Al. Florin ŢENE: Lumină pentru Mama

Lumină pentru Mama

                               Mamei mele Ecaterina Țene

 

 

În fiecare zi îţi aprind din inimă  lumina,

Lumânare, mamă, pentru sufletu-ţi umil,

De am greşit, îmi port şi-acuma vina

furnicilor strivite sub călcâiul de copil.

 

Îmi port crucea plecării mele din sat,

Alergând după fluturi sub cerul depărtării,

Iar dacă, uneori, am căzut  în  păcat,

Îţi cer iertare, mamă, la ceasul înserării.

 

Îmi aprinzi zorii luminii ce n-o  vezi,

Eu, lumânării zilei mă închin sfios,

De Sus, ştiu, tu prin lume mă urmezi

Şi mă-ndrepţi cu sfaturi când fac ceva pe dos.

 

Iubire şi cald era mamă lângă tine

În universul casei în amintire rămas,

Dar o chemare încolţea, pe-atunci, în mine,

Destinul îmi pregătise-un Pegas…

 

De-atunci colind prin păduri înşelătoare

Tezaur de invidie, ură şi venin.

Am mai venit la casa albastră pe-o cărare

Iar tu în ochi aveai lumină mai puţin

 

Aşteptai tăcută cu  fruntea de fereastră

Aveai în ochi aşchii de întuneric

Iar gându-ţi trimis spre mine-pasăre măiastră

Doar el mă cuprindea în miezul sferic.

 

O iubire de tine îmi intră-n sânge mamă

Cu ghiocei, muşcate şi miros de pelin,

Dojeana-ţi blândă aş lua-o acum în seamă

Şi m-aş întoarce acasă pe urme de senin.

 

Un dor îmi coboară în inimă de casă

De truda tatei, a ta şi de înserate mângâieri,

Însă urma voastră de aer rămasă

Când o ating se preface-n ieri

 

În fiecare zi îţi aprind din inimă lumina,

Lumânare, mamă, pentru sufletu-ţi umil,

De am greşit, îmi port și-acuma vina

Furnicilor strivite sub călcâiul de copil.

 

 

Al.Florin ŢENE

 

Georgiana Mihaela CHIRCUȘI: Alexandru-Eusebiu Ciobanu, fondatorul revistei pentru tineret „Solitudinea” invitat la Radio Timișoara

În  data de 4 Martie 2020  postul Radio Timișoara a realizat un  interviu  cu Alexandru-Eusebiu Ciobanu, fondatorul și redactorul șef al revistei „Solitudinea”, acesta fiind  moderat de  doamna Veronica Balaj.

Alexandru-Eusebiu a spus că  revista a fost înființată pe data de 31 iulie 2019, la recomandarea domnului George Roca, promotor cultural stabilit în Australia. „Nu se publică numai tineret, ci și persoane trecute de prima tinerețe”, a mai spus intervievatul.

De-a lungul timpului, în revistă au apărut nume ca: Monica Rohan, Liviu Antonesei,  Ionuț Caragea, Claudiu Dumitrescu ș.a.

Pe aceasta cale, întregul colectiv de redacție al revistei dorește sa își exprime mulțumirea față de atenția acordata.

––––––––

Link de ascultare:

https://www.mixcloud.com/alexandru-eusebiu-ciobanu/radio-timi%C8%99oara-invitatalexandru-eusebiu-ciobanu-solitudinea-revista-tineretului-literat/?fbclid=IwAR1vFAGjpIOgBxwKPvC4ydyOeUETLBAAZwCFLMo4lZyaSLqDsfy8TdNDj0U

––––––

A consemnat,

Georgiana Mihaela CHIRCUȘI

Secretar de redacție

Revista „Somitudinea”

6 martie 2020

Ierodiacon IUSTIN T.: Copiii sunt iubiți fiindcă sunt bucățica noastră de Cer…

      Ce este la dragostea de copii – la dragostea de proprii noștri copii – ce o face atât de totală? Atât de nemărginită?

De ce-mi iubesc copilul în pofida a orice, și de ce el/ea mi se pare mai important decât orice alt copil pe lume…?

