PICTÂND MAREA
Pictând marea pe roua unui gând,
Pe-o ramură de vis mă regăsesc în Empireul tău
Izvorul curge, de fiori vibrând
În șoapte dulci îmi îngână către tine dorul greu.
Pictând marea, mi-e dor de tine, zână,
De focul dragostei noastre pâlpâind în candele de amurg
Te visez în culori de dragoste păgână
Ascunse în talazuri ce acum spală al meu absurd.
Pictând marea eu te pictez pe tine,
Având drept șevalet o sacră lacrimă de stea
Îngeri din icoane cad să ți se închine
Proslăvind iubito slava și eternitatea ta.
Pictând marea, eu îți pictez iubirea,
Și valul care cu al său sărut a oprit clepsidra
Care măsura nemărginirea
Universului pentru a noastră dragoste pură.
TE AȘTEPT ÎN NEFIINȚA MEA
Te aștept iubito în neființa mea,
Cu sâmburi din neant noi să clădim o lume
Și-un soare zămislit din purpură de stea
Să cânte-n echinocții când luna va apune.
Te aștept iubito în neființa mea,
Cu al tău văzduh de mir sfințit și curcubee
Lasă-mă să gust din nemurirea ta
Să ne-ndreptăm spre rai purtați de alizee.
Te aștept în neființa mea iubito,
Regatul morții a capitulat demult
Hai să furăm cheia timpului droit-o
Căci mi-e dor din nou glasul toamnei să-l ascult.
Te aștept iubito în neființa mea,
Un felinar ne va veghea în ceas de seară
În chihlimbar am prins pentru tine o stea
Chiar dacă știu că visul tău o să mă doară.
În neființa mea iubito te aștept.
La margini de abis pierduți în agonii
Pierdut-am de mult drumul drept
Către sactuarul veșnicei iubiri.
FANTOMA UNUI TREN
O pală de vânt mai răscolește peroane care plâng,
Așteptând tardiv fantoma unui tren
De parcă totul s-a cufundat într-un somn adânc
Un somn de scufundare în infern.
Aștept fantoma unui tren în gara noastră mica,
Sper că ți-e dor și-ai să cobori îndată
Lasă-mă te rog să te privesc măcar o clipă
Ploaia să ne ude desculți încă odată.
Când țipătul unui pescăruș străpunge cerul,
Fantoma gării se preumblă-n zare
Himerele îmi scriu cu sânge rece testamentul
Privesc ființa mea încet cum moare.
Fantoma mea așteptând fantoma unui tren,
În gara fără de linii sau peroane
Aici doar lacrima mai este un sentiment peren
Doar vântul mai coboară din vagoane.
––––––––––
Cristian Gabriel VULPOIU
8 octombrie, 2018