Chiar dacă prezența lor în viața Cahulului a fost efemeră, două personalități i-au marcat profund istoria, rămânând încrustate pentru totdeauna în memoria și conștiința locuitorilor acestuia. Este vorba despre domnitorul moldovean Ion Vodă, supranumit cel Viteaz sau cel Cumplit, eroul bătăliei de lângă lacul Cahul, și de enciclopedistul de talie europeană, Bogdan Petriceicu Hașdeu. Astăzi, când fiecare dintre cei doi veghează la liniștea Cahulului, de la înălțimea unui piedestal pe care au fost imortalizați pentru nemurire, ne vom opri la tragica odisee pe care a cunoscut-o, la fel ca și Ion Vodă, bustul viteazului domnitor.

Ideea realizării unei opere monumentale dedicate lui Ion Vodă i-a aparținut poetului și revizorului școlar Vasile Hondrilă (1902-1974). Născut în satul Lunca-Jorăștilor (fostul județ Covurlui, azi județul Galați), acesta a absolvit Școala Normală „Costache Negri” din Galați (1923), după care și-a început activitatea pedagogică și culturală. La Cahul a activat între anii 1935-1938 şi 1942-1944, în calitate de revizor şcolar și tot aici a redactat şi editat pe cont propriu ziarul „Graiul satelor”.

În anul 1936, Vasile Hondrilă crează un Comitet de iniţiativă pentru înălțarea în oraș a unui monument dedicat marelui domnitor, comitet din care, alături de revizorul școlar, mai făceau parte „preşedintele Asociaţiei Învăţătorilor din judeţul Cahul, preşedintele Băncii Populare „Corpul Didactic” Cahul, preşedintele Cooperativei „Înfrăţirea” din judeţul Cahul, 1-2 reprezentanți a învățătorilor din or. Cahul, 7-10 reprezentanți a colegilor din județul nostru”^[1].

La colectarea surselor financiare, inclusiv prin donații personale, participă dascăli şi elevi atât din oraşul de pe Frumoasa, cât şi din satele județului Cahul. Totodată, în paginile ziarului „Graiul satelor” sunt publicate periodic informaţii despre activitatea Comitetului și sunt tipărite liste nominale cu cei care au contribuit financiar la edificarea monumentului^[2].

Pentru realizarea bustului au fost prezentate mai multe machete, dar în cadrul unei ședințe a Comitetului de inițiativă, a fost ales proiectul sculptorului român Teodor Burcă^[3], un nume binecunoscut la acea vreme. În aceeași ședință, Comitetul de inițiativă i-a ales ca membri de onoare pe domnii Teodor Gheorghiu, inspector general al învățământului primar, și D. Nadă, inspector școlar.

Până în ianuarie 1937 se strânseseră peste 50.000 de lei, iar realizarea monumentului urma să înceapă în primăvara aceluiași an. Deși inaugurarea acestuia fusese prevăzută pentru 10 iunie, dată la care trupul viteazului domnitor fusese sfârtecat în bucăți, bustul a fost develit la 29 iunie 1937. La manifestare a participat un public numeros, din oraș și din întreaga Basarabie, cu invitați de la Inspectoratul Regional din Galați, dar și oficialități de la București^[4].

Iată cum prezenta ziarul „Gazeta Basarabiei” ^[5] evenimentul: „În prezența autorităților județene și a unui numeros public, a avut loc sfințirea monumentului lui Ioan Vodă, care se ridică în centrul orașului. Inițiativa ridicării acestui monument a fost a energicului institutor din Galați, domnul Vasile Hondrilă, revizorul școlar al județului Cahul. Este singura statuie a lui Ioan Voievod din întreaga țară. Bustul este făcut din bronz și executat de către sculptorul Burcă din București. Comitetul de inițiativă este compus din următorii institutori: Vasile Hondrilă, revizor școlar al județului, doamnele Ana Scurtu și Larisa Vizireanu, Vasile Boureanu, Gheorghe Ghiorghiu, Vasile Butuc, Marin Moise, Hagi Lazăr și Elefteriu”.

