-
Cuplul uman e un producător unic de viaţă. Totul e simplu şi captivant. Nu se cer studii şi nici vechime în câmpul muncii. - Există o mare diferenţă între a vrea şi a putea. Aici încep blocajele fericirii noastre!
- Lagărele naziste, fără excepţie au fost crimmnale şi monstruoase, dar şi azi se mai găsesc sceleraţi care le acordă circumstanţe atenunate.
- Dragostea este sentimentul cel mai elastic. Te atrage şi te lasă, te cuprinde şi te prinde, iar la supărare… o întinde!
- Laudele postume nu mişcă nici un fir de păr în capul mortului.
- Dincolo de realitate, nu există nimic decât, mister, famtezii şi aiureli.
- Avem o lume caldă şi sensibilă şi alta rece şi indiferentă. Între ele funcţionează un ghişeu de schimb de sentimente. Doamne, ce patente!
- Miezul nu scuză învelişul…
- Şi bărbaţii de rând caută unicate printre femeile de pe Pământ.
- Ca un făcut, întâlneşti mereu şi mereu oameni pe care nu-i cauţi.
- Uneori un apus de soare valorează mai mult decât un răsărit.
- Suntem expuşi mofturilor copiilor pentru că ei văd în viaţa un capriciu.
- Statul Islamic a ridicat barbaria la rang de politică oficială.
- Omul care se îmbată cu apă rece bea fără măsură şi setea tot nu-i trece.
- Căsnicia e un partid cu doi opozanţi.
- Subţirimea intelectuală nu se măsoară cu aţa, ci cu vorba şi cu faţa.
- Un compliment gratuit chiar dacă vrei, nu te va ridica printre zei.
- După studii îndelungi, nu s-a putut stabili dacă părinţii sunt robii copiilor sau copiii sunt prizonierii părinţilor.
- Între strunele unei viori poţi recunoaşte şi zâmbetul unei flori..
- Cugetările se ivesc spontan. Ele n-au durerile naşterii unui roman.
- Vorbele pot fi şi calde, şi agasante, Şoaptele sunt reci şi derutante.
- Şi prostul are clipele sale de luciditate.
Anna-Nora ROTARU: Sub gheara singurătății (versuri)
,,BUCHET DE FLORI DE CÂMP ” de Anna-Nora Rotaru
pictureă personală în ulei, pe pânză, dimensiuni 70 x 40 cm,
din volumul de picturi și poezii ,,Ut pictura poesis “
*
CÂND EȘTI LÂNGĂ MINE…
Când ești lângă mine…
Îmi pare lumea mult mai mică,
Am curaj s-o-nfrunt, chiar fără frică…
Îmi pare-un glob frumos, o jucărică,
Îl țin în mâini și nu se strică,
Aproape că o simt, la o adică…
Când ești lângă mine…
Mă simt copil, așa, ca odinioară…
Pot visa, precum visasem prima oară,
În lume de Nirvana, nimeni să nu moară,
Fără strigoi, fantasme sau, să mă doară…
Îmi ești a sufletului meu comoară !
Când ești lângă mine…
Cu mâinile destram întunericul obscur,
Granitul îl pot sparge oricât ar fi de dur,
Din grote și abisuri, lumini scot spre-azur…
De-aproape-mi ești, pot toate să le-ndur
Și de la capăt spre-nceput, mai fac un tur ! Continue reading „Anna-Nora ROTARU: Sub gheara singurătății (versuri)”
Emilia SPĂTARU: Sărbătoarea Primăverii la CIE Cupca
E o tradiție frumoasă ca în fiecare an elevii clasei a XI-a să felicite toți pedagogii școlii cu prilejul sărbătorii Mărțișorului, 8 Martie și a Primăverii. Anul acesta, ca de obicei, elevii clasei absolvente, conduși de neobosita dirigintă, tânăra profesoară de matematică și fizică, Lidia Gh. Olar, ajutată și sprijinită de părinți, au pregătit un mic concert pentru toți profesorii, le-au înmânat câte un mărțișor, ca simbol al primăverii, anotimpului renașterii, binelui, speranței…
Le mulțumim frumos, felicitându-i și pe ei și dorindu-le succese la susținerea atestației finale de stat.
