cult ortodoxe au fost bătute cu tunurile. Sub apăsarea acestor forțe, brutale peste măsură, o parte din clerul românesc ortodox din Ardeal a fost nevoit să accepte subordonarea silnic impusă. Deci “uniatia” a fost o mișcare făcută de către o stăpânire străină si având scopuri anti românești din capul locului. Dar chiar și în atari condiții anume învățați, formați cu ajutorul Episcopiei “uniate” din Blaj, au continuat să aibă sentimente românești. În același timp acei intelectuali, toți,erau rezultatul “iluminismului” austriac, o mișcare eminamente anti clericală și masonică. În aceste condiții “școală ardeleană” a produs literatură, a încercat chiar schimbarea limbii, curentul “Latinist”, și a produs lucrări zis de istorie. Acele lucrări istorice căutau să promoveze idea unei descinderi a Românilor din coloniști veniți direct din Roma și căutau să promoveze idea unei influențe a Romei în tot cursul istoriei, lucru care nu a existat. Acele lucrări nu pomeneau de moștenirea bizantină și deci ortodoxă. Erau lucrări teziste și propagandistice, în cel mai bun caz și ele toate purtau pecete “iluministă” deci, secular-masonică. Influența “școlii ardelene” a fost limitată iar moștenirea ei, în timp, minimală. Totuși Viorel Roman caută să îi dea o importantă cu totul disproporționată, la limita unui eveniment crucial. Această interpretare ține de natura lui Viorel Român înclinată spre fabulație și este consecventă cu programul său de activist. Oricum și “școala ardeleană” este socotită de Viorel Roman ca o dovadă a “superiorității” catolice față de Ortodocși. Repet, o concluzie aberantă, fantasmagorică. Căci Viorel Roman uită (sau pur și simplu nu știe) că o mișcare de renaștere spirituală de proporții gigantice avea loc în aceiași vreme în spațiul românesc. Este vorba de renașterea isihastă și de activitatea Sfântului Paisie Velichikovschi. Întreaga lume Ortodoxă a cunoscut o renaștere spirituala uluitoare. Lumea greacă prin lucrarea Sfântului Nicodim Aghioritul, iar restul sub lucrarea Sfântului Paisie Velichikovschi.
Paisie Velichikovschi, sub influența Sfântului Vasile de la Poiana Mărului, a așezat tiparniță și centru de răspândire a literaturii patristice, mai întâi la Dragomirna și apoi la Neamțu. Sumedenie de cărți de învățătură, întreagă Filocalie, au fost tipărite, în română și slavonă. Dar în plus mii de călugări au fost formați în spirit atonit de superlativă trăire spirituală. Această mișcare a fost copleșitoare și a influențat decisiv întregul spațiu ortodox. Urmările acestei mișcări au rămas vii până în ziua de azi. Cu toată seriozitatea se poate spune că TOȚI marii teologi ortodocși, din veacurile XIX și XX, au fost cu putință datorită mișcării de renaștere ortodoxă a Sfântului Paisie Velichikovschi. În spațiul românesc, marii teologi români, de la Nichifor Crainic la părintele Dumitru Stăniloae și la fascinantul fenomen “Rugul Aprins” își au originea în mișcarea isihasta a Sfântului Paisie Velichikovski. Toate vetrele românești de profundă spiritualitate, de la Sihăstria, Cernica, Frasinei și atâtea altele, care viețuiesc în superlativă trăire isihastă, își datorează existența duhului aprins de către Sfântul Paisie Velichikovschi.
Între această mișcare și “școală ardeleană” nu poate există comparație, diferența este una de categorie!. ”Școala ardeleană” a fost o manifestare locală și cu importantă trecătoare, mișcarea Sfântului Paisie Velichikovschi a fost gigantică, profundă și cu urmări colosale care continuă și azi la fel de vibrant.
Dar aceste lucruri Viorel Roman fie nu le știe, fie nu le înțelege.
De fapt,după modul în care scrie și după modalitatea consecvență în care refuză orice fel de argumentație rațională, Viorel Roman pare stăpânit de un delir sistematizat.
Delirul poate deveni psihoza halucinatorie cronică, el devine idee delirantă. O idee delirantă fiind aceea care se menține neputând prin nimic fi combătută. Realitatea nu are importanță, faptul că ideea delirantă nu este sau nu poate fi dovedită, este “vina” realității nu a celui stăpânit de beteșug. Este păcat.
Acestea fiind zise aș vrea să repet că personal nu am nimic împotriva lui Viorel Roman. Îl consider o persoană civilizată, cu bun gust și anume pricepere la scris. Dar acest delir care îl stăpânește este o tristă realitate. O realitate la fel de tristă ca și tenacitatea cu care se lasă stăpânit de ideile delirante pe care le postulează și promovează. O tenacitate care categoric ar fi trebuit să aibă o cauza mai bună.

—————————————

Alexandru NEMOIANU

Istoric
The Romanian American Heritage Center

Jackson, Michigan, USA

18 februarie 2019

*Materialele publicate nu reprezintă și punctul de vedere al revistei, responsabilitatea asupra conținuturilor acestora revenind, în totalitate, autorilor.

Ioana CONDURARU: Să te păstrez la mine-n gând

Să te păstrez la mine-n gând
Când, astrul nopții în geam bate,
Mi-am dorit atât demult,
Dar ochii îți privesc departe.
La țărm de mare i-ai oprit
Unde iubirea plânge-n valuri,
Căutând același legământ,
Pe care l-ai depus pe maluri.
Era o noapte cu sclipiri,
De curcubeie peste lume,
Noi ne pierdeam ca doi copii,
Îmbrățișați pe-a undei, spume.
Frivolă clipă se ducea,
Spre astre căutând zefirul
Care, cândva ne dăruia,
Cu dezinvoltură elixirul.
Să te opresc dar e târziu!
Mă poartă gândul la apus
Galopând fără să știu,
Pe valul mării în abis.
Închid iubirea-ntr-un cristal
Ascuns în inima perenă,
Să-mi fie pururi ideal,
Rămas tăcut în emisferă.

