Un concediu petrecut în una din cele mai interesante regiuni din România, a cărei natură pe cît de frumoasă pe atât de impresionantă, o cucerire a harului ceresc pusă la dispoziția omului – SARMISEGTUZA – m-a determinat să scriu povestea pe care am publicat-o ,,BARONUL din DABA,, 2011.
Străbătusem meleagurile României de pe vremea când licean fiind și având profesor un pasionat drumeț-I.Voledi. Numai că, vorba românului ,,pofta vine mâncând,,!. Îmi doream să străbat Făgărașul, dar timpurile și preocupările nu mi-au permis. Pînă când un alt prieten-Stelian –mi-a făcut legătura cu profesorul și îndrumătorul excelentei regiuni în care ,,Brățările ,,au denumirea ,,Sarmizegetuza,,.
Îndrumătorul din anii aceia, mă primise și mă îndrumase pe cărările –necunoscute decât prin povestiri și cu el am hoinărit zi de zi împrejurimile. Îmi făcuse legături cu localnicii satelor. Unde mai puteți adăuga, gazda la care am primit adăpost și hrană pe tot timpul șederii mele răsfățându-mă cu de-ale gurii-bunătăți originale, gustoase și prezentate în vase de ceramică a căror desene erau inimaginabil de originale.
-Dorești salată din legume proaspete-culege din livadă ce-ți poftești și din cuibar, ouă proaspete.
Cunoscând cărările, împrietenându-mă cu sătenii, am descoperit ,,secretele Sarmizegetuzei,, pe care le-am pus, apoi pe coloanele unei cărți cu coperți de un verde pur –ca și natura în care mi-am petrecut vacanța. Numai că din acea regiune și până la Vârtoape, unde am plecat anul acesta, erau vreo câțiva kilometri, pe care nu-i făcusem decât în anul 2019.
,,Vârtoape,,aș putea spune e ,,cât o alergătură de numai 200 de km. Vârtoape- să nu zic vorbe mari ,dar are nu numai un farmec deosebit,dar și o istorie pe care fiecare localnic ,e dispus să ți-o relateze timp de zile întregi. VÂRTOAPE-e pe lângă o așezare asemănătoare –din punct de vedere al naturi –cu multe din aceeași parte a locului.
VÂRTOAPE-își are istoria după cum urmează: Pe culmea Vârtoapelor se află o întinsă așezare dacică, iar dealurile sunt stâncoase dintr-un material calcaros și e plină de mici grote care adesea mi s-au părut a fi peșteri. Ghidul mi-a atras atenția, trecând pe unele platouri –de anumite locuri unde s-au descoperit originalele ceramice dacice.
Tocmai pășeam pe una din terase, ce e drept, eram destul de istoviți de oboseala urcușului care începuse din zori. Ghidul, un individ bine pregătit în domeniul geografiei și geologiei mi se adresă: pe aici pot să-ți dezvălui ,,secretul,,: terasele dacilor erau aprovizionate cu apă, nu numai locuința acestora dar, și atelierul de fierărie.
I-am aruncat o privire și ghidul-un profesor de geografie de prin partea locului, îmi atrase atenția spre unele marcări de drum, cunoscute doar de localnici și cercetători. Apoi, mi-a spus, ca și cum ,,secretul,, ar trebui să-l păstrez .
-Când o să coborâm o să vă arăt documente scrise. E vorba de conducte care captau apa izvoarelor de la distanță, cel puțin așa au susținut arheologii-printre care și prof.Glandau. L-am ascultat și fiecare frază mă străduiam să o rețin până ce o voi trece pe foile carnetului meu de turist.
-Se pare că planul comorilor de la Sarmisegetuza –sunt încă din antichitate ,respectiv înainte de perioada dacică.
Sus fiind pe una din platourile de la Vârtoape, îmi mai atrase atenția de cele 75 de gropi conice care comunicau între ele. Apoi, scoțând o hartă din buzunar: zona Vârtoape-unde ne aflam în acea dimineață, era cea mai importantă atât din punct de vedere strategic cât și al vieții zilnice.
Domnul profesor purta pe spatele drept ca zidul Cetățuiei, un desag, iar de ambele părți-pe șolduri – câte un termos cu apă. După ce ne-am așezat pe o mică colină la umbra unui copac am pus alimentele pe o țesătură de pânză și am tras o dușcă, de se golise unul din termosuri. Îmbucam și doar privirea-mi fugea spre natura din jur –înspăimântătoare, emoționantă de atâta liniște!
Pășeam pe cărările întortocheate și pietroase. Era cam pe la orele cînd un ,,pui de somn,, mi-ar fi făcut mare plăcere. Fata gazdei mi-a bătut în ușă-aducându-mi o plăcută veste: sunteți invitatul familiei la nunta rudei noastre ,,Nița, cu Marin –care și-a ținut vorba: decum s-a eliberat, a cerut-o în căsătorie…Ș-apoi pleacă amândoi …
Era o nuntă mai altfel decât cele de prin alte meleaguri…dar mă voi opri la cele ascultate, la versurile originale: Astăzi, mâine/ Nunta-mi vi /Nuntă-mi vine să mă ia/ Să mă ia de aste curți/Și toloacă peste munți/alți frați, la alți părinți/
El: Nu te iau de roabă să-mi fii/ci Doamnă bună-a curților
Ea: Ion Făt-Frumos/ El să fie sănătos
Ea și El s-au urcat într-o caleașcă ornată cu bun gust…băieți și fete au urcat călări pornind în urma calești….iar Noi…am închinat pahar după pahar!
—————————–
Dr. Paul LEIBOVICI
Rehovat, Israel