Răspunsul după Adevăr e minunat. Nu egoism. Nu trufie. Motivul adevărat e altul…

Pentru noi toți, pentru fiecare dintre noi, există un Cer… Credem sau nu credem în El. Există o Totalitate. Ei bine, când naștem un copil, Cerul se face personal. Se face „al meu”. Acum îl recunosc. Îl înțeleg. A fost ca un fundal pentru viața mea până acum…
Și acum, într-un fel minunat și tainic, Cerul devine… copilul meu! Sau copilul meu devine… bucățica mea de Cer!

Asta te copleșește… Coboară Fericirea peste tine! Ai fost sau n-ai fost credincios până acum. Ai știut sau n-ai știut ce-i Dumnezeu. Dar acum ai un motiv să fii „religios”: e Cerul în fața ta… Cerul e chiar copilul tău.

Și nu e vorba de idolatrie aici. Nu e vorba de iubirea de sine prin copii. Aici e cu totul altceva. E sentimentul măreț, dumnezeiesc, al relației cu Cerul.

Ce idee, că Cerul se poate face copilul meu!

Și atunci unde greșim…? De ce suferim după ei? De ce plângem, de ce ne dor alegerile greșite pe care le fac copiii noștri, păcatele lor, eșecurile lor?… De ce ne vin cele mai mari dezamăgiri de la ei? Prin ei…?

Aici e marea Taină a Înțelegerii.

Copilul e bucățica mea de Cer.

Dar, în același timp, el e și bucățica mea de pământ.

Adică, s-a născut și el în nedesavarsire, ca și mine. În „păcate”, cum zice Psalmistul. Are și el trup supus poftei, dorinței. E pământ din pământul meu.

Și asta a Taina Crucii și Mantuirii noastre. Ca să ne doară răul copiilor noștri ca răul nostru însuși. Să ne doară păcatele lor ca păcatele noastre însele. Să facem pocainta ca pentru noi înșine. Pentru că sunt trup din trupul nostru. Sunt bucățica noastră de pământ. Și bucățică noastră de pământ poate greși..
Continue reading „Ierodiacon IUSTIN T.: Copiii sunt iubiți fiindcă sunt bucățica noastră de Cer…” →

Kim SO-WOL: Lună pe jumătate

Chun Woo, Coreea


Lună pe jumătate

 

De când tot stai pe cer, lună pe jumătate,
palidă arătare, plutind peste genuni?
Se întețește vântul, noaptea în ger se-mbracă
și-n tivuri albe apa clipește în amurg.

Peste întunecata câmpie pustiită
se-nalță ceața rece.
Of, iarnă înghețată,
tristețea ta m-apasă.

În inima iubitei ce pleacă e la fel,
pălesc iubiri, junețea prinde-a se ofili
din crengile ciulinului sălbatic
cad la apus petale ruginii.


KIM SO-WOL,
Coreea (1902 – 1934)

Traducere: Germain Droogenbroodt și Gabriela Căluțiu Sonnenberg

Eugenia BUCUR: Cuvântul primăverii

Cuvântul primăverii

 

Caut sfios cuvântul zorilor

Sub ploaia-n cadență divină

Pe lumina gândului stelelor

Ce mă îmbie la bogată cină

 

Acolo-i lumea nevăzută firesc

Ce adună-n senin albă bucurie

Sufletele se revarsă din ceresc

Vorba respiră dulce copilărie

 

Gânduri dragi se răspândesc

Ecouri în preaplinul de iubire

Lumini de astre şi pământeşti

Fac primăvara inel de fericire

———————————

Eugenia BUCUR

Slatina

Martie 2020

Alexandrina TULICS: Mama

Mama

 

A ruginit încuietoarea de la poartă,
De când n-a mai fost de nimeni apăsată;
Au înnegrit ulucile în gard,
De când iubiții n-au trecut al casei prag.
Nici cumpăna nu se apleacă cu putere,
De când nu a mai fost de nimeni mângâiată.
O umbră-mbătrânită stă în ușa prispei…
Nici lacrimi nu mai are
De când copiii își așteaptă.
Au înverzit atâtea buruieni
Peste jocurile, fericirea de-altă dată.
Un scâncet stins de câine flămânzit,
Se uită-n ochii cei bătrâni ai umbrei
Și așteaptă să fie mângâiat, hrănit ca altă dată.

