Marin BEȘCUCĂ: Orologiu din miez de noapte – În clipă, nisipul miroase-a omăt

ÎN CLIPĂ NISIPUL MIROASE-A OMĂT

                                    Ciclul: Metafizica visului

 

… în clipă,
nisipul miroase-a omăt,
țurțurii au aliură de sfânt,
aura zmulge dintr-un asfințit,
un curcubeu răsfățat,
dar cărunt,
elegia plecării încă așteaptă
lumii de mâine să-i dea o secantă,
teoria lui Thales încă ne flutură punctul,
exterior lumii !
rânjește savantul …
fiecare își așteaptă unda,
dar ursitoarea împietrise secunda,
din cerul nici-vorbă fierbinte,
dar gol !
pâlpâia o stafie,
la ecuator !
… mda !
eram eu …
se descojiseră atâția secoli,
stejarul din Borzești nici nu pomenea de sămânță,
dar era IA !
o purta o cometă …
încercam să-i explic cerului de ce era atât de gol,
dar, limbut,
cerul îmi cerea un fa major !
încă nu se inventase cheia sol
și un sticlete o ținea una și bună:
el a zmuls o rază din soare !
de-atunci neamurile se căsăpesc între ele,
poate depune mărturie chiar Iisus,
ai lui spre Golgota l-au împins …
tot ai lui și pe alții de-ai lor,
pustia mustește din sânge ogor,
la noi crește maidan în guvern,
vuvuzela din Cotroceni smiorcăie
că e nevoie de lilieci,
ies să-l admire coarne bourești
pe frunțile de melci,
dar el vrea apă tulbure chiar din
Dunărea Albastră,
la Viena brazii munților noștri valzează,
la sat hora de duminică se joacă-n bambirici,
buzunarele au mai toate-n ele arici,
Doamne, pleznește TU, din bici
și umple Piața Victoriei cu bere și pixeli,
ascunși în mici,
poate vine copilul acela … copilul !
să ne spună cum l-a pocnit Vaporeanu,
și ne-am trezi din stele verzi,
Doamne, crima din noi să ne ierți,
secanta din ecuator s-a răsfrânt la noi,
mai vor unii câte-o ciozvârtă
NORODUL !… tot pomenea Slugerul,
dar noi vrem arnăuți și ypsilantiști din eterii,
să ne sugă seva pătată cu milenii …
lăsați să vină la mine copiii,
de nu vă veți luneca din nou în siberii …
din nisip omătul amiroase a clipă,
sfinții stau cu țurțurii-n bărbi la desfăt,
da, la noi curcubeul vine din Asfințit !
dar Doamne, secolii sunt toți la fel,
aceeași stafie pâlpâie la ecuator ?
exterior lumii rânjește savantul:
prinde libertatea la voi ca șaua pe vacă !
Cărarea Împărăției s-a ivi la Sfântu-Așteaptă !

—————————————-
Marin BEȘCUCĂ

12 august, 2018

Lasă un răspuns