Ierodiacon IUSTIN T.: Avem, de fapt, un Singur Bolnav printre noi…

Ce ar face blândul nostru Mântuitor dacă ar trebui să se îmbolnăvească macar o zi cu coronavirusul…? Cum ar suferi o ființă dumnezeiască un necaz atât de omenesc?

Noi nu prea-i dăm voie lui Dumnezeu să se îmbolnăveasca. Am făcut o teologie a izolării Lui. Asta fiindcă-l „carantinizăm” în perfecțiunea Lui, ca să-i cerem să ne scape, uitând că El ar prefera mai degrabă să petreacă cu noi. Să sufere cu noi. Că îi place să fie Om. Să sufere în fiecare om pe care-l vezi pe stradă, neliniștit, temător, poate însingurat – să vezi același Om care-și poartă suferința Lui (și a tuturor) discret și dumnezeiește…

Și poate că șansa acestei crize – care ne-a scos din iureșul nostru zilnic – este să-L vedem pe Hristos cotidian, urban, plimbandu-se printre noi… Mergând între noi liniștit. Plimbând Taina bolii Lui, de care nu vorbește, ci o ascunde zâmbind. Urcând în autobuz. Cedand locul cuiva. Stând la o cafea, neincruntat că întârzie chelnerul. Suferind cu o grație măreață, cu o mare discreție, „guturaiul” dumnezeirii Lui. Este cel mai Frumos Bolnav, pentru că seamănă la chip cu noi. Cu fiecare dintre noi…

Și atunci frica nu mai e frică! E o frământare de Misterul acestei Dragoste interesate de om… Misterul acestui frumos Străin care trece prin noi, prin fiecare din noi. Și când stranuta, parcă în stranutul Lui recunoaștem stranutul tuturor oamenilor pe care i-am iubit vreodată. Si cand tușește El, tușesc toți oamenii pe care i-am cunoscut. O, și daca ne e îngăduit sa ne repetăm, El este cel mai cunoscut Bolnav pe care… l-am cunoscut vreodată!

Dacă vrem să învățăm ceva din această „pan-demie” (pan = tot), să vedem pe acest Străin blând și grațios suferind peste tot. Te duci pe stradă, dai de El. Te opresti la o cafea, așteaptă și El. Stai în metrou și numeri stațiile până acasă, stă și El. De parcă toată „ziua” asta gripata s-a inventat numai pentru El. Și asta e măreția unei singure Persoane care trăiește în noi toți. Stranutand și tusind cu un calm din altă fire, împăcat cu sine, ca și cum și-ar zice: „Asta e. Sunt Dumnezeu. Nu am altceva mai bun de făcut.”

Să ne trezim la acest gând măreț… E gripă! Dumnezeu e gripat și El. Suferă. Ziua e grațioasă și calmă.

Fiindcă El nu are nimic altceva mai bun de făcut…

 

Ierodiacon Iustin T., 12 martie 2020

Lasă un răspuns