IUBIREA
Iubirea e zâmbet,
Tristete şi vis,
Sărutări, mângâieri,
Gânduri, abis…
Frământări şi alean,
Înălţări şi căderi,
Lacrimi şi dor
Cuvinte ce dor
Cuvinte ce mişcă
Întreg univers.
Culori se refrâng
Pe cer, curcubeu!
——————————-
Doina PANĂ
12 iulie, 2018
Pictură de Dorit Weisman
*
Păpușa mea
Pe când eram copilă, în suburbia Aliyah
aveam o păpușă iar ei îi lipseau
un braț și un ochi.
Nu știu de păpușa
aievea era, pesemne-o fi fost
vreo născocire de-a mea.
Între timp s-a stins mama,
și-acum nu mai am pe cine să întreb.
Dorit Weisman, Israel
Traducere Germain Droogenbroodt și Gabriela Căluțiu Sonnenberg
Din Scrambled Eggs in Jerusalem, Cohel Publishing house, 2017
În oglinda timpului
(Fiicei mele, Ioana-Valentina)
În oglinda timpului
mă văd aceeași
frumoasă,
caldă,
sirenă în apele mării,
căutând
scoica…
În oglinda timpului
mă văd cu tine
așa cum visul meu
te-a conturat matematic
pe tăblița vremii
unde ți-am încrustat numele…
Știam că tu, scoica mea,
vei aduce perla
pe țărmul înspumat
de iubire…
Oglinda timpului
nu mi-a arătat
singurătatea,
suferința,
nu mi-a numărat lacrimile…
Dar eu, am știut
că semănând iubire,
voi lăsa la margine de lume
dragoste mea pentru tine,
fiica mea….
——————————–
Mariana GURZA
13 iulie 2018
Veșnicia în lumină
Îmi aprinzi în maci iubirea
Și mă legeni cu-n descântec,
Îmi înseninezi privirea,
Glas de mierlă-ți este-n cântec.
Ochii-ți sunt o primăvară,
Într-o liniște Divină,
Eu un mac în plină vară,
Veșniciei dau Lumină.
Cu ambrozie-s hrănită,
Floare m-ai aflat pe mine,
Inima neprihănită,
Am ales să fiu cu tine.
Am aflat aseară-N taină…
Zeu îmi ești,iar eu Pelasgă,
Răsuna sus…pe-o colină
Cântul tău…că ți-aș fi dragă.
A ajuns la malul mării,
Tremura sub val nisipul,
Se-ascundeau sub cer fiorii,
Aurind văzduhul…timpul.
Și-ntr-o clipă de tăcere,
Veșnicia-i rătăcită,
Stele-aprinse în cădere,
Umplu marea văduvită .
Necuprinsul e aproape,
Se aprind în obraji macii,
Ochi deschiși,vise sub pleoape,
Coboară spre Mare,Dacii!
Printre ei…un pui de Zeu
Cu chip de Arhiereu!
––––––––––-
Nastasica POPA
11 iulie, 2018
ZARATHUSTRA
Vă chem
să trecem vechea frontieră
să deschidem vaduri
spre alte tărâmuri
să trăim în aerul tare
al marilor înălțimi
cât mai departe
de muștele din piața publică
iată ce vă predic
patosul distanței
fiți nobili
de stirpe spirituală
fugiți de existențele mărunte anonime
de insul comun
de umbrele ce-și spun oameni
nimic mare
nu s-a născut
din democrația vieții
s-a ieftinit cultura
spiritul însuși începe
să miroase a mort
sfârșită-i vechea existență
să se nască ceva nou
să apară supraomul
începutul unui nou ev
–––––––––––
Ioan POPOIU
11 iulie, 2018
SENSUL CURGERII
bună, singurătate, bătrâna mea prietenă,
cocoțată-n cârca absenței te vizitez din nou
căci o înfrigurată tristețe și-a sădit sămânța
în scoica liniștii mele, când eul dormea.
și tot orbecăiesc de-atunci prin vise fără tihnă
pe căi înguste, asfaltate, prin ale căror crăpături
se deschid sute de mii de guri, poate mai multe,
pentru a-mi striga cu crispate voci (re)facerea.
iar eul răspunde fără să vorbească.
iar eul ascultă fără să mai audă.
intonează aria înălțării fără ca vocea
s-o poată împărtăși cuiva…
simte tăcerea care-și crește umbra și
sapă precum cancerul în ființa mea.
o, ecou surd, de ce cuvintelor rugăciunii
li se cutremură noima sub brazda de umbre?
prăbușită în absență mă (re)găsești, singurătate,
strălucindu-mi semnul de cruce: știu,
ce prostie, să nu înțeleg că absurda moarte poate
da sensul curgerii noastre, întocmai cum tăcutele
picături de ploaie odată sacrificate pe betonul străzii
cu limbă de moarte tăcerea pot sacrifica!
