Dăruie-mi aripa
Dăruie-mi aripa
să oprim risipa
viselor căzute în noroi,
unul lângă altul
explorând înaltul
vom spăla păcatele din noi.
Numai împreună
vom lua arvună
stolurilor albe de dorințe
și vom crește-n glastra
inimii, albastra,
crinii așteptatei biruințe.
Dăruie-mi aripa…
Răstigni-vom clipa
pe o arsă amforă de lut,
unul lângă altul
dăltuind bazaltul
nemuririi noastre în sărut.
Numai împreună
rătăciți pe lună
vom căuta neizvorâte ape
și vom crește-n glastra
inimii, sihastra
floare a iubirii de aproape…
Jelind, unul asupra celuilalt
Să ne aplecãm unul asupra celuilalt
jelind
nenăscutele vise…
Scrise
într-o carte cu aurite peceți
vor înflori poate
în alte vieți;
acum,
sicrie înșirate la margine de drum
și de viață,
învăluite în a temerii ceață
așteaptă cuminți înhumarea…
Aprinde te rog lumânarea
apoi,
funebru colind,
să ne aplecăm unul asupra celuilalt,
jelind…
Dincolo de pleoape, Dumnezeu
Dincolo
de geamandura pleoapelor tale,
chimvale
de ascunse chemări,
depărtări
primindu-mă cu brațele deschise,
labirinturi
de șoapte și vise
în care
rătăcesc căutând propriul început…
Arșiță și lut
înflorit în amfore pictate
cu al chipului tău curcubeu…
Dincolo de pleoape,
pășind pe ale sufletelor ape,
Dumnezeu!
Piromanie
Răcoroasele mele dimineți,
incendiate
de vâlvătaia
abia înfloritului tău zâmbet…
Orizont,
craterul fremătândelor buze
pe marginea căruia, ritualic,
dansează cu toată evlavia sufletul meu…
De sfârși-voi ca Hercule
în cămașa îmbrățișării tale,
măcar
strânge-mi în petala palmei,
încă înrourată,
cenușa.
———————–—————–
Nicu GAVRILOVICI
12 august 2018