,,Natură” moartă
M-am întors la cafeaua mea amară
Iar pe birou mă aştepta şi o țigară…
O adiere de gânduri îmi umblă printre foi…
A rămas mirată la o poză cu ,,noi,,!
Cafeaua fierbinte şi fără caimac
Flamandă aştepta să o gust…să o plac…
Să o sorb numai cu o înghițitură,
Să nu-i simt acreala, clătindu-mi a mea gură.
Am luat şi linguriţa cu dulceață ,
Şi gura de apă…parcă făcută din ceaţă…
Din gheața topită, din falsa băutură…
Amarul ei îmi strepezeşte a mea gură!
Şi stă pe birou fetişa despuiată
Cu ,,aburii,, aceia de cafea mirată,
I s-a albit pe margini acelaşi caimac….
Sa o mai sorb…amara… când ştie că n-o plac?!
Cât din bobul ei e negrul năut?
Câtă savoare să găseşti în cireaşa de lut?
Cate poveşti să vrei să mai crezi
Citind în gura cănii cu marginile-i verzi?!
Cât e sevă în apa ce-a fiert-o
Si câtă din boaba acelui care-a cules-o?!
Câtă din apa ce-i umblă prin fire
Mai seamănă a ,,poezie,, şi a simțire?!
Să bei otravă cu gust de dulceață
Cand doar ispita ei te sărută pe față…
O ,,Iudă,, în braţe te prinde să-i stai,
Să te sărute cu zahărul măturat din Rai !
……………………………………….
În fundul ceştii stă inima ta goală….
Ghicește în zaţ, nu-ţi trebuie prea multă ,,scoala”!
–––––––––––––-
Dan-Obogeanu Gheorghe
10 iulie, 2018