Furtuna aduce mereu câte-un dor
Pe vântul hoinar în căderea de ploi
Pârâuri grăbite se scurg repejor
Gânduri aștern amintiri în șuvoi.

Copacii scutură petale mărunte
Pe iarbă s-așează albul imaculat
Stropii de ploaie coboară pe frunte
Raze de soare ivesc spre iluminat.

Pe cerul divin curcubeul întinde
Culori de iubire visate cândva
Cântec de inimi ținutul cuprinde
Iar timpul zidește altarul pe-o stea.

Asfințitul vine și luna zâmbește
Pereche cu Venus raze-și lucesc
Spre Zeul Iubirii ce drumul trudește
S-ajungă degrabă la cei ce iubesc.

În liniștea nopții un tril se aude
Privighetoarea-n talent se avântă
Din inimi dorința vrea să inunde
Taina iubirii ce-n șoapte cuvântă.

—————————–

Zamfira CIOBANU

9 Mai 2019

Pe vrejul cu frunză lată
Boabe albe luminoase
Își arată chipul iată
Lăcrămioarele sfioase.

Pătrund raze de lumină
Printre ramuri de copaci
Pornită-i din cer divină
Vraja dorului să-mpaci.

Iarba verde-naltă crește
Cu sămânță scuturată
Înmulțirea-i de poveste
Răsărirea-i așteptată.

Mireasmă de lăcrămioare
Poieni multe răspândesc
Ramurile cu ardoare
Multe văd și tăinuiesc.

Păsările cântă-n creangă
Triluri multe ciripite
Prin poieni cu multă șagă
Dragostea-i pe întrecute.

Ochii văd spre lăcrămioare
Lunecând boabe de rouă
Nostalgii miros de floare
Pe obraz cu lacrimi plouă.

Florilor de lăcrămioare
Voi îmiresmați pădurea
Cine trece-ntr-o plimbare
Nu mai taie cu securea.

Inima-i zburdalnică
Duioșiea-și face loc
Și din dor năvalnică
Flăcările-i ard în foc.

Mângâiere în lumină
Îți oferă floarea albă
Cer albastru zi senină
Veții tale pune salbă.

—————————–

Zamfira CIOBANU

6 Mai 2019

Urcușu-i greu, genunchii se zdrelesc
Mă iartă Doamne, vin spre tine
Cu sufletul smerit, eu te iubesc
Și dragostea ți-o port cu mine.

Primește-mă-n Împărăția ta,
Cu apă, pâine și cu sare
Să nu mă împiedice o lume rea
Să ajung până când soarele răsare.

Păcatul las în a mea urmă
Și cu smerenie mă voi ruga
Să-mi treacă toate ca o umbră
Să stau pe lângă veșnicia ta.

Doamne, te rog, iată-ne păcatul
Vino printre suflarea omenească
Coboară pe pământ din înaltul
Cu iertarea cea duhovnicească.

Și pe cărări de iarbă verde
Ne poartă pașii rătăciți
Mărturisind păcatul ne vei crede
Că vom fi slujitorii cei smeriți.

Păcatele sunt multe pe pământ
Apără-ne Doamne de cel rău
Nu ne lăsa să tremurăm în vânt
Iubire dăruiește-ne mereu.

—————————–

Zamfira CIOBANU

25 aprilie 2019

Își măsurară sufletu-n arginți,
Și cruce grea din lemn masiv făcură
L-au pus s-o ducă-n spate cei smintiți
Și-l biciuiau pe drum in semn de ură.

La locul de osândă, odată ajunși,
Scuipat a fost și-ntins pe cruce-n cuie
În negură de dușmănie au fost supuși
Cu mințile întunecate la mânie.

Maria-n urma lui mergea plângând,
Cu lacrimi ruga-și înălța la cer divin,
Inima și sufletul ardea de foc jelind,
Vroia să-și scape fiul de marele chin.

Coroana spinilor îl înțepa cumplit,
Fariseii păgâni și răi fără de milă
La grele suferințe ei l-au osândit
De răutatea lor mulțimii-i era silă.

Și l-au lăsat să moară pe-a lui cruce
Păsările cerului de veghe îi stăteau
Coșul cu ouă înroșite maica-și duce
Și semnul crucii toți din jur făceau.

Pe mormânt, iudeii piatră grea au pus
Să stea in întuneric fără vină
Maria, mama lui, tămâie a adus
Să-i așeze sufletul prigonit în hodină.

Tot așa trei zile l-a jelit la cruce
Până când el din mormânt a înviat
Și patruzeci de zile vestea-și duce
Iar fariseii rău s-au speriat.

Târându-se, îndurare propuneau,
Speriați cereau iertare de păcate
Cu fața-n lacrimi mari plângeau
Lăsând în urmă minți întunecate.

Domnul cu sufletul senin a judecat
Milostiv cu bunătate i-a blagoslovit
Și a patruzecea zi la ceruri s-a înălțat
Să stea de-a dreapta tatălui iubit.

La ceruri se roagă pentru noi într-una
Cu îngerii mulți și cu a lui măicuță,
Păziți de rău să fim toți întotdeauna
Să nu ne lase-n veci inima desculță.