Evenimentul este confirmat și de „Năzuința”, revista învățătorilor din județul Cahul, în care se arată că „Monumentul va fi mândria dăscălimii cahulene, arătând și prin aceasta dragostea de glia strămoșească, de cei care au apărat această glie și curatul lor naționalism”.

Prezent la inaugurare, profesorul universitar Alexandru Boldur^[6] afirma următoarele: „Ne bucurăm că în orașul acesta, prin părțile căruia a dus ultimele sale lupte cu turcii acest principe viteaz al veacului al XVI-lea, s-a găsit o mână de oameni, animați de interesele promovării culturii, cari și-au adus aminte de luptele lui eroice. Într-adevăr, e foarte interesantă această figură istorică. Am putea afirma că e unică în istoria noastră națională. Personalitatea neobișnuită și peripețiile vieții lui întruchipează drama poporului românesc din acel timp”.

Inaugurarea solemnă a monumentului este imortalizată pe singura fotografie rămasă de atunci, păstrată astăzi în colecția Muzeului Ținutului Cahul. Fotograful a surprins momentul când revizorul şcolar Vasile Hondrilă transmite primarului oraşului, A. Calamandi, un document, un „testament urmaşilor”. Potrivit unui participant la eveniment^[7], documentul respectiv, un „mesaj al elevilor de atunci adresat generației viitoare”, a fost introdus într-o sticlă, care a fost îngropată la 1,5-2 metri adâncime, la temelia soclului.

Amplasat la intrarea în Grădina Publică, în preajma Catedralei „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, bustul din bronz al domnitorului Ion Vodă a fost fixat pe un soclu impozant, placat cu marmură. Pe latura din față a soclului era fixată stema României întregite, lucrată în bronz de același Teodor Burcă, însoțită de textul:

PIOASA ADUCERE AMINTE ȘI CINSTIRE VOIEVODULUI EROU

1572 – ION VODĂ – 1574

Pe altă latură a soclului au fost dăltuite versurile poetului Vasile Hondrilă:

„Din sângele domnesc,

Ce-a curs cu prisosinţă,

Te-nalţi măreţ la Prut

În chip de biruinţă.

Şi pregătit de luptă,

Cu mâna pe mâner,

Privirea-ţi este fulger,

Ce-a scăpărat din cer.”

Cu această ocazie, Comitetul de iniţiativă a editat o carte poştală^[8] alb-negru, având reprezentată imaginea monumentului, iar pe verso, imprimată cu cerneală roșie, ștampila rotundă purtând mențiunea „CAHUL – Comitetul de inițiativă pentru bustul Voevodului Ion”. Este posibil ca ilustrata să fi fost oferită susținătorilor financiari ai proiectului, oficialităților marcante, dar și unora dintre participanții la eveniment.

Monumentul, primul de acest fel ridicat vreodată la Cahul, a devenit repede un loc de atracție atât pentru locuitorii orașului, fie ei tineri sau vârstnici, dar și pentru cei care ajungeau aici. „Ion-Vodă era singurul monument din oraș – și ne plăcea grozav nouă, elevilor, să facem câte-o poză cu profesorii noștri sau cu colegii la picioarele soclului”, își va aminti, peste ani, poetul cahulean Andrei Ciurunga^[9].

Din nefericire, peste numai trei ani, în tragicul iunie 1940, din ordinul autorităţilor sovietice, monumentul a fost smuls din locul lui, rupt în bucăţi şi dus în direcţii necunoscute. Urmele monumentului părea că au fost şterse pentru totdeauna…

Totuși, în ciuda vremurilor vitrege care au urmat după încheierea celei de-a doua conflagrații mondiale, amintirea monumentului viteazului domnitor a rămas multora vie în memorie. Ca urmare, în 1959, Alexei Pecerschii, directorul nou-înființatului Muzeu de Istorie și Cercetare a Ținutului Cahul^[10], a dat comandă pentru a se completa fondurile muzeului cu un bust al lui Ion Vodă. Realizat de către arhitectul A. Maico, bustul a devenit printre primele exponate ale noului muzeu, dar constituie și astăzi unul dintre exponatele sale cele mai valoroase.

Continue reading „Ionel NOVAC: Odiseea bustului lui Ion Vodă de la Cahul” →