Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU: în tine înfloresc sălciile

 

în tine înfloresc sălciile

 

seara se stinge în cuiburi uitate de păsări
totdeauna mă întristează casele părăsite
se strânge-n mine o dojană nedeslușită
o singurătate bătută de friguri
noaptea nu vine pentru toți odată

privesc de pe drumuri perspectiva
mi se pare în același pas cu orizontul
și nu mă las copleșit
iubirea o știu cum se desfășoară alături
în tine înfloresc sălciile
unii pescăruși s-au mutat de la mare
nu am nevoie de nicio înțelegere
ci mai mult de o inimă să o simt
cum bate pentru mine.

Când văd atâta zarvă pentru nimic
se naște-n mine o nepotrivire de suflet
fără aripi
doar tu și lumina sunteți sărbători
cu gândurile îmbrățișate de ploi și vânturi
care mai trec înnebunite de instincte

—————————————-

Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU

Septembrie 2019

Ala MUNTEAN: Mi-am prins sufletu-n Cuvânt

Mi-am prins sufletu-n Cuvânt
L-am înveșnicit pe-o clipă,
Am semnat un legământ
Să nu fac din el risipă.

M-am înfășurat c-un nor
(Sunt și eu un punct în zare!).
Mă înalț în al meu zbor,
De altfel, ca fiecare…

Răspândesc în jur scântei
Când se sparg tăcute vise.
Ce frumoși sunt anii mei!
Doar privirea îmi surase…

Zugrăvesc un strop de cer
Cu a inimii peniță,
Îmi prind dorul la rever
Și-l despoi de suferință.

Îmi prind sufletu-n Cuvânt
Și respir cu bucurie.
Mi-e iubirea Ta veșmânt,
Vieții mele armonie!

——————————————-

Ala MUNTEAN

Republica Moldova

9 septembrie 2019

Mihaela BORZEA: Mai stau un veac în lanul de nebuni

Alerg să șterg pe frunte dimineți
De poezia oglindită-n rouă,
Tu nu mai știi de unde să mă-nveți,
Sunt doar un vers cu ritmul rupt în două.

E grea gutuia aprigelor veri,
Colindul ei mă mistuie-n travaliu,
Tu nu mai știi de unde să mă ceri,
Însă acesta-i ultimul detaliu.

 

În loc de struguri, viile au corbi
Ce-n lipsa ploii macină ciorchinii,
Tu nu mai știi de unde să mă sorbi,
Căci nu sunt must, sunt lacrima luminii.

Măceșii mi-au cusut veșmânt din țepi,
Să nu m-atingă păsări răpitoare,
Tu nu mai știi de unde să mă-ncepi,
M-am destrămat între Pământ și Soare.

Îmi legăn umbra în scrânciob de tei
Și-n flori de lut îmi vărs tăcerea sfântă,
Tu nu mai știi de unde să mă iei,
M-am risipit în fluturi care cântă.

Mai stau un veac în lanul de nebuni
Și dacă nu mă-ntorc, poate-i mai bine
Să nu mai știi de unde să m-aduni
Și nici de unde să te-aduni pe tine.

—————————-

Mihaela BORZEA

Septembrie 2019

Camelia CRISTEA: Nopţi de toamnă

Nopţi de toamnă

 

Toamna a jerfit altarul
Pomilor cu frunză deasă
Într-o lacrimă de ploaie
A promis că o să iasă

Urcă dealul pân’ la strungă
Şi doineşte iar cu foc,
Dintr-un fluier curge seara
Şi un fir de busuioc.

Vântul trece fără milă
Când e liniştea mai plină
Şi zburleşte iarbă arsă
Ce din somn a fost întoarsă,

Ceru-şi pune stele-n păr
Şi o lună la ureche
E regal de poezie,
Chiar acum la Curtea Veche…

Dintr-o liră fermecată
Se desprind mereu acorduri,
Note ample de iubire
Scriu temeinic iar pe corduri

Harfele sunt mângâiate,
Doar de mâinile curate
Şi oftează când vibrează
Lumea pare toată trează…

Toamna a umplut decorul
Furios se plimbă norul,
În trăsura lui de foc
Prinde cerul de mijloc.

Domnele puţin fricoase
Au cerut altă regie,
Doar cu flori şi poezie
Pentru nopţi de feerie…

—————————–

Camelia CRISTEA

București

Nastasica POPA: Pe deasupra morii

Îngenuncheată sunt în fața sorții
Cu aripi frânte, mai strâng la piept un gol
Și plec cu gândul, doar el fiindu-mi sol
Pălit de doruri, spre marginea morții.

