Pictând marea, mi-e dor de tine, zână,
De focul dragostei noastre pâlpâind în candele de amurg
Te visez în culori de dragoste păgână
Ascunse în talazuri ce acum spală al meu absurd.

Pictând marea eu te pictez pe tine,
Având drept șevalet o sacră lacrimă de stea
Îngeri din icoane cad să ți se închine
Proslăvind iubito slava și eternitatea ta.

Pictând marea, eu îți pictez iubirea,
Și valul care cu al său sărut a oprit clepsidra
Care măsura nemărginirea
Universului pentru a noastră dragoste pură.

Te aștept iubito în neființa mea,
Cu al tău văzduh de mir sfințit și curcubee
Lasă-mă să gust din nemurirea ta
Să ne-ndreptăm spre rai purtați de alizee.

Te aștept în neființa mea iubito,
Regatul morții a capitulat demult
Hai să furăm cheia timpului droit-o
Căci mi-e dor din nou glasul toamnei să-l ascult.

Te aștept iubito în neființa mea,
Un felinar ne va veghea în ceas de seară
În chihlimbar am prins pentru tine o stea
Chiar dacă știu că visul tău o să mă doară.

În neființa mea iubito te aștept.
La margini de abis pierduți în agonii
Pierdut-am de mult drumul drept
Către sactuarul veșnicei iubiri.