Mariana Zorița PURICE: O cale spre tine

O cale spre tine

 

O cale spre tine
Eu știu că există,
Pe râuri de stele
Sclipind în privire
În versuri e calea
Și-n gânduri divine
În visul ce vine,
În noapte cu tine !
În spuse, nespuse,
În șoapte pierdute,
În noaptea cu Lună
În zori când nu ești,
O cale găsi-voi să fiu lângă tine
În noaptea ce vine
Și-n multe apoi !

 

Îmi mai întorc în gând copilăria

 

Era un trandafir la colțul casei
Și-n față porții…
Un tei măreț !
Era și ciutura din curte
Doamne…erau atâtea frumuseți!
Pe sub porticului de la poartă
Intrau și cai și călăreți
Era și-un câine-n curtea aia
Era și blând și credincios !
Erau și gâște erau și rațe
Și un curcan un pic nervos !
Era colina ce în iarnă
Ne îmbia la derdeluș,
Erau și prunii din livadă,
Era bunica și mătuși ,
Eram nepoții în vacanțe
Și-acuma nu mai e nimic !
Plecat-am toți, care-ncotro
Unii-mprăștiați prin lume
Și alții au plecat…de tot !
Îmi mai întorc în gând copilăria…uneori…
și-ncep să plâng!
Mi-e dor de trandafirul de la poartă
Și de bunica mea cântând !

––––––––––––––

Mariana Zorița PURICE

24 mai, 2018

Lasă un răspuns