Mijlocire pentru popor
Dă Doamne peste-această țară soare
Și luminează-ntunecate minți;
Prea suferim de-a fi mereu cuminți
Și spatele încovoiat ne doare.
Dă Doamne peste noi înțelepciune
Și peste fiii noștri dă curaj…
De-al Tău cuvânt suntem în derapaj,
Mai fă si astăzi încă o minune!
Ne vindecă de ură și minciună
Și scapă-ne, te rog, de cel viclean,
Tot mai puțini în fiecare an,
Încuibăritei frici plătim arvună.
Nu mai avem în țara asta pâine,
Pământul, cu ce are, l-au vândut…
Bătrânii, socotiți de-un timp rebut
N-au siguranța zilei cea de mâine.
Manipulați de genii tenebroase
Mergem ca turma înspre abator;
Mai poți răbda, truditule popor?
Nu simți, vulcan, mânii vuind în oase?
Îți cerem, Doamne, astăzi ajutorul.
Vom fi creștini, ori nu vom fi deloc…
Peste borfași și peste hoți dă foc
Și soare-apoi peste întreg poporul.
Introspecție în lacrimă
Câte dureri și câte patimi
încap în interiorul unei lacrimi?
Câte, încă vii, amintiri,
câte trăiri
și câte înmormântări,
câte pierdute cărări
și gemete sparte în dinți?…
Cât rânjet de demoni ori zâmbet de sfinți,
câte zile cenușii ori nopți albe,
brățări de injurii, de blesteme salbe
puse de-a valma ori cap la cap
într-o rostogolindă lacrimă încap?
———————–—————–
Nicu GAVRILOVICI
7 octombrie, 2018