Marin BEȘCUCĂ: Orologiu din miez de noapte – În clipă, nisipul miroase-a omăt

ÎN CLIPĂ NISIPUL MIROASE-A OMĂT

                                    Ciclul: Metafizica visului

 

… în clipă,
nisipul miroase-a omăt,
țurțurii au aliură de sfânt,
aura zmulge dintr-un asfințit,
un curcubeu răsfățat,
dar cărunt,
elegia plecării încă așteaptă
lumii de mâine să-i dea o secantă,
teoria lui Thales încă ne flutură punctul,
exterior lumii !
rânjește savantul …
fiecare își așteaptă unda,
dar ursitoarea împietrise secunda,
din cerul nici-vorbă fierbinte,
dar gol !
pâlpâia o stafie,
la ecuator !
… mda !
eram eu …
se descojiseră atâția secoli,
stejarul din Borzești nici nu pomenea de sămânță,
dar era IA !
o purta o cometă …
încercam să-i explic cerului de ce era atât de gol,
dar, limbut,
cerul îmi cerea un fa major !
încă nu se inventase cheia sol
și un sticlete o ținea una și bună:
el a zmuls o rază din soare !
de-atunci neamurile se căsăpesc între ele,
poate depune mărturie chiar Iisus,
ai lui spre Golgota l-au împins …
tot ai lui și pe alții de-ai lor,
pustia mustește din sânge ogor,
la noi crește maidan în guvern,
vuvuzela din Cotroceni smiorcăie
că e nevoie de lilieci,
ies să-l admire coarne bourești
pe frunțile de melci,
dar el vrea apă tulbure chiar din
Dunărea Albastră,
la Viena brazii munților noștri valzează,
la sat hora de duminică se joacă-n bambirici,
buzunarele au mai toate-n ele arici,
Doamne, pleznește TU, din bici
și umple Piața Victoriei cu bere și pixeli,
ascunși în mici,
poate vine copilul acela … copilul !
să ne spună cum l-a pocnit Vaporeanu,
și ne-am trezi din stele verzi,
Doamne, crima din noi să ne ierți,
secanta din ecuator s-a răsfrânt la noi,
mai vor unii câte-o ciozvârtă
NORODUL !… tot pomenea Slugerul,
dar noi vrem arnăuți și ypsilantiști din eterii,
să ne sugă seva pătată cu milenii …
lăsați să vină la mine copiii,
de nu vă veți luneca din nou în siberii …
din nisip omătul amiroase a clipă,
sfinții stau cu țurțurii-n bărbi la desfăt,
da, la noi curcubeul vine din Asfințit !
dar Doamne, secolii sunt toți la fel,
aceeași stafie pâlpâie la ecuator ?
exterior lumii rânjește savantul:
prinde libertatea la voi ca șaua pe vacă !
Cărarea Împărăției s-a ivi la Sfântu-Așteaptă !

—————————————-
Marin BEȘCUCĂ

12 august, 2018

Daniela PÂRVU DORIN: Sunt copac / Je suis un arbre

Sunt copac

 

Sunt copac

cu rădăcinile-n pieptul tău,

ce să fac!?

 

Să mă desprind de tine!?

Mi-e teamă, mi-e teamă de singurătate

şi de moarte mi-e teamă

aşa cum mi-e teamă… de tine

 

Sunt copac

cu rădăcinile-n pieptul tău,

ce să fac?

 

Mai toarnă-mi un pic de vorbă

şi fără risipă

să-mi fie de dragoste ţie numai o clipă!

şi tac,

 

cu radacinile-n pieptul tău…

sunt copac…

 

Je suis un arbre

 

Je suis un arbre
avec les racines dans ta poitrine… Que faire?
me détacher de toi?
j’ai peur, j’ai peur de la solitude,
et de la mort j’ai peur
tout comme j’ai peur de toi…

 

je suis un arbre
avec les racines dans ta poitrine… Que faire?
aie la gentillesse de m’offrir,
sans gaspillage,
un seul instant d’amour! et je me tais,
avec les racines dans ta poitrine, puisque
je suis un arbre…

——————————

Daniela PÂRVU DORIN

(din volumul de poezii ,,MI-E NERVUL APRINS”)

 

Nicu GAVRILOVICI: Dincolo de pleoape…(Poeme)

Dăruie-mi aripa

 

Dăruie-mi aripa
să oprim risipa
viselor căzute în noroi,

 

unul lângă altul
explorând înaltul
vom spăla păcatele din noi.

 

Numai împreună
vom lua arvună
stolurilor albe de dorințe

 

și vom crește-n glastra
inimii, albastra,
crinii așteptatei biruințe.

 

Dăruie-mi aripa…
Răstigni-vom clipa
pe o arsă amforă de lut,

 

unul lângă altul
dăltuind bazaltul
nemuririi noastre în sărut.

