Monica ILAȘ: Sunete lirice (versuri)

Toamna cuvintelor

 

Imitam dureroasa emoţie

a zării biciuite de genele nopţii.

 

Sunetul–inocent, blestem străvechi,

înfrăţit cu deprimatul sentiment

adăposteşte pierderea amiezilor ,

într-o frescă cu chipul rătăcit

al toamnei imaginare…

 

Împreună –

dincolo de misterul spiralei bântuite

de ochii stelelor

răsărim albi în cuvinte

şi ne întristăm regăsindu-ne născuţi

printre mugurii punţilor dureroase

în faţa cărora îngenunchem, desăvârşind

– peste câmpiile luminoase –

rugăciunile cerului desfrunzit…

 

Doar noaptea ne îndeamnă să păstrăm

– bolnavi de darul promis –

dureroasa emoţie care-şi caută începutul

printre silabele cu trupuri de zei…

 

frânturile unui gând

           

Desluşim memoria ceasului victorios !

 

Primăvara –  fresca luminoasă

a spaţiului cu urme de ploaie albastră

păzeşte grijile măcinate ale ultimelor motive

rostite vertical de respiraţia bolţilor

în strălucirea polară a cosmosului…

 

Fiecare trecem prin miezul întrebării

despre lume,

decorăm cu cioburi de stele

bradul sărbătorilor solemne şi triste

navigând în admiraţia portocalie

a curcubeului din lacuri

şi închipuindu-ne începutul

la fel ca şi ieri…

 

Doar întâmplarea timpului desăvârşit

se prăbuşeşte peste erele îngheţate

la capătul formelor neinventate încă

de ceasul victorios !

 

Sunete

 

Ni se alăturau florile

-răsfoindu-ne începuturile-

ca şi atunci când somnul sublim

obosit de tăcerea cerului

ne încerca veşnicia…

 

Ni se alăturau muzicile ierbii

în dimineţile cu gândul colorat

şi timpul abstract.

 

Respiram la fel ca şi ieri

sufletul erelor contemplate

de secunde şi clepsidre…

 

Ni se alăturau florile

ori de câte ori punctele

îşi croiau drumul printre

interpretările ultimelor fărâme

de istorie.

———————————

Monica ILAȘ

Italia

12 iulie, 2018

 

One thought on “Monica ILAȘ: Sunete lirice (versuri)

Lasă un răspuns