Pe raza gândului pătruns
Lumina sfântă, de adâncuri,
Se răspândeşte în tumult
Pe braț verde de albi fluturi.
Închid o parte din privire
În suflet candid de copil,
Plec cu vântul primăverii
Pe dorul unui vechi suspin.
El iar mă duce în povestea
Cu mângâieri prin vreme,
Crescute de clipe rămase
Ce reîntregesc fără temeri.
În foşnetul frunzei uscate
Se leagănă dorul chemării,
Pădurile odihnite-n zăpezi
Oferind vestitori primăverii.
Azi scriu în buchet candid
Nume dragi copilăriei mele,
Unele-n ghiocei pe tâmple
Altele-n senin printre stele.
Suflet de femeie
Făptură ce înfloreşti cuprinsu’
Ce atâtea adâncuri dăruieşti
Purtând în tine lumina cuminte
Venită pe drumuri line cereşti
Muguri de viață porți pe ram
Flori parfum şi fructe coapte
În tine noaptea se odihneşte
Şi zorii coborâtori din aştre
Azi brațul tău odihneşte pruncii
Mâna mângâie obrazul asprit
Degetul poartă pe el simboluri
Şi toate-n iubirea ce te-a dăruit
Lasă pe pernă parfum sentimente
Lasă cuvinte îmbrăcate-n frumos
Zâmbetul tău ce te oglindeşte
Culoarea de aur pe chip luminos
———————————
Eugenia BUCUR
Slatina
Martie 2020