 

Numai împreună
rătăciți pe lună
vom căuta neizvorâte ape

 

și vom crește-n glastra
inimii, sihastra
floare a iubirii de aproape…

 

Jelind, unul asupra celuilalt

 

Să ne aplecãm unul asupra celuilalt
jelind
nenăscutele vise…
Scrise
într-o carte cu aurite peceți
vor înflori poate
în alte vieți;
acum,
sicrie înșirate la margine de drum
și de viață,
învăluite în a temerii ceață
așteaptă cuminți înhumarea…

 

Aprinde te rog lumânarea
apoi,
funebru colind,
să ne aplecăm unul asupra celuilalt,
jelind…

 

Dincolo de pleoape, Dumnezeu

 

Dincolo
de geamandura pleoapelor tale,
chimvale
de ascunse chemări,
depărtări
primindu-mă cu brațele deschise,
labirinturi
de șoapte și vise
în care
rătăcesc căutând propriul început…
Arșiță și lut
înflorit în amfore pictate
cu al chipului tău curcubeu…
Continue reading „Nicu GAVRILOVICI: Dincolo de pleoape…(Poeme)”

Mariana Zorița PURICE: Să vii la mine-n noapte

Să vii la mine-n noapte

 

Să vii la mine-n noapte
De mă vrei!
Și să mă iei de mână
Fără să mă deștepți!
În gânduri să plutim
Să ne iubim…
Pe pat de trandafiri !
Să umbli-ncet,
Te rog nu mă trezii!
Nu vreau să plâng
Când tu n-ai să mai fii !
Iubește-mă măcar în vis
Pân-ai să vii !
Te rog …
Iubește-mă șoptit
Pășește-ncet,
Să nu-mi strivești visarea!
Iubește-mă cu drag
Și nu lăsa uitarea…
Pe chipul meu s-aștearnă
Năframa ei cernită!
Distruge-o c-o lumină
Aprinsă-n ochii tăi,
Când te gândești la mine,
Când vezi prin ochii mei !

——————————-

Mariana Zorița PURICE

12 august, 2018

Lilia MANOLE: Parabola tăcerii

PARABOLA TĂCERII

 

De câte ori ești pregătit să taci,
În lacrimi să te-arunci ca într-o mare?
De câte ori ai vrea să fii un vraci,
Urmașilor să le zidești candoare?

 

De câte ori ești singur și-nțelept,
Reziști în fața multor neadevăruri?
De câte ori pui întrebări deștept,
Muțind în gheara grea a disperării?

 

De câte ori la cer te vezi zburând,
Cum îngerii se-nalță din lumină?
De câte ori privești posomorât,
Că lași în urma ta această zi senină?

 

De câte ori cu Dumnezeu discuți,
De dincolo de zid, de zid străpuns,
De câte ori e lângă tine, șă-L asculți…
De câte ori ai vrut să fii și tu Iisus?

———————————–

Lilia MANOLE

12 august, 2018

Corneliu NEAGU: Pe brâul neuitării

PE BRÂUL NEUITĂRII

 

Stă clipa agățată între gânduri
cu amintiri din vraja renăscută
în apele ieșite de sub prunduri
pe cântecul vrăjit dintr-o lăută.
Și în infimul clipei trecătoare
minunile din apa revărsată
ajung în pragul vechilor hotare
cu neuitarea-n visuri adunată.

 

Pe brâul neuitării regăsite
stau dorurile toate încurcate
cu tolbele umplute de ispite
din gândurile pline cu păcate.
Le-am adunat în oazele rebele
din visurile prinse câte două
pe marginile unui roi de stele
văzute-n picăturile de rouă.

 

Sau poate-n picături de elixir
care cădeau la nesfârșit în oază
să ne adoarmă conștiința trează
când ne iubeam pe margini de delir.

—————————-

Corneliu NEAGU

12 august, 2018

Emma POENARIU SERAFIN: Versuri

Doamne !

 

Doamne unde-s frații mei
Se întorc în țară,
Vagabonzi și derbedei
Că mă înfioară.

 

Doamne ăștia-s frații mei
Cu gesturi obscene,
Vagabonzi și derbedei
De mai multă vreme.

 

Doamne unde-s frații mei
Se urăsc de moarte,
Pentru șase, șapte lei
Viața ne desparte.

 

Doamne rău i-au dezbinat
Ori o face Dracu,
Om cu om și sat cu sat
Dezbinări cu sacu.

 

Doamne țara mea de dor
Te-am bătut cu pasu’ ,
Frați de-o vreme se omor’
Dezbinați de sasu.

 

Ura a crescut spre Cer
Fără împăcare,
Prin suflete crește ger
Lumina le moare.