De asemenea felicităm în prag de primăvară toți bucovinenii noștri, toate reprezentantele genului grumos, cu prilejul zilei de 8 martie, dorindu-le tuturor sănătate, bucurii, succese, pace în lume, un an bun și o primăvară frumoasă în suflete. La aceste felicitări se alătură membri cenaclului literar LĂMÂIȚA, membri cercului de Tineri muzeografi, a comitetului școlăresc de la CIE Cupca.
—————————–
Emilia SPĂTARU
Cupca, Ucraina
7 martie 2018
Camelia CRISTEA: Nostalgii la început de primăvară (poeme)
MAMĂ
Întâia oară Mamă eu am spus
Un înger luminos iubire-a dat de sus
La pieptul tău au înflorit livezi
Pe chipul de copil și astăzi le mai vezi…
Doar Mamă și pământul a stat o clipă-n loc,
În inimă-au crescut chiar flori de busuioc,
Izvoarele au curs din ochii tăi senini,
Cu bucuria clipei și astăzi te închini.
O Mamă de-aș putea să-ți dau mai multe zile
Iar toate să îți fie frumoase și senine,
Tu ai crescut orfană și ai trudit din greu,
Dar lacrimă ți-o știe chiar Bunul Dumnezeu.
O Mamă brațul tău e- atâta de fragil
Mă simt neputincios și parcă mai umil
Ți-aș lua povară asta de aș putea de tot,
Iar zbuciumul durerii din tine să îl scot!
Continue reading „Camelia CRISTEA: Nostalgii la început de primăvară (poeme)”
Viorel Birtu-PÎRĂIANU: Talpa gândului (versuri)
ȚĂRÂNA COTIDIANĂ
mă doare talpa gândului pășind prin țărână
eterna țărână
nu sunt decât un fluture în vânt
unde am ajuns, desigur nicăieri
aripa sufletului s-a frânt demult
am privit lumea în față
nu am știut că nu mă vrea
eram un biet venetic rătăcit printre ei
nu m-au văzut ca om
nici ieri, nici mâine
de ce faci caz
de un lucru fără haz
azi sunt un sărman acrobat
căzut de pe scena unei agonice vieți
în târâna cotidiană
VIOARA
ating timpuri
în noaptea albă dintre lacrimi
găsesc doar vise rătăcite și timpuri tocite
suspin printre frunzele cerului și lacrimile dorului
se scurg încet în mine
și mai strig așa-așa
Continue reading „Viorel Birtu-PÎRĂIANU: Talpa gândului (versuri)”
Anatol COVALI: Simfonia inimii (poeme)
Nu-mi pasã
Mi-am zidit în timp şi-n sens fortãreaţã
unde sunt convins cã nu-i cu putinţã
sã mai aibã tot ce-i urât în viaţã
vreo biruinţã.
Mai am mult de mers. Am saci de cuvinte
ce-aşteaptã sã fac din ele poeme,
iar sufletul meu îşi pune noi ţinte
în crez şi-n vreme.
De ce sã fiu trist? N-are importanţã
cã-n acest sfârşit este plâns şi geamãt
câtã vreme-aud în câte o stanţã
un tandru freamãt.
Pãsãrile mor, fluviile seacã,
aerul din jur e tot mai fierbinte,
dar pot sã zâmbesc şi sã spun: Ce dacã,
merg înainte!
Irina Lucia MIHALCA: Acolo, mereu, te-aşteaptă
Acolo, mereu, te-aşteaptă
Pe străzile încărcate de poveste, literele vieții ți se risipesc,
prin semne arbitrare încerci să-ți reconstitui paşii,
în partea dreaptă este, încă, dimineață,
în partea stângă auzi
vuietul drumului,
atât de aprig, atât de fermecător.
Născute din nisip, pe tărâmul nimănui,
cuvintele coboară din eşarfa ei
să-ți umple
faliile gândurilor,
bucățile mici de ruine,
un crater
din care creşte
o floare de rozmarin,
din ea, un fluture
îşi desface larg aripile şi zboară.