——————————–

Alexandrina TULICS

Oconomowoc, Wisconsin, S.U.A.

6 Martie  2020

Olimpia MUREȘAN: RIMEMBER

Astăzi, 5 martie, 2020 a trecut în neființă cel ce-a fost profesorul nostru de psihologie și pedagogie-POPA VALER  de la Liceul Pedagogic din Cluj Napoca, adormit la vârsta de 96 de ani. Fie-I somnul lin și drumul presărat cu florile recunoștinței!

Redau una din poeziile domniei sale în semn de aducere aminte!

 

SUSPIN

 

                                         Prietenilor;

                                                                        Celor ce sunt, fiindcă sunt!

 

Noi,  oamenii, toți plângem la fel;

Numai rănile ce ne dor sunt  altele

de la unii la alții!

Căci pentru fiecare din noi

altele au fost săgețile otrăvite,

venite din cele patru vânturi.

Așa au fost străpunse piepturi tinere,

unde sălășluiau speranțe și visuri;

unde da-n pârg iubirea de oameni,

pe care o poruncise , din ziua dintâi,

Cel ce ne-a  zămislit din pământ,

Și din cuvânt.

 

 

Atunci,  “stătum și plânsem”,

cum zice Cartea Sfântă,

pe malul celui mai limpede râu,

ce coboară din munții noștri umbroși.

Acolo ne-am  rugat,

ne-am spălat fața cu  apa mântuitoare,

și-am suspinat din adâncul sufletului;

acel cuptor cu foc nestins,

unde se adună și ard  toate păcatele,

și rătăcirile noastre.

După ani și ani de suferință,

când totul  va fi doar negru cărbune,

de acolo se va  ivi acea  piatra prețioasă,

ce va străluci apoi , picuri de mărgăritar,

în lacrimile din ochii copiilor,

a mamelor și iubitelor noastre.

Iar noi vom suspina toți, la fel ,

și fiecare altfel,

după cât de adânc vom fi cutremurați

de propriul  nostru destin.

———————————–

Prof. Olimpia MUREȘAN,

L.S.R. –  Maramureș

Dorel SCHOR: Lipa Natanson – Veneția în actualitate

 

 Cine nu a fost la Veneția..? Sau cine nu a visat măcar să viziteze orașul de pe ape?

Mai ales oamenii de artă, pictorii, au considerat dintotdeauna locul cu peisaje extraordinare, cu poduri vechi peste ape, cu monumente unice și piețe largi – sursă inepuizabilă de frumusețe și romantism.

   Pictorul Lipa Natanson nu face excepție. Excelent observator al naturii, a schițat locuri pe care le-a cosiderat emblematice, combinând aparențele naturale cu elemente de stilizare. Elementele combinate emit vitalitate și crează o poveste care captează inima și imaginația privitorului.

   Dar acum s-a creat o situație neobișnuită. Veneția, care face parte din regiunea Veneto (al cărui centru administrativ este) face parte din Lombardia, zona cea mai expusă din Italia infecției cu virusul corona. Fără voie, îmi sugereaza romanul lui Thomas  Mann, Moartea la Veneția. Deși scris în 1912 și descriind un conflict estetic, asocierea este inevitabilă. Situația creată compromite turismul, celebrul carnaval cu măști venețian, sufletul acestui oraș unic.

 

   In speranța că falnica Veneție își va reveni și va primi în curînd miile de turiști vizitatori, Lipa Natanson ne oferă o parte din lucrările sale inspirate, cu sensibilitate, exprimând experiența sa sufletească, uneori cu sobrietate, alteori cu eleganță.

