Carolina BALDEA: Poesis

ÎNTREBĂRI

 

I-ai spus vreodată zilei că eu sunt strălucirea

Din ploaia de lumină ce-n ochi ți se răsfiră,

Că-n piept îți sunt bătaie și flacără și șoaptă,

Că sunt secunda vieții ce timpul ți-l răsfiră…?

 

Mă-ntreb, oare vreodată când ziua-și pleacă fruntea

Și îngeri, blând, te-mbie să treci sub veghea lor,

Primind sărutul clipei, m-ai furișat prin gânduri,

M-ai legănat cu-n zâmbet și ți-ai șoptit…”mi-e dor”..?

 

Și oare-n zorii leneși când pleoapa lin se zbate

Și-o rază jucăușă salutu-i ți-a lăsat,

Tu m-ai luat în brațe să mă trezești din tine

Și să-mi zâmbești departe…știind că m-ai visat…?

 

Doar întrebări nălucă, ce-și caută răspunsul,

Ce-mi împânzesc prin gânduri și somnul mi-l alungă,

Mă tremură în mine și-n ochi cu pleoapa tristă

Lăsând cărare lină…de dor și cale lungă!

 

Teiuș,              

26.04.2019

 

 

IUBIND CU URĂ

 

Te-am urât cu toată iubirea din sânge

Și te-am iubit cu tot dumnezeiescul

Ce-mi răscolea în cuibul cald sămânța

Și mă făcea să șterg din legi firescul!

 

Și te-am urât cu răzvrătire mută

Și te-am iubit cu-înverșunarea oarbă

A celei ce se-agață de-o himeră

Vrând sufletul de abur să i-l soarbă!

 

Iubire, ură, aprig se-ntretaie

Și uit să mor și mă trezesc trăind

Și-n focul ce ucide și învie

Mereu urăsc atât de mult…iubind!

 

Teiuș,          

5/6. 08.2019

 

 

O ALTĂ EVĂ

 

Doamne, îndrăznesc să-ți cer,

E o rugă nu-i favoare,

Fă-mă iarăși lut și apă

Căci trupul ce-l am mă doare!

 

Mai creează-mă odată,

Dar mă lasă să-mi aleg

Coasta ce-mi va fi sămânța

Din care-o să mă culeg!

 

Dă-mi măcar o jumătate

Dacă poți și mai mult nu-i,

Dar să fie, te rog Doamne,

Bucată din coasta “lui”!

 

Ca să-l am mereu în mine

Și să-mi curgă, viu, prin sânge,

Rescriind matricea lumii

Evă, ochi ce nu mai plânge…!

 

Teiuș,                                      

01.07.2019

 

 

UNDE…?

 

Unde să-mi caut ochii, căci oarbă sunt demult,

Nu mă mai văd în mine, s-au șters pe rând culori,

Mi-e teamă c-au plecat ca să-ți zărească chipul

In orișice lumină, ivită de cu zori…!

 

Unde să-mi caut gura, flămândă și-nsetată

Plecată să sărute icoana unui vis,

Unde să-mi caut pieptul ce jinduie alinul

Și pasul ce își cere urcușul din  abis…?

 

Unde să-mi caut șoapta ascunsă în tăcere,

Cu ce să umplu golul cu care mă-nvelesc?

Mă tem să-mi dau răspunsul, deși îl știu prea bine,

La tine să mă caut, căci toată îmi lipsesc!

 

Bazna,                                        

01.06.2019

––––––––––

Carolina BALDEA

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *