Întreaga lume se găsește în spaima și așteptarea gripei Coronavirus. Oamenii de știință nu știu nimic despre ea, nu știu cum evoluează această nouă boală și, mai pe scurt nu știu ce este. Ceea ce, acești ,,oameni de știință” știu, este ce se vede, ceea ce văd toți oamenii.
Există zvonuri despre cum ar fi apărut acest nou virus. Unii spun că s-ar fi transmis de la animale la oameni. Mai exact s-ar fi transmis în China, celor care aveau obiceiul sinistru de a mânca lilieci. (Aproape îmi vine să spun că cei care aveau asemenea practici culinare abominabile, își merită soarta.). Alții spun că ar fi vorba de o creație de laborator militar, scăpată de sub control. Pe scurt nu se știe nimic sigur. Ce este însă sigur este că brusc, fără avertizare, acest virus a pus frica morții în toți locuitorii planetei. Același virus pare că va aruncă întreaga lume în criză economică. Și tot același virus a demonstrat că “globalismul sodomit”, interconectia electronic, ”societatea deschisă” și toate planurile omenești sunt iluzorii, păreri. În mod răspicat ni se arată că stăm sub o altă Voință, infinit mai tare decât a oamenilor. Suntem confruntați cu “necazul”, suferința, căzută peste toți. Toți ne aflăm în același “necaz” și de fapt în starea de suferință.
Suferința există în lume în tot locul și sub forme nesfârșite la număr. Putem fi revoltați, putem fi uimiți, întotdeauna va trebui să acceptăm dar, în același timp, trebuie să înțelegem că suferința este o taină și este o taină mântuitoare.
În ciuda unor atitudini triumfaliste, arogante și în esență prosteşti despre “omul este centrul universului”, atunci când vom fi sinceri și vom privi drept, și în jurul nostru și în inima noastră, vom vedea că suntem învăluiți de taină.
Este o taină de ce Dumnezeu a alcătuit lumea, este o taină de ce a așezat oamenii pe acest pământ, este o taină însuși adâncul inimilor noastre. Răspunsuri la aceste taine au fost dezvăluite de Dumnezeu în timp, pentru a ne călăuzi spre El și spre Patria noastră, ”Raiul în care ne-a vrut Dumnezeu” iar, la plinirea vremilor, Fiul lui Dumnezeu ne-a vizitat în Trup, a așezat Biserica lui Drept Măritoare și ne-a arătat cale sigură pe care, dacă vom merge, ne vom putea câștigă mântuirea.
În această înțelegere trebuie mereu să fim conștienți că ne aflăm într-o lume, lumea aceasta, această “vale a plângerii”, pentru care nu am fost creați, o lume coruptă prin neascultarea poruncilor Dumnezeieșți, ne aflăm într-un exil și exilul este amar.
În urma neascultării protopărinților noștri și a alungării din Rai, în lume a pătruns suferința și moartea. Pentru acea în lume a venit Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, Unul Născut Fiul lui Dumnezeu, din Tatăl născut mai înainte de toți vecii, care a învins păcatul ,a învins pe necuratul, a suferit, s-a răstignit, a murit, si, a treia zi ‘după Scripturi, a înviat.
Acestea fiind spuse iarăși trebuie să înțelegem bine că nu Dumnezeu așează aceste necazuri, cel mult El îngăduie că ele să fie, spre îndreptarea noastră. Necuratul este cel care cauzează păcatul și păcatul este cel care generează suferință și moarte. Toate greutățile vieții omeneșți, incluzând moartea trupească, sunt rezultatul păcatului, a neascultării de Dumnezeu. Că așa este rezultă din simplul fapt că TOȚI ne găsim în ”necaz” și în același “necaz”. Dumnezeu dăruie TUTUROR cele bune, “Că El face să răsară soarele peste cei răi și peste cei buni și trimite ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți” (Matei 5,45) și iată că acuma ne aflăm sub necaz iarăși TOȚI. Dar acest lucru ascunde planul cel bun al lui Dumnezeu. După modalitatea în care vom primi această suferință și după felul în care vom răspunde, ne vom mântui sau ne vom osândi. Să nu ne amăgim.
Noi nu putem alege împrejurările în care trăim, dar putem să alegem modul în care ne purtăm în aceste împrejurări care ne sunt date. Mereu putem alege să facem bine, sau să facem rău. Iar în funcție de această alegere putem câștiga, sau pierde, și lumea asta și pe cea care va să vină. Iar spaima care a cuprins omenirea și încă mai vârtos pe cei care se pretind atei, sau încă mai rău, dovedește din nou un lucru esențial. Orice criză umană este, în primul rând, una spirituala și abia apoi materială. Cei care au Credință, vor avea și Nădejde și deci voința și motivația să înfrunte nevoia clipei. Iar Credincioşii, mai înainte de a se îngrozi de încercarea şi ispita în care se află, ar trebui sa se gândească la păcatele lor, să ceară iertare pentru ele şi mai ales să caute să iasă din acele păcate şi mila lui Dumnezeu se va arăta negreşit. Cei care nu au credință, cei care sunt insetaţi de cele materiale, în fata unei asemenea încercări, vor fi cuprinși de sentimentul neputinței, abandonării și pustiului. Ei riscă nu numai suferința fizică, dar și pe cea sufletească, până la marginea deznădejdii.
Cei care, confruntați cu acest virus, nu au aflat alta să spună decât, ’închideți Bisericile”, ”opriți Împărtășirea”(cea mai cumplită blasfemie cu putință) nu vor culege bine, vor culege osândă. Dar această osândă nu va fi “pedeapsa” lui Dumnezeu, va fi consecința separări lor, prin voința lor, de Dumnezeu. Tot în acest context nu putem să nu ne cutremurăm de obrăznicia și prostia lor, care se vădește când ei se înverșunează contra Bisericii, Trupului mistic al lui Hristos. Căci,în această stare de suferință, aceia care s-au alcătuit slujitori ai necuratului, caută, parcă mai mult, să atace Biserica și să rostească blasfemii. Acești lucrători ai răului merg până în a cere închiderea Bisericilor! De fapt ei continuă lucrarea globalismului sodomit, a cărui ultim scop este criminalizarea creștinilor. Cum nu văd acești nefericit rânjetul crud al necuratului care îi mână? Dar mare vină își agonisesc și aceia dintre Ortodocși care tac, nu răspund acestor demonizați.
Această epidemie este o încercare. O încercare cum a fost ciuma neagră(bubonică) în alte vremi. Iar această încercare așteaptă un răspuns din partea oamenilor.
Iată că unii au ales să răspundă cu blasfemii. Blasfemii care îi vor arunca în singurătate și în moarte:trupească și sufletească. În același timp cei care suntem Bine Credincioși, Ortodocși, să stăm “bine, să stăm cu frică” în jurul Bisericii, să primim încercarea cu smerenie și în duh de Nădejde, Credință și Dragoste și fără teamă. Cu smerita mândrie, cei Drept Măritori, Ortodocsii, pot vedea modul viteaz şi înţelept în care Patriarhia răspunde acestei încercări şi modul haotic, în panică, în care se zbat cei supuşi acestei lumi şi stăpânitorului ei. Cei care suntem Ortodocşi să stăm fără frică, cu Nadejde, Credinţă şi Dragoste.
Noi ştim bine că stăm sub o făgăduință mai tare decât a oamenilor. “În lume necazuri veți avea; dar îndrăzniți. Eu am biruit lumea’(Ioan 16;33).
——————————
Alexandru NEMOIANU, istoric
Jackson, Michigan, USA
14 martie 2020