Recapitulare
Să recapitulăm ce au făcut
toţi comuniştii care-au fost în frunte
şi care-s vinovaţi că ne-am zbătut
şi-am suferit în vremuri aspre, crunte.
Au aservit şi ţară şi popor
unor străini barbari veniţi de-aiurea,
care văzând în jur cozi de topor
i-au pus să-i taie patriei pădurea.
Dorind să fie domni, şi-au omorât
şi fraţii şi părinţii şi nepoţii,
vârându-se în crime pân` la gât,
fiind părtaşi şi vinovaţi cu toţii.
Erau analfabeţi şi nu puteau
ca să suporte oamenii cu carte
ce prin prezenţa lor îi umileau
şi-atunci cu ură i-au trimis la moarte.
S-au instalat în vile, alungând
proprietarii dezbrăcaţi în stradă,
doar în câteva clipe ajungând
dintr-un gunoi infect,protipendadă.
I-au obligat cu forţa pe ţărani
să-şi dea comoara ce mai preţioasă,
pământul sfânt, şi doar în câţiva ani
au spulberat a ţărănimii clasă.
Au construit uzine care-au fost
ghetouri unde biata ţărănime
era pusă la muncă fără rost,
primind tot timpul nişte lefi infime.
Ca nimeni să nu-ncerce un protest
au instalat în ţară prin teroare
un nou ev mediu jalnic şi funest
ce l-a-ntrecut pe primul ca oroare.
Dorind să fie numai ei stăpâni
au alungat din ţară Monarhia,
care dintotdeauna la români
a fost la fel de sfântă ca şi glia.
Şi s-au suit pe tronul ei trufaşi,
convinşi că tot ce vor li se cuvine,
în timp ce ei erau doar nişte laşi
ce se.nchinau unei puteri străine.
Inculţi şi idioţi au tăbărât
cu furie dementă pe Cultură,
căci le stătea lumina ei în gât
şi-i îngheţa superba ei căldură.
Au vrut să fim egali,când ei erau
mereu de-asupra noastră cu trufie,
fiindcă în timp ce dânşii huzureau
noi ne zbăteam în cruntă sărăcie.
Ne-au obligat să facem din ei cult,
să ne-nchinăm la ei ca la icoane.
Nemulţumiţi doreau mereu mai mult,
iar noi le-ndeplineam orişice toane.
Au construi cazărmi în care-am stat
în frig şi-n întuneric ca în peşteri,
cu care peste tot s-au lăudat,
că-n laude au fost întruna meşteri.
Atei fiind s-au năpustit turbaţi
ca să dărâme sfintele biserici
şi groaznic e că au fost ajutaţi
şi de trădarea unor josnici clerici.
Cinczeci de ani am stat cu toţi aici
ca-n cea mai odioasă închisoare,
răbdând pe-obraji al umilinţei bici,
călcaţi fără de milă în picioare.
Am suportat ca un hidos cretin
şi cea mai mizerabilă cretină
să terfelească-al nostru sfânt destin,
să pângărească nobia-i lumină.
Pe-acest tiran,pe-acest cumplit infam
încep acum să îl regrete unii !
Îl plâng cei care-au stat în al lui ham,
doar profitorii , proştii şi nebunii.
Prea am iertat uşor, prea des uităm
întruna de la mână pân` la gură
şi pe călăii noştri îi lăsăm
să ne distrugă cu-a lor cruntă ură.
După ce ani în şir tristul noroc
ni l-au spurcat în cloaca lor murdară,
le-ngăduim acum să-şi bată joc
de noi şi de această sfântă Ţară !
Atuncea va fost frică. Dar acum ?
De ce tăceţi,de ce răbdaţi întruna
ca pe al vieţii voastre jalnic drum
să tropăie cruzimea şi minciuna ?
Chiar nu vedeţi că tot aceiaşi sînt,
că şi-au schimbat doar blana peste noapte,
că n-au nici azi în ei nimica sfânt
şi că miros de sânge-ale lor fapte ?
Iertaţi de vreţi. Dar nu uitaţi că ei
sunt cei ce v-au adus în starea asta,
că aceşti cruzi şi ticăloşi mişei
întruchipează pe deplin NĂPASTA !
1993
————————————–
Anatol COVALI
București