De Paști vom înălța la cer cântare
Avându-l în inimă cu sufletu-mpăcat
Prin rugăciune vom cere și noi iertare
Fericiți vom spune, Hristos a înviat!

—————————–

Zamfira CIOBANU

22 aprilie 2019

Frumoasă-i vremea florilor
Din creangă ninge cu petale
Trezit în răsăritul zorilor
Frumosul murmură pe cale.

Firave firele de iarbă
Se răcorește talpa-n ele
Alunecând mereu în grabă
Peste covor de viorele.

Pomii încărcați de floare
Dăruiesc simțiri divine
Păsări multe cântătoare
Saltă-n zbor cerul s-aline.

Mugurii scăldați in rouă
Pregătiți sunt să-nflorească
Intr-o înfățișare nouă
Priviri gingașe să sporească.

Soare, flori și armonie
In mireasma câmpului plutesc
Zboară spre înalt o ciocârlie
Cântul inimii cu drag zoresc.

—————————–

Zamfira CIOBANU

2 aprilie 2019

Prin cântul de noapte muzele vin
În cupă își poartă vinul pelin
Îndeamnă la visul greu de atins
Să meargă iubirea pe drum necuprins.

Potecă de rouă cu frunzele crude
Sclipesc luminițe prin firele ude
Răcoarea se simte în zorii legați
Cu fir de arginți prin pașii purtați.

Umblă și cată-n pribeagul pustiu
Numărând gânduri cât poate nu știu
Întinde o mâna spre raza de stea
Iubirea să aibă lumină când vrea.

Leagănă visul purtând nemurirea
Răsare din dor ca vrăjită iubirea
S-aline păcatul din suflet iubit
În firul ce deapănă ghem aurit .

Timpul o pânză întinsă să-i fie
Albul iubirii cu dor să-i mângâie
În clocotul mare pașii s-adune
Stele mărunte depuse in dune.

La capăt de drum din atâta umblat
Slobozind iubirea din dorul purtat
Spre zarea senină s-alunge furtuna
Să rămână prin vreme întodeauna .

—————————–

Zamfira CIOBANU

Adorată-i primăvara
Prin a inimii putere
Așteptând să vină seara
Cu iubirea în tăcere.

În apusul cel de soare
Să răsară lună nouă
Inima voind să zboare
Până dimineață-n rouă.

Când zâmbesc florile toate
Lăcrimând sub picături
Cu petalele udate
Aplecând vreju-n frânturi.

Cântul cel de păsărele
Să-l asculți cu drag in zori
Culegând la floricele
In nuanțe de culori.

Meargă dorul pân’ departe
De mână cu primăvara
Să-i facă iubirii parte
Prin trifoi când vine vara.

Ș-apoi tu să vii iubite
Să imi bați seara in geam
Și pe firele-nverzite
Mai aproape să te am.

—————————–

Zamfira CIOBANU

18 martie 2019

Trecută printr-o iarnă lungă
Zadarnic așteptând pe vatră
Un prinț pe calul alb s-ajungă
Și-n astă lume s-aibă soartă.

A tors la fire depănate
Ghemuri in cunune mari
Dar de iubire n-avu parte
Și-a tot oftat printre hlăndari.

Ce iarnă tristă pentru fată
Să toarcă mereu ne-iubită
Flăcăi cu inimă de piatră
Viață tristă ne-mplinită.

Degeaba a pus busuiocul
Sub pernă pe la Bobotează
Că torsul ei n-a fost norocul
Și-acuma ochii lăcrimează.

Când colțul ierbii va-nverzi
Și cânepa in câmp va crește
Firele ce-a tors le-va urzi
Va țese pânză de poveste.

Dar când dughitul o să vină
Poalele-n brâu va sufleca
Și in băltoaca cea divină
Cu mult curaj se va-nbăia.

Când cânepa la mal va scoate
Poate-un flăcău o-va vedea
Ș-atunci in visul ce-l socoate
Norocu-n brațe-i va ședea.

Vor melița cânepa-n doi
La tocătoare lângă vatră
Iubirea-n drag curgând șuvoi
Pe firul de fuior purtată.

—————————–

Zamfira CIOBANU

15 martie 2019

Tablou Nicolae Grigorescu – Țăranca torcând

Privește câmpul către zare
Cu florile multe-n culori
Și dorul tău intr-o strigare
Zburând cu aripi pân’ la nori.

Prin iarbă verde mergi ușor
Să nu strivești firele crude
Când inima-ți saltă de dor
Și tril de păsări se aude.

Frunzele se leagănă pe ram
Podoaba-și flutură sub soare
Raze aurii ce bat in geam
Încântă inima spre floare.

Un inceput pentru iubire
În anotimp de primăvară
Cu fluturii spre răvășire
Iubind ca-și întâia oară.

Zeiță frumusețe rară
De fiecare dată-mi vii
În apusu-ce-mi coboară
Luna și stelele argintii.

Mireasma crudului de verde
Cu zboru-n puf de păpădii
Iubiții ce-n iubire crede
Și-n dragostea in nopți târzii.

—————————–

Zamfira CIOBANU

12 martie 2019