–––––––––––-
Carmen CIORNEA
Constanța
12 iulie, 2018
PRIVESC LA LAC, PRIVESC LA TINE
Aud curcubee tremurânde,
De sub zăpezile din mai,
Amăgite de ninsori hâde
Și de al lor pios alai.
Privesc la stelele din acest lac,
Și la blestematul ăl de ger
Nici zăpada nu-mi mai e pe plac
Și mă cuprinde-un dor de leru-i-ler.
Privesc la văpăile din visul tău,
Și mă topesc cercând să mă apropii
Aud solfegii de sub omătul greu
Și cum din altare-mi cântă popii.
Privesc la lac, privesc la tine,
Și la cristalele calde care cad
De sub sihastre bolți senine
Îți fac veșminte de taină și hazard.
–––––––––––
Cristian Gabriel VULPOIU
12 iulie, 2018
Cuvintele cu care n-am iubit
scrisoare veche ce-ai dormit în mine
printre cuvinte-ncremenite fără glas,
cu sunet orb de dincolo de vreme
când toate mor, eşti tot ce-a mai rămas.
prin paşii nezvântaţi ai amintirii,
cu ochi de mugur încă ne-nflorit
în care zace-un plâns neplâns de nimeni,
mă mai priveşti să ştiu că te-am trăit
şi nerostit te-ai scris încet pe ziduri,
pe cerul nopţilor cu insomnii la mal,
în inima-mi te-ai scris pe veşnicie
într-o tăcere fără de final
şi ca o taină te-ai topit în mine,
contur amar pe care l-am zâmbit
când mă dureau ca marginile morţii
cuvintele cu care n-am iubit.
de ce te-aş mai rosti acum în ceasul
când şi de mine însămi mă dezbrac?
mi-e bine-aşa – cu tine stând de veghe
lângă-al meu suflet c-o iubire mai sărac.
–––––––––
Nina TĂRCHILĂ
12 iulie, 2018
Dincolo de mâine
Dincolo de mâine este începutul
Timpul se comprimă în secunde mii,
Reapari o clipă răscolind trecutul
In plimbarea noastră printre galaxii,
Dincolo de tine încă-o zi răsare
Timpul impasibil trece nemilos,
Pașii către tine pietruiesc cărare
Și-n pierduta vreme mă simt norocos,
Dincolo de mâine este-o altă cale
Șerpuind în timpuri printre amintiri,
Dorurile mele prăvălesc la vale
O durere stinsă peste despărțiri,
Dincolo de tine pică Universul
Timpul se oprește pentru o secundă,
Și se prăbușește peste noapte versul
Care reușește clipa s-o ascundă.
Dincolo de mâine vor fi nopți pătrunse
Ce așteaptă-n taină un nou început
Și ridică-n suflet dorurile-ascunse
Dăruind iar lumii tot ce am avut.
––––––––––
Valer POPEAN
Târnăveni
12 iulie, 2018
Dansând printre-amintiri
Când lumea merge la culcare,
Când fericirea, de peste zi a trecut
Și pleoapele-adormite ți s-au închis demult…
Deschide o fereastră înspre iubirea noastră…
Și strigă-mă, că am să vin !
Iubește-mă cu visul
Și dorul o să-mi treacă!
Măcar în noapte …iubirea
Să petreacă,
Să ne danseze-n voie
Printre-amintiri gingașe
Și să ne știe …
măcar în noapte-aproape !
Să-mi mângâi depărtarea
Și somnul să-mi alini
Și să-mi presari pe buze
Concert de amintiri !
Și când s-arată zorii,
O să dispar din nou
Tu nu-nchide fereastra…
S-aud când tu mă strigi
Și-n ale nopții clipe…
iubind să vin…
Dansând printre-amintiri !
Dragoste de tată
Te-am așteptat copile
Să treci și tu pe-acasă
Să îmi astâmperi dorul
Și dragostea de tată!
Te-am așteptat copile
Cu tremurul în glas
Cu gândul că ești bine
Și sufletu-mi să-mpaci !