 

Sinistru tărâm… pe cap port năframă!
Sub petic de cer miroase a ploaie…
Praful și fumul mă-ngroapă-n noroaie.
Mă trezesc…e vis, trăiam doar o dramă.

 

Îmi bate în geam cu stropii de ceară
Izul tomnatic, culori arămite,
Putred anotimp, nimic nu promite
Din zorii de zi pân’se face seară.

Prinsă ca-n năvod, viața pare-o carte,
Copaci dezgoliți… lepădându-și frunza,
Pământului brun țese iarăși pânza
Cămașă-i va fi peste an… s-o poarte!

Se rotesc în cerc, bezmetici, cocorii
Aripile-n zbor tulbură tot cerul,
Ele-adună nori… sufocând eterul,
Înspre zări se pierd… Pe deasupra morii.

——————————-

Nastasica POPA

Victor COBZAC: Un loc pentru voi

UN LOC ŞI PENTRU VOI

Dacă n-aş avea umbrelă,
Şi de sus… ar curge ploi,
Aş lăsa deschisă… uşa,
Şi ferestrele…amândouă,
Am un loc… şi pentru voi.

Cât de strâmt n-ar fi în suflet,
La o ceaşcă… de-aventură,
Mai intraţi…, nu fiţi modeşti,
Un cuvânt …de-aveţi de spus,
Nu-l lăsaţi s-adoarmă-n gură.

Daţii voie… să se… plimbe,
Să mai plângă, să mai cânte,
Adevăr… născut în chinuri
Lumea face rând… să-l guste,
Chiar şi mic, cât un grăunte.

——————————————

Victor COBZAC (VicCo)

Chișinău, Basarabia

Silvia BODEA SĂLĂJAN: Acasă

ACASĂ
 
pe prispa casei ceasul s-a oprit
și lacătul la poartă atârnă greu
în curte iarba a crescut cât gardul
dintr-o icoană plânge Dumnezeu


și tace totul amorțit de vreme
numai pustiul nu-i în risipire
cireșii au uitat să înflorească
și totul pare dincolo de fire

 

aștept ecoul unui timp în care
pe prispă râsul lumina o lume
dar nu-i decât tăcere și tăcere
tristețea vremii ce mereu apune

———————————

Silvia BODEA SĂLĂJAN

Al. Florin ŢENE: Scrie despre ceilalți cum ai scrie despre tine – Decalogul 4 pentru ziariști

            1. Ne-a ajuns până la noi apoftegma lui Confucius, scrisă pe la anul 500 î.Hr. care spune: “ Nu face altuia ce nu-ți place ție…dacă îți dorești înțelegere, ajută-i și pe ceilalți să aibă parte de ea; dacă îți dorești succes, ajută-i și pe ceilalți să-l atingă“.

            2. În această idee, Iisus propovăduia: “Faceți altora cum v-am făcut eu vouă, că în asta stau legea și profeții. “ Adică, ziaristul e necesar să ajute cititorul cu adevărul din cuvânt, dar și fapta.

            3. Cei care susțin că valoarea morală a unei acțiuni trebuie judecată în funcție de consecințe resping, în general, doctrina;aceasta este acceptată, de regulă, de filosofii care conferă acțiunilor valoare morală și le cuplează cu datoria de a proceda într-un anumit fel, indiferent de consecințe. Acționează în așa fel încât maxima acțiunii tale să poată deveni oricând un principiu al unei legislații universale.

            4. Să zicem că ți se pare greșit să permiți ca milioane de imigranți să se stabilească în România în fiecare an, dar că ești, totuși, de acord că unii este în regulă s-o facă. Unde ar trebui să tragem linie? Faptul că există și că e inevitabilă o doză de incertitudine în privința acestei decizii sau în legătură cu contextul nu înseamnă că nu ar trebui, totuși, luate o decizie. De aici se desprinde ideea: dacă le dai un deget…îți ia mâna toată.

            5. Există la un nivel mai elevat, idealuri morale. Acestea sunt, de obicei, pozitive și pot reprezenta finalități deschise: astfel, deși există o datorie morală în a nu fura de la ceilalți, faptul de a fi generos este un ideal moral care este, în principiu, nelimitat.O idee de bază se desprinde: e necesar să fim cu toții eroi, în condițiile când aceștia au două valențe? Eroii noștri sunt criminalii oponenților noștri, și invers.

            6. Problema dacă există noroc moral sau dacă judecățile morale sunt determinate măcar în parte de elemente de șansă care sunt în afara controlului nostru – a stârnit, în ultima perioadă, dispute filosofice intense.

