Versiuni de George Anca
din EDDA
EDDA I
lay-uri pentru zei
Voluspo
(Profeţia bătrânei înţelepte)
Auzi-mă dintre sfintele neamuri
Ale fiilor lui Heimdall şi mari şi mici;
Rogu-te,Othin, tată Val-d-ucişilor,
Ascultă-mi băsmuirea celor vechi.
Îmi mai aduc aminte uriaşii
Hrănindu-mă în zilele tot duse;
Ştiu nouă lumi, nouă în arborele
Tare de rădăcini pe sub lut.
Demultul era când Ymir trăia;
Nici mări nici reci unde, nisip nu era;
Pământul nu era, nu cerul deasupra,
Ci genunea Ginnunga, iarbă neunde.
Fiii lui Bur urcară şesul tărâm,
Acolo fortăreaţa Mithgart nălţară;
Soarele sudic pietrele încălzi
Şi glia o înverzi, o înierbi.
Soarele, soră lunii, din miazăzi
Mâna dreaptă lăsă pe osia cerului;
Nu ştia casa unde-i va fi,
Luna firea nu şi-o cunoştea,
Stelele locul nu şi-l aflaseră.
Atunci se aşezară zeii la sfat
Dumnezeiesc în jilţurile lor;
Botezară amiaza, amurgul,
Dimineaţa şi luna cea scăzând,
Noaptea şi seara, anii de numărat.
La Ithavoll veniră tarii zei
Clădiră nalte-altare, temple,
Croiră foale, arămi forjară,
Mşeteriră scripeţi, scule fasonară.
În paşnice sălaşe tabla joacă
Zeii, neducând lipsă de aur,
Până sosesc din Jotunheim trei
Preaputernice fete uriaşe.
Atunci se aşezară zeii la sfat
Dumnezeiesc în jilţurile lor,
Să afle neamului pitic obârşii
Sângele lui Brimir, picioarele lui Blain.
Din toţi piticii Motsognir se făcu
Tartor şi după el Durin;
Mulţi omenească semenişte-s
Piticii lumii zis-a Durin.
Nyi şi Nithi, Northri şi Suthri,
Austri şi Vestri, Altjof, Davalin,
Nar şi Nain, Niping, Dain,
Bifur, Bofur, Bombur, Nori,
An şi Onar, Ai, Mjothvitnir.
Vigg şi Gandalf, Vindalf, Thrain,
Thekk şi Thorin, Thror, Vit şi Lit,
Nyr şi Nyrath – spusu-v-am –
Regin şi Rathsvith – drept pomelnic.
Fili, Kili, Fundin, Nali,
Heptifili, Hanr, Sviur,
Frar, Hornbori, Fraeg şi Loni,
Aurvang, Jari, Eikinskjaldi.
Neamul piticilor din spiţa lui
Dvalin pân’ la Lofar ţi-oi pomeni;
Lăsară stânci şi prin haturi ude
Casă-şi aflară în câmpuri de nisip.
Erau acolo Draupnir şi Dolgthrasir,
Hor, Haugspori, Hlevang, Gloin,
Dori, Ori, Duf, Andvari,
Skirfir, Virfir, Skafith, Ai.
Alf şi Yngvi, Eikinskjaldi,
Fjalar şi Frosti, Fith şi Ginnar;
Fie ştiută-n veci povestea,
Străbunii lui Lofar toţi pomeniţi.
Apoi din spiţă trei ieşiră,
Din casa zeilor, tari şi mari;
Doi fără soartă pe câmp aflară,
Ask şi Embla, goi de snagă.
Nu tu suflet, nu tu simţire,
Cald or mişcare, nici înfăţişare;
Suflet dă Othin, simţ dă Honir,
Cald dă Lothur şi înfăţişare.
Un arbor ştiu, pe nume Yggdrasil,
Măreţ stropit cu dalbă apă;
De-acolo cade roua-n albii,
Tot verde cetinind fântâna lui Urth.
Fecioarele preaînţelepte
Trei din locaş sub arbor coboară ,
Urth e una, Verthandi alta,
Codrului răsăriră, a treia Skuld,
Legi dau de-acolo, împart viaţă
Fiilor oamenilor şi le dau sorţi.
Război ţin minte, primul pe lume,
Când zeii cu lănci sfâşiară pe Gollveig
Şi în al lui Hor dom i-au pus foc,
De trei ori arzând, de trei ori renăscând,
Iară şi iar şi încă trăieşte.
O botezară Heith întru casele lor
Magic scrutătoare vrăciţă,
Minţi fermeca de vraja-i gonite,
Bucuria femeilor rele.
De oaste lancea Othin svârle
Şi-ncepe războiul dintâi lumii;
Căzut e zidul preajmă zeilor,
Bătut e câmpul de Wani răzbelnici.
Atunci se aşezară zeii la sfat
Dumnezeiesc în jilţurile lor,
Să afle cine aerul învenină,
Or a lui Oth mireasă giganţilor dă.
Foc de mânie Thor sare-n sus,
Arar stă auzind de-acestea,
Jurăminte călcate, rupt cuvânt şi pacte,
Insemne de vază ce-mpărtăşau.
Continue reading „Versiuni de George Anca din EDDA” →
