Întreaga lume se găsește în spaima și așteptarea gripei Coronavirus. Oamenii de știință nu știu nimic despre ea, nu știu cum evoluează această nouă boală și, mai pe scurt nu știu ce este. Ceea ce, acești ,,oameni de știință” știu, este ce se vede, ceea ce văd toți oamenii.

Există zvonuri despre cum ar fi apărut acest nou virus. Unii spun că s-ar fi transmis de la animale la oameni. Mai exact s-ar fi transmis în China, celor care aveau obiceiul sinistru de a mânca lilieci. (Aproape îmi vine să spun că cei care aveau asemenea practici culinare abominabile, își merită soarta.). Alții spun că ar fi vorba de o creație de laborator militar, scăpată de sub control. Pe scurt nu se știe nimic sigur. Ce este însă sigur este că brusc, fără avertizare, acest virus a pus frica morții în toți locuitorii planetei. Același virus pare că va aruncă întreaga lume în criză economică. Și tot același virus a demonstrat că “globalismul sodomit”, interconectia electronic, ”societatea deschisă” și toate planurile omenești sunt iluzorii, păreri. În mod răspicat ni se arată că stăm sub o altă Voință, infinit mai tare decât a oamenilor. Suntem confruntați cu “necazul”, suferința, căzută peste toți. Toți ne aflăm în același “necaz” și de fapt în starea de suferință.

Suferința există în lume în tot locul și sub forme nesfârșite la număr. Putem fi revoltați, putem fi uimiți, întotdeauna va trebui să acceptăm dar, în același timp, trebuie să înțelegem că suferința este o taină și este o taină mântuitoare.

În ciuda unor atitudini triumfaliste, arogante și în esență prosteşti despre “omul este centrul universului”, atunci când vom fi sinceri și vom privi drept, și în jurul nostru și în inima noastră, vom vedea că suntem învăluiți de taină.

Continue reading „Alexandru NEMOIANU: O încercare” →

Visul dement al tuturor și fiecăreia dintre „puteri” și încă mai vârtos a ocupațiilor imperialiste, a fost și a rămas cel al „unanimității de opinie”. Realizarea unui sistem în care o singură ideologie să fie acceptată, un singur sistem de valori, o singură ierarhie a diferenţierii între bine şi rău. Acest vis a însemnat încercarea de face cutare sistem de „putere” sau „ocupație” veșnic, fără putință de a fi clintit. Este fără îndoială că orice om cu minimal bun simț ar trebui să suspecteze încercările de așezare a unei „unanimități” și ar trebui să știe bine că în spatele și la capătul oricărei încercări de „unanimitate” va răsuna sinistrul cor al celor încătușați, un cor care în secolul care a trecut, întunecatul și sângerosul veac douăzeci, a zbierat ba „Sieg Heil”, ba „Stalin, Stalin”, ba „Ceaușescu, PCR”. La capătul campaniilor de impunere a „unanimității”, a ideologiei unice, ne așteaptă pușcăriile și lecțiile de îndoctrinare.

Prin „unanimitate” de gând „puterile” și „ocupațiile” decăzute, cel mai adesea având în frunte zugravi, pantofari, marinari dubioși și întotdeauna cretini, au neputincioasa îndrăznire de a crede că vor putea obține legitimitate.

Aplauzele sicofantilor, aceste „puteri” , le consideră sentimente naționale. În lumina celor spuse mai sus cu atâta mai sinistră apare „unanimitatea” idologica impusă în România prin „elita de mahala”, condeierii mercenari, fripturiştii din vocație, modiocritatiile patente, al căror singur vis este accesul la bugetul de stat. Cei care dau nume rău, prin asociere, intelectualității roamâneşti. Sunt cei care, pur și simplu, au păstrat esența sloganelor comuniste; insulta tradițiilor românești, insulta Ortodoxiei și au înlocuit laudă Uniunii Sovietice cu lauda noului „imperiu” și a celor ce îl reprezintă, „Piață Comună”, NATO, într-o singură exprimare; imperiul sodomit, cu tot cortegiul sau de “valori”: sodomia, pedofilia, relativismul degradant, vulgaritatea obscena, satanismul.

Ispita unanimității este una dintre cele mai degradante încercări încercări dată fiecărei generații. Transfomarea oamenilor în numere socio-economice, în indivizi condiţionaţi la voia vremelniciei puteri, spălaţi la creier, marionete puse în mişcare, azi, prin sinistrele Organizatii Ne Guvernamentale. În această privința, încă în veacul al III-lea d.H. limpede avertiza Sfântul Antonie cel Mare, „va veni o vreme când oamenii vor înnebuni, iar pe cel care nu va înnebuni îl vor ura, căci nu va fi că dânșii”. Continue reading „Alexandru NEMOIANU: Ispita unanimităţii” →