            Dacă un jurnalist nu se poate abține în dușmănia sa față de cineva, poate fi un laș sau  un egoist- pentru că e  Continue reading „Al. Florin ŢENE: Scrie despre ceilalți cum ai scrie despre tine – Decalogul 4 pentru ziariști”

Dorel SCHOR: Program de lucru

* Să ne împăcăm cu Dumnezeu chiar dacă nu ne-am certat cu El niciodată.

* A afirma că gândeşti e un act de curaj…

* Anunţ: „Lapte proaspăt direct de la producător”.

* S-a spus despre el că ştie să vorbească, dar că nu ştie să tacă.

* Uneori e mai bine să nu ştii ceva, decât să ştii (Liviu Antonesei).

* „În cadrul concursului de poezie, reprezentantul nostru a primit marele premiu pentru proză”.

* Ideile tocite nu pot pătrunde nicăieri.

* Orice regulă e făcută pentru a fi încălcată…

Continue reading „Dorel SCHOR: Program de lucru”

Eleonora SCHIPOR: Stejari în Țara Fagilor

Stejari în Țara Fagilor au fost și vor fi întotdeauna. Ne-o dovedește a câta oară inimosul domn Ciprian Bojescu, scriitor, publicist, ziarist, om de cultură, dar și de mare omenie. Vine de la Suceava, dar și de la Iordănești, mereu și același. Simplu, modest, cultivat, amabil, binevoitor. La actuala Sărbătoare a graiului matern am cunoscut-o personal (la figurat o știam demult) și pe simpatica-i soție Ioana, mi-a lăsat o impresie deosebită. O familie frumoasă și demnă.

            Se pare că la 80 de ani românii noștri sunt atât de viguroși că nici un uragan, fie el cât de puternic, nu-l poate învinge. Ne-au demonstrat-o din plin scriitorii și savanții octogenari ai acestui an: Mircea Lutic, Ilie Popescu, Ciprian Bojescu.

            Dacă anul trecut talentatul iordăneștean, stabilit de-o viață cu traiul la Suceava, Ciprian Bojescu, ne-a bucurat cu „Vremea amintirilor”, iar cu doi ani în urmă a publicat „Cu dragoste de pământ românesc” (nemaivorbind de cele publicate până atunci), în acest an jubiliar ne vine cu o nouă carte.

            La Salonul de carte românească ce a avut loc anul trecut la biblioteca din satul Pătrăuții de Jos, printre scriitorii invitați, s-a numărat și domnul Ciprian Bojescu, care a prezentat cărțile sale, și a dăruit celor prezenți câteva exemplare.

            Așadar ce reprezintă „Stejari în Țara fagilor”. Cuprinde circa 150 de pagini, având girul editurii „Acent Print”  din Suceava. Prima copertă ni-l reprezintă pe autor într-o fotografie în Cajvana (fac aici o paranteză, menționând faptul că unchiul meu Gheorghe, (fie-i țărâna ușoară) fratele mai mare al tatălui meu, când s-a refugiat în România cu familia, au trăit 19 ani în Cajvana. Pe urmă s-au transferat în Banat. Am auzit încă copil fiind, de această localitate, din relatările sale, au fost de 2 ori în vizită la noi pe acele timpuri).E lângă Stejarul lui Ștefan cel Mare, monument istoric. Pe ultima copertă găsim două minunate poezii ale lui Gheorghe Vicol „Invitație” și „E primăvară-n Bucovina” (e un veritabil îndrăgostit de Bucovina), cât și fotografia autorului cărții.

            Cuvântul înainte este semnat de Dimitrie Poptămaș din Târgu-Mureș. Voi cita doar un singur alineat „…Cu prezenta carte a lui Ciprian Bojescu, preocupările sale publicistice îl consacră printre cei a căror nume se înscriu în patrimoniu nostru cultural cu succes”…

            Tot în prefață mai semnează o scurtă prefață și Gheorghe Vicol cu titlul „Stejarii din pădurile de fagi ale Bucovinei”. „…Citiți cartea semnată de Ciprian Bojescu și veți descoperi frumusețea din oameni, fără exagerări ieftine, cu simplitatea și modestia care îl caracterizează pe cei cu adevărat valorși…” ne îndeamnă scriitorul Gh. Vicol.

            Cu acest îndemn purcedem la lectura celor 4 capitole încluse în actualul volum.

            Primul capitol este numit „Publicistică”. Cuprinde câteva articole semnate de autor în diferite ziare, dar și apărute pentru prima oară chiar în cartea respectivă . Printre cele publicate în săptămânalul „Crai Nou” vom desprinde câteva titluri: „Dumitru Covalciuc – 70 de ani”, „Dor de Bucovina”, „Cine i-a dat chip și voce lui Ciprian Continue reading „Eleonora SCHIPOR: Stejari în Țara Fagilor”