Continue reading „Irina Lucia MIHALCA: Acolo, mereu, te-aşteaptă”
Lavinia BUD: Oglindire
OGLINDIRE
Timpul tău
nu s-a pierdut, mamă!
Te văd și te simt
ca în copilărie,
oglindită deasupra noastră
în fața apei,
când noi însetați
ne strângem în jurul găleții
cu apă adusă de la fântână.
Harry ROSS: Cugetări rebele
Două ținte pentru performanță: sexul și Everestul.
Poți fi sănătos tun; fiecare zi ne apropie de lumea de apoi.
Când nimic nu te doare viața e o sărbătoare.
Prea mult dulce numai boli aduce.
Trotuarul e călcat zilnic de mii de persoane, dar nu se vaită că nu-l doare.
Boxa acuzațiilor este infernul hoțomanilor.
Presa se vrea aici curată dar relatează mizerii și nu doar odată.
Oboseala nu te doare, dar te pune în pat.
Corupția este o afacere foarte bănoasă. Principiul este următorul: de unde de neunde, tu-mi dai mie, din care îți las și ție, dar nimeni nimic nu trebuie să știe.
Pentru generația nouă, lumea e o glumă; puțină carte, e ceva treabă, în rest jocuri și distracții cu duiumul.
Cârtițe bune de gură au fost recrutate pentru a prinde din zbor șoaptele de ură.
Băieți cu lopeți adună banii cetățeanului pentru bugetul statului.
Cămătarii vor să cucerească raiul banului.
Natura s-a auto-decorat cu flori, un peisaj care îți stârnește fiori.
Trebuie să urci treaptă după treaptă ca să ajungi la o conduită dreaptă.
Nu arma, ci un ideal face din tine general.
Mihai BATOG-BUJENIȚĂ: Sufletul teatrului, teatrului de suflet
„Caut întotdeauna ceea ce e etern uman într-o piesă, ceea ce vorbeşte sufletului. Fiecare rând îl scriu mai întâi pentru om şi apoi pentru spectator.” (Magdalena Brătescu)
Anul acesta, pentru mine, primăvara a venit pe la mijlocul lunii februarie. Odată cu primirea volumului: „Rendez-vous cu teatrul israelian” scris de doamna Magdalena Brătescu, volum însoţit de o onorantă scrisoare de recomandare din partea distinsului domn Dragoş Nelersa, preşedintele Asociaţiei Scriitorilor Israelieni de Limbă Română.
Le-am mulţumit din inimă celor doi pentru acest minunat cadou şi am trecut imediat la lectură, dat fiind că eu cunosc scrierile admirabile ale doamnei Brătescu şi eram chiar foarte curios. De data aceasta, autoarea abordează un nou domeniu de interes, fapt care m-a incitat să citesc. Încă de la primele pagini am înţeles că mă aflu în faţa unei adevărate lucrări ştiinţifice, de o anvergură şi o profunzime cu totul specială, aşa că a trebuit să-mi recalibrez apetitul de cititor înclinând balanţa spre acela de studiu al unei asemenea opere, recunosc, pentru mine, inedită.
Şi dacă am curajul de a rosti unele judecăţi la adresa acestei cărţi este pentru că, deloc întâmplător, sunt favorizat de două experienţe benefice. Prima ar fi că în ultimii doi ani am fost cam câte o săptămână în Israel, nu doar ca turist, deşi nici această componentă nu a lipsit, ci mai mult ca oaspete al unor dragi prieteni pe care îi pot numi fără nici o îndoială ca fiind o elită culturală a evreilor vorbitori de limba română din această minunată ţară. Am putut astfel, în multele ceasuri de taifas prietenesc, să înţeleg mai bine, nu neapărat problematica extrem de complexă a vieţii în spaţiul cultural specific, ci mai multe din tainele acestui pământ binecuvântat de Dumnezeu, dar pus mai mereu în primejdie din cauza unor interese contrare istoriei şi adevărului.
Continue reading „Mihai BATOG-BUJENIȚĂ: Sufletul teatrului, teatrului de suflet”