O fâşie din timp
Tutu iasti un yisu ţsi chiari tu hâryi,
unâ cumatâ ditu chiro,
şhi bana, şhi omlu, şhi tutu! Tuti’su sicundi! *
O rază de soare trece prin oglinzile timpului,
dincolo de fiecare oglindă
o stea multiplică visul-evantai.
Un copac scuturat de vânt eşti acum,
doar tu cu cerul!
– Indiferent de vârstă,
oricum nu se ajunge nicăieri,
nimeni nu a găsit drumul dorit,
toţi merg pe drumul trasat,
unii se grăbesc să ajungă, îşi scriu, doar,
mai devreme, numele pe o piatră…
Muşcata albă te va aştepta mereu înflorită,
gândul tău m-a recreat,
gândul şi dorinţa intensă
m-au adus lânga tine,
prin fiecare petală am construit
şi înălţat temelia de flori,
ca un magnet ne-am căutat,
atrăgându-ne spre centrul din noi,
inimile îngemănate au şlefuit iubirea.
Simţi frumuseţea clipei întâlnirii noastre?
Să fii în tine, prin tine!
Un dar binecuvântat, pură şi delicată
iubirea a pătruns în noi, în esenţa noastră,
pâna în fiecare celulă, în adâncuri.
Este chiar viaţa!
– O emoţie îmi este trupul acum,
este atât de mult drum
şi-atât de mult mi-am dorit să te caut!
Spre tine curentul apei m-a purtat înot,
sub aceste valuri, prin vârtejul râului vieţii,
am capitulat în braţele tale,
sărutări incomensurabile persistă
prea mult timp pentru a mai fi numărate.
M-ai trezit, eram, acolo,
un gând într-un timp adormit,
uşor-uşor m-ai readus la tine, la viaţă!
Sărutul a desfacut amplu lotusul iubirii
– scânteia prin care simţurile ni s-au trezit -.
Un strop de magie,
taina care uneşte cerul cu pământul!
Fiecare floare a prins rădăcini,
muguri noi au înflorit,
petalele au construit fundaţia inimii.
Şi iată ce comori nepretuiţe!
Păstrez, încă, trandafirii albi dăruiţi
şi-acea piatră de râu
cu inscripţia ta,
vălurile s-au ridicat,
o stea a lăsat
vagi umbre în spatele lunii,
martora uniunii noastre.
________________
* Totu-i un vis ce dispare în zori,
o fâşie din timp,
şi viaţa, şi omul, şi totul! Toate-s secunde!
( traducere din armână )
O fericire în formă de înger
Oprit la poarta grădinii mele,
lumina şi umbra serii au aruncat vag paleta,
furtuna de culoare
ne-a trecut lin, printre degete.
Dincolo de oglinzile din spatele oglinzii,
ziua închisă a respirat adânc,
eliberând speranţele răsucite şi stropii de bucurie.
Continue reading „Irina Lucia MIHALCA: O semnătură pe pânza vieţii…” →
