ELEGIE
Ce albastru e cerul
și cât de sfâșietoare sunt toate
cuminți privești în gol
la tinerețea pierdută
clipele acelea
se derulează cuminți
ca într-un film de epocă
pagini ale unei vieți
acum ca și epuizate
pe ce filă a trecutului
vrei să-ntarzii unde crezi
că ai trăit mai adevărat
ce să selectezi de-aici
ce alegere să mai faci
când zilele par inutile
vieți stoarse de seva
ce salt nebunesc să poți face
ca să regăsești trăirile acelea
ce ne păreau magice
nu reușești să cuprinzi
decât învelișul lor
în timp ce lacrimile
picură calde
pe gresia rece
––––––––––-
Ioan POPOIU
10 iulie, 2018