Mariana Zorița PURICE: Nostalgii poetice

Dansând printre-amintiri

Când lumea merge la culcare,
Când fericirea, de peste zi a trecut
Și pleoapele-adormite ți s-au închis demult…
Deschide o fereastră înspre iubirea noastră…
Și strigă-mă, că am să vin !
Iubește-mă cu visul
Și dorul o să-mi treacă!
Măcar în noapte …iubirea
Să petreacă,
Să ne danseze-n voie
Printre-amintiri gingașe
Și să ne știe …
măcar în noapte-aproape !
Să-mi mângâi depărtarea
Și somnul să-mi alini
Și să-mi presari pe buze
Concert de amintiri !
Și când s-arată zorii,
O să dispar din nou
Tu nu-nchide fereastra…
S-aud când tu mă strigi
Și-n ale nopții clipe…
iubind să vin…
Dansând printre-amintiri !

Dragoste de tată

Te-am așteptat copile
Să treci și tu pe-acasă
Să îmi astâmperi dorul
Și dragostea de tată!

Te-am așteptat copile
Cu tremurul în glas
Cu gândul că ești bine
Și sufletu-mi să-mpaci !

Continue reading „Mariana Zorița PURICE: Nostalgii poetice” →

Emma POENARIU SERAFIN: Poezii

E dimineață

E dimineață
În altă viață,
Dansează îngeri
Dans din Lumini,
Te prind în horă
Te înconjoară
Și-n dimineață
EU-l mi-aduni.

E dimineață
În altă viață,
Roua mă spală
Vântul mă șterge
Din gânduri negre,
Din dor suav
Și mă aşterne
La tine în prag…

E dimineață
În altă viață,
Sosesc cocorii
Din nori de plumb
Și-ți cântă-n suflet
Prin vis de stele,
Cânturi suave
Din necuprins

E dimineață
În altă viață….

Adorm pe-un val

Mi-e dor de tine mare, val cu val
Și parcă-mi vine să m-ascund în tine,
Dar nu știu jocul ce deși-i banal
Mă trece simplu, prin făpturi marine.

Un val se-ascunde sincer dup-o noapte
Și strigă de sub, zbucium înspumat ,
Că jocul nostru, nu-i pe aşteptate
Din viața mea, de val, învolburat.

Continue reading „Emma POENARIU SERAFIN: Poezii” →

Anca-Maria DAVID: Luptă, creștine !

LUPTĂ, CREŞTINE!

Luptă, creştine pentru viaţa ta,
Luptă cu dragoste şi dăruire,
Luptă cu patos şi îndârjire
Şi poartă-ţi crucea cu credinţă,
Cu demnitate şi cu iubire
Cu dor şi cu trăire,
Cu nădejde şi cu răbdare,
Cu dragoste de Dumnezeu.
Trăiesc cei care luptă,
Ceilalţi se opresc în drum, în suferinţă
Privirea lor rămâne-n piatră,
Uitând de Bunul Dumnezeu.
Hrăneşte-ţi fiinţa cu iubire,
Alintă-ţi chipul cu strălucire,
Cinsteşte-ţi trupul cu fericire.
Trăieşte, fii învingător!
Iubeşte, fii încrezător!
O viaţă ai, deci trăieşte-o!

––––––––––-

Anca-Maria DAVID

12 iulie, 2018

Lara GRAFT: condamnare

condamnare

te-aș condamna doar la iubire,
la clipe cu noi doi, la infinit
la zorii ce se sting în șoapte,
la ochii mei să-i vezi în asfințit.

te-aș condamna la foamea gurii mele
la plânsul dorului când nu-ți voi fi
la oaza dragostei ce-n mine te oprește
și la chemări fără cuvinte-n seri târzii.

la liniștea din noapte ce-mi cuprinde
neobosite gânduri înspre zări
la dansul trupului în agonii de vară
și la suspinul fără noi de așteptări.

să poți vedea cu ochii mei într-una
zvâcnirea-n tâmpla ta să-mi simți
te-aș condamna la viață fără mine
și la durerea flăcării fierbinți.

————————————-

Lara GRAFT

12 iulie, 2018

Maria HOTEA: Din vis

Din vis

Într- o noapte înstelată,cu patimă mă afund în vis,
Cu ochii minții,privesc uimită, al cerului necuprins
În fiecare stea strălucitoare,stă ascunsă-o dorința,
Pornită dintr-un suflet îndrăgostit,cuprins de năzuință.

Caut cu nerăbdare iubirea pură într-un licăr de stea,
Să scriu cu pulbere argintie, pe boltă, dragostea mea
Mult dorita fericire, să o simt ca pe un dar minunat,
Căci pașii mei în lungi căutări,s-au pierdut neîncetat.

Din raze argintii de lună, voi împleti o minunată scară,
Pentru sufletul însingurat, ce din neant o să-mi apară
Din căutări, el va fi a visului sublim o frumoasă cununa,
În care cu dor, gingașele flori doar magia iubirii adună.

Din fiecare vis, sufletu-mi îndrăgostit va alege frumosul,
Cu dăruire, plină de iubire scriu cuvinte alese iar versul
Balsam pentru suflete visătoare, în clipe îl vor simți,
Mulțumirea, pașii spre împlinirea viselor îi va însoți!

