Lilia MANOLE: În carte, la pagina a șaptea, deschis…

În carte, la pagina a șaptea, deschis…

 

Când lacrimile îmi apasă suflarea,
Deschid la pagina șapte o rugă,
E duminică, dar astăzi disperarea
Mă contrazice și mă face s-o iau la fugă.

 

Și-aș tot alerga prin pădurile tandre,
De tot consumându-mi supărarea,
Să am doar o clipă din viața purtată,
Și- aș culege roze, plângându-le floarea.

 

Când lacrimi făcându-și aripi la cer,
Și nu se întorc să mă vadă -n final,
închid o carte, dar voi să mai sper,
La timpul acesta profund și banal…

 

Când lacrimile îmi apasă suflarea,
Peste astrele albe închid ochii, voit,
Și-n roua din ele aștept strămutarea-
Pe un alt pământ, nelocuibil și sfânt…

 

Sfinte clipele consternării infinite,
Prin timpul ce râde apatic, fugar;
Când lacrimile îmi apasă suflarea,
Pe voia mea, m-oi înveli cu acest amar.

 

Și-n carte, la pagin-a șaptea deschis,
Va sta cine-mi contemplă aici lumina,
De undeva, să aud un zâmbet de vis,
Ca să-mi amân pentr-o zi profunzimea…

———————————–

Lilia MANOLE

Bălți, Republica Moldova

7 octombrie, 2018

Lasă un răspuns