 

Toți vorbesc prin glas răstit
Nimenea n-ascultă,
Îl hulesc pe Răstignit
Pătimire slută.

 

Doamne proști și trădători
Cu mame gravide,
Se întorc de sărbători
Cât s-or mai divide ?

 

Strigă hoți și trădători
Cât îi țin plămânii,
Parcă sunt nemuritori
I-au plătit străinii.

 

Pentru-o mână de arginți
Și-au vândut o mumă,
Săracii nefericiți
Creiere din ciumă.

 

Doamne fă tu rânduială
Vrajba să dispară,
Dracu să-i arunce -n smoală
Vânzători de țară.

Continue reading „Emma POENARIU SERAFIN: Versuri”

Claudia BOTA: Nu mă privi cu inima străină

Nu mă privi cu inima străină

 

Cum aș putea să-ți spun azi: ”Te iubesc!”
Căci Dumnezeu este Bun și Prea firesc
Fiind răzvrătită sângele din vene-mi curge,
Veninul însă aprig și tiranic mi se frânge.

 

M-am întunecat cu al meu păcat,
Și când corăbile s-au scufundat
În porturile ce străjuiesc depărtările,
Cuvintele de taină înfruntă zările.

 

Nu mă privi cu inimă străină,
Căci numai tu ești azi de vină,
Înviforată stau cu amintirile plecată,
Din neputințe tulburată și nevinovată.

———————————

Claudia BOTA

11 august, 2018

Maria HOTEA: N-am înţeles

N-am înţeles

 

N- am înțeles de ce-n iubire dorul,
Liniştea sufletului ştie să mi-o fure
De ce îi simt în inima fiorul
Când el de mine nu vrea să se-ndure?

 

De ce când gândul mi-e la tine,
Târziu în noapte nu am somn?
Şi- n zori când dimineaţa vine
Aş vrea să- mi fii al sufletului domn !

 

Cu roua dimineţii să te spăl pe faţă,
Să- ţi umplu ochii de senin
Să mă doreşti să-ţi fiu pe viaţă,
Balsam în clipele ce trec şi vin.

 

De ce din dor simt ochii plini de lacrimi,
Când poţi cu un sărut durerea să-mi alungi?
Îmbrăţişaţi să ne lăsăm cuprinşi de patimi,
Cu a ta iubire dorinţele-mi tu să le stingi !

 

De ce din dor se înfiripă-n clipe vise,
Ce doar cu dor de tine ele se împlinesc?
În adieri de vânt simt braţele-ţi întinse
Şi- n blanda-ţi mângâiere ştiu cât te iubesc !

 

De ce doar tu cu al tău zâmbet
Dorul din suflet poţi să mi-l învingi?
Când paşii – n căutări mi- i pierd în umblet
Aud în şoapte tăinuite că mă strigi !

 

În clipe când cuprinsă fiind de dor
Te-aştept să-mi vii cu-atâta nerăbdare,
De ce senin e cerul fără nici un nor
Când te zăresc iubitul meu în depărtare?

 

Izvor de apă cristalină tu îmi eşti
Ce- mi umpli sufletul de bucurie ,
Cu- a ta iubire setea poţi să-mi potoleşti
Iar clipa lângă tine îmi pare o veşnicie .

 

Am înţeles iubite căci doar dorul
Îl simt în inimi cei ce se iubesc,
Lăsând ca liber gândul să-şi ia zborul
Prin dor simţind ce mult se îndrăgesc!

——————————-

Maria HOTEA

11 august, 2018

Anca-Maria DAVID: În fiecare zi

ÎN FIECARE ZI

 

În fiecare zi mi-e dor de mine,
Pierdută câteodată în mulţime,
Trăind într-o lume secularizată,
Rebelă şi pustie, rămasă-n pribegie.
În fiecare zi mi-e dor de frunze,
Foşnind a veşnicie,
Acoperindu-mi gândurile triste,
Căzând o frunză-n ceaşca de cafea.
În fiecare zi mi-e dor de stele,
Să-mi lumineze drumul în tăcere,
Să se aprindă-n suflet vâlvătaia,
Zburând spre stele cu visele-n mână.
În fiecare zi mi-e dor de flori,
Colorându-mi zilele atunci când zbor
Şi când adie vântul printre flori,
Îmi scutură petalele-n ninsori.
În fiecare zi mi-e dor de un prieten
Să-mi asculte tăcerea în ropotul cuvintelor,
Să mă adune din cioburile sparte,
Scriind o nouă carte.
În fiecare zi mi-e dor de un cuvânt frumos,
Să-mi mângâie sufletul anevoios
Cu dragoste de adevăr.
În fiecare zi mi-e dor de Dumnezeu,
Iubindu-L din tot sufletul meu.

———————————-

Anca-Maria DAVID

11 august, 2018