Dorinţe neîmplinite
Eu știu ce-i dor când inima îmi plânge
Şi-n taina nopților albastre îi ascult suspinul,
O lacrimă o simt încet pe-obraz cum curge
Iar gustul tristeții este amar precum pelinul .
De dor fiind cuprinsă nu am nicicând scăpare
Cu gândul meu hoinar ce-i veșnic călător ,
Prin amintiri mă poartă lăsate în uitare
Trezindu-mi iar în suflet un tainic, vechi fior.
Când nu ești lângă mine tăcerea mă apasă
Iar clipele se îmbracă-n tristețea neștiută,
Singurătatea este cu mine nemiloasă
Doar inima-mi oftează de nimeni nevăzută.
Te chem iubite-n șoapte cu vorbe de alint
Aș vrea să-mi fii aproape și vocea să-ți aud,
Să-mi spui cuvinte dulci și-n adieri de vânt
În calda-ți îmbrățișare cu drag să mă ascund .
Să simt cum clipa-mi este aleasă desfătare
Iubirea mă-încânte, nicicând să nu mă doară,
Căci te iubesc nespus și-n lungă-mi așteptare
Dorințe neîmplinite mereu încep să apară!
––––––––––––-
Maria HOTEA
1 iulie. 2018