——————————————

Dr. Dorel SCHOR

Tel Aviv, Israel

Marcu – Mihail DELEANU: Luna eminesciană

După ce publicase, în anul 2000, volumul Lumină de lună. Universul selenar în opera lui Mihai Eminescu, ne promisese o continuare. Dar Daniela Văleanu ne-a purtat o vreme în lumea poveștilor, a legendelor geografice ˗ legende repovestite, îmbrăcate în haina stilizată a literaturii, autoarea încercând să redea toate variantele existente despre locurile cele mai frumoase din țara noastră.

Ca și în cazul volumului despre opera lui Mihai Eminescu, cele trei volume de legende apărute ulterior au la bază o bibliografie vastă, cuprinzând atât cărți în formatul clasic, cât și informații de pe internet. Cărțile sale ne-au purtat, începând cu anul 2002, pe diverse cărări din toată țara, pătrunzând întâi în lumea minunatelor Plaiuri românești în legende. Ca o continuare firească, volumele următoare ˗ Din legendele Munților Apuseni, apărut la scurtă vreme după aceea și, anul trecut,  Plaiuri din Banat în legende ˗, au devenit prelungiri și aprofundări ale primei cărți. După cum mărturisește însăși autoarea, cărțile sale sunt menite “să ne poarte pe tărâmuri de legendă, în vremurile de odinioară, încercând să prezinte o altă faţetă, mai puţin știută, a meleagurilor românești, atât de frumoase şi atât de puţin cunoscute uneori”, de care Daniela Văleanu s-a legat sufletește, încă din copilărie, de pe când asculta poveștile pe care i le spunea mama, cu glasul ei duios. Se pare că legendele au fascinat-o cel mai mult, cu lumea lor fantastică, şi totuşi, reală, a povestirilor care, pornind de la un sâmbure de adevăr, încearcă să explice fapte, întâmplări, originea unor ţinuturi sau momente istorice. Le-a rescris, dându-le o formă literară, păstrând firul povestirilor aflate despre originea unor denumiri geografice, fiind o sursă bogată de informaţii toponimice, etnografice, meteorologice, mitologice sau istorice.

Iată că, la început de an 2020, Daniela Văleanu se ține de promisiune și vine cu un nou studio: Universul selenar în opera lui Mihai Eminescu, abordând un univers aparte, o temă universală, care capătă o puternică notă specific eminesciană, autoarea reliefând aspecte esențiale, adunate laolaltă.

Pe coperta 4 a volumului, regăsim cuvintele Magistrului G. I. Tohăneanu: “Universul selenar în opera lui Mihai Eminescu este alcătuită după un plan minuţios, respectat cu stricteţe şi îmbogăţit, conform părerilor autorizate, ce păstrează “lamura” gândirii poetice eminesciene. (…) cunoscând setea de frumos şi adevăr şi posibilitatea de a le exprima a autoarei, fac afirmaţia că, în toată bibliografia eminesciană, contribuţia Danielei Văleanu este un unicat, învederând toate disponibilităţile creatoare ale celei care l-a redactat (…). Lucrare de curaj şi de orientare ştiinţifică, corespunde cerinţelor tagmei şi se impune, ca o contribuţie dintre cele mai valoroase, la cercetarea operei eminesciene. Îi salut cu entuziasm existenţa.”

Universul selenar în opera lui Mihai Eminescu se adaugă firesc și necesar exegezelor eminesciene, în general, interpretărilor stlistice ale operei sale. Prin cercetarea aceasta, autoarea îmbogățește contribuțiile școlii timișorene de stilistică și poetică. Componentă esențială a universului poetic eminescian, pesajul selenar este remarcat și comentat de toți exegeții poeziei și prozei lui Eminescu, în treacăt sau în capitol distinct. Tocmai de aceea, risipite în bogata bibliografie eminesciană, diversele trimiteri la universal selenar eminescian se cuveneau sintetizate într-un demers riguros, precum al Danielei Văleanu. Scopul (nedeclarat) și cel dintâi al acestui volum constă în această sinteză, care pune în valoare și corectează, mai exact spus completează, când este cazul, ceea ce s-a scris până acum despre lună și despre universal selenar eminescian.

Continue reading „Marcu – Mihail DELEANU: Luna eminesciană” →