–––––––––––-

Maria HOTEA

11 iulie, 2018

Dan-Obogeanu Gheorghe: Nerătăcire….

Nerătăcire…

Plouă mărunt….dansul suspinelor…
Strada e ringul în care sunt oamenii
Care dansează către nicăieri…
Priviri blajine, priviri pierdute, privirile cu speranţă
Sunt ochii din semafoarele
Care se schimbă haotic
La fiecare bătaie a inimii…

Tresaltă un căţel
Care conduce, parcă, spre nicăieri,
Orbul care şi-a pierdut nădejdea…
Ce viaţă în lumină
Mai poate avea
Omul cu inima întunecată de tăcere….
Amintirile
Sunt lună şi soare,
Stele şi boltă senină….
Oftează copacii
Cu adierile prin frunze,
Mângâierea cu Mâna Destinului
Peste coroanele arse de timpul amar…
Sacru şi profan
E sufletul care încă
Se tine legat de un căţel…

………………………..

Plouă mărunt…dansul norilor…
Peste ringul îngust
Cu semafoare haotice
Şi umbre grăbite….
Haosul şi Iubirea
Se fac un Curcubeu…
Să fie Pace
Peste mileniul tău de neodihnă…
Căţelul a găsit mai bine Calea Ta!

––––––––––-

Dan-Obogeanu Gheorghe

11 iulie, 2018

Simina PĂUN-MOISE: Versuri

Aş vrea

Aş vrea să îi dau timpului timp,
Durerii plăcere,
Chivotul să pot să nu îl ating.
După legile sacre,
Să pot să mă port în mare tăcere
Pe urmă, să-nvăţ să mă sting.
Aş vrea pe-o orbită bolnavă de ura,
Să pot să împart timpul plăcut,
Inima-n piept aş vrea să mă ţină,
Mică, plăpândă, ca la început.
Nu vreau tristeţi inutile,
Nu vreau nici zboruri
Cu arpi crescute-n pământ.
Aş vrea să mă pot ţine de tine,
Şi ieri, poate ieri,
Îmi spui cine sunt.

Drac sau înger?

Cu aripa lui,
Un înger,
M-a luat de lângă un drac.
M-a dus undeva mai departe.
L-am întrebat;
– Chiar îţi sunt drag?!
Mi-a scos dintr-un ochi toata lumina,
În creier mi-a aprins doar un opait,
Continue reading „Simina PĂUN-MOISE: Versuri” →

Iulian TĂTARU: Turcoaz

Turcoaz

Străin, pe-un drum făr’ de sfârșit,
Eu ți-am bătut la poartă.
Tu, mi-ai deschis și m-ai primit,
Mi-ai dat o altă soartă…

Ultimul tren l-am prins din mers
Și am pornit în noapte,
Iar tu mi-ai desfăcut un vers
În mii și mii de șoapte…

În ochii tăi turcoaz și blânzi
Am regăsit plăcerea
De a iubi fără s-ascunzi
Și de-a uita durerea…

–––––––––

Iulian TĂTARU

Larnaca, Cipru

4 iulie, 2018

Monica ILAȘ: Sunete lirice (versuri)

Toamna cuvintelor

Imitam dureroasa emoţie

a zării biciuite de genele nopţii.

Sunetul–inocent, blestem străvechi,

înfrăţit cu deprimatul sentiment

adăposteşte pierderea amiezilor ,

într-o frescă cu chipul rătăcit

al toamnei imaginare…

Împreună –

dincolo de misterul spiralei bântuite

de ochii stelelor

răsărim albi în cuvinte

şi ne întristăm regăsindu-ne născuţi

printre mugurii punţilor dureroase

în faţa cărora îngenunchem, desăvârşind

– peste câmpiile luminoase –

rugăciunile cerului desfrunzit…

Doar noaptea ne îndeamnă să păstrăm

– bolnavi de darul promis –

dureroasa emoţie care-şi caută începutul

printre silabele cu trupuri de zei…

frânturile unui gând

Desluşim memoria ceasului victorios !

Primăvara – fresca luminoasă

a spaţiului cu urme de ploaie albastră

păzeşte grijile măcinate ale ultimelor motive

rostite vertical de respiraţia bolţilor

în strălucirea polară a cosmosului…

Fiecare trecem prin miezul întrebării

despre lume,

decorăm cu cioburi de stele

bradul sărbătorilor solemne şi triste

navigând în admiraţia portocalie

a curcubeului din lacuri

şi închipuindu-ne începutul

la fel ca şi ieri…

Continue reading „Monica ILAȘ: Sunete lirice (versuri)” →

Carmen CIORNEA: Urmele locuirilor

URMELE LOCUIRILOR

Lăcrimează lutul
unde până mai ieri a locuit
icoana îngerului pe aripile căruia s-a
înălțat omul pentru a întâmpina
cu voioșie
noianul de pustiu.

Lăcrimează duhul
unde până mai ieri a locuit
icoana maicii din brațele căreia s-a
coborât fiul pentru a întâmpina
cu voioșie
răstignirea omului.

––––––––––-

Carmen CIORNEA

11 iulie, 2018