———————————-

Ioana CONDURARU

10 februarie 2019

Florentina SAVU: Dorințe

Lună, față luminată,
Ești regina cerului,
Fiul tău, Luceafărul,
Este supus zborului,

Vine-n fiecare noapte
În odaia mea de vis
Să mă încânte cu vorbe,
Să mă ducă-n paradis.

Îmi spune că mă iubește
Și vrea ca a lui să fiu,
Să îmi părăsesc statutul
De om muritor…Nu știu

Ce răspuns oare să-i dau?
E frumos, o recunosc,
Dar cum să-mi părăsesc lumea
Și-al meu, de muritor rost?

În cerul lui aș rămâne
Tânără, mereu frumoasă,
Alături de mândra lună
Ce-mi va zâmbi drăgăstoasă

Dar aici, pe-acest pământ,
Îmi sunt prieteni, părinți,
Îmi sunt rude, îmi e casă,
Toate astea, poți să uiți?

Aici îmi sunt limba, țara,
Mormintele celor dragi,
Cum să-i părăsesc pe toți
Și să alerg după fragi?

Să devin nemuritoare?
Să fiu rece-n depărtare?
Să uit de cântec și dansuri
Și de-o viață-ncântătoare?

Știu că voi îmbătrăni
Iar cu anii mă voi trece,
Dar prefer această viață
Decât una goală, rece…

N-aș putea să-mi schimb destin,
Deși tare te iubesc,
Rămâi pe loc unde ești,
Eu sunt suflet pământesc!

Strălucești a supărare
Și prin păr mi te încurci,
Întreabă pe Luna-mamă,
Este corect tot ce zici?

Sigur, răspuns îți va da
C-ar fi bine nopțile
Să nu-mi intri pe fereastră
Și să-ți uiți dorințile!

Vino tu în lumea mea,
Prefă-te din astru, om
Și-atunci chiar te voi iubi
Pentru faptul c-ai fost domn,

Fii muritor ca și mine,
Uită-ți Lună, uită-ți stele,
Uită-ți mamă și surori,
Fă-mă ziuă peste ele,

Să trăim numai în soare
Și să-mbătrânim frumos,
Să mergem oriunde-n lume
Privindu-ne drăgăstos!

Cererea mea nu-ți convine,
E greu să-ți părăsești cerul,
Voi trăi cu dor de tine
Fără să-ți cunosc misterul!

Vreodată m-oi mărita,
Vreau să nu te uit, vezi bine,
Dar nici singură să fiu,
Zilele îmi voi senine,

Ce tu nicicând nu poți face,
Sigur n-oi putea nici eu,
Rămâi strălucind pe boltă
Alături de Dumnezeu,

Te-oi urmări cu privirea
Cum te-nalți seară de seară,
Pe al cerului divin,
Frumos ca o primăvară!

———————————–

Florentina SAVU

18 februarie 2019

Anatol COVALI: Undeva, cândva…

Undeva, cândva…

 

Undeva, cândva… Vag ţi-aduci aminte
de-un tânãr frumos care ţesea vise,
iar iubirea ta având crez şi ţinte
nu se-ofilise.

Undeva, cândva… Pare o poveste
primul început, prima împlinire
când a fost, va fi ,cãpãtau în este
nemãrginire.

Undeva, cândva… În atâtea rânduri
erai Fãt-Frumos biruind balauri,
punându-ţi semeţ pe-ncinsele gânduri
cununi de lauri.

Undeva, cândva… Cum sã se întoarcã
paşii-ţi obosiţi pe vechile urme,
când haite de lupi vor sã crezi cã parcã
seamãnã-a turme?

Undeva, cândva… Ce tulbure ceaţã
a învãluit vremurile-acele
azi când pregãteşti într-un rest de viaţã
drumul spre stele…

————————————–

Anatol COVALI

București

18 februarie 2019

Zamfira CIOBANU: Mănăstirea din deal

Mănăstirea din deal

 

Sus pe deal se-nalță o mănăstire
Numai gândul meu poate s-o știe
Și îndemnată strașnic de iubire
Credința sufletului mi-o învie.

Se avântă-n răsărit de soare
Lângă stâlpi de-naltă tensiune
Sfințirea crește mare in valoare
Seara când raza soarelui apune.

Îngerii veghează-n taină somnul
Fără hotar se plimbă prin odaie
Văd bine sunt trimiși de Domnul
În sufletu-nsetat s-adune ploaie.

Privirea-i frunză lină prin copaci
Cu frumusețe-n flori multicolore
Clopotnița surâde-n câmp de maci
Și cântul slavei se înalță-n ore.

Sfânta evanghelie predică rugă
Pentru iertarea greului păcat
Smeriți credinței să-i fim trudă
Sufletului să-i aducem gând curat.

Aproapele să ni-l iubim întruna
Cu inima vibrând de fericire
Că viața pe pământ e numai una
Iar dincolo pe veci va fi iubire.

Prin raiul cel înveșmântat cu flori
Și iarba verde-n pajiștea întinsă
Roua cea sfântă va sosi în zori
Să potolească setea cea aprinsă.

Duhul veșniciei vom trăi mereu
Precum tu pe pământ l-ai rânduit
Ascultă îngerii din cer că nu e greu
Sufletul să-ți poată fi adăpostit.

—————————–

Zamfira CIOBANU

13 Februarie 2019

Imagine: Sf. Mănăstire Bujoreni, județul Vaslui!