DESCIFRARE

 

Pari că o jertfă astăzi, adusă la altar

În două lumi distante, o piatră de hotar;

Ce ţine despărţită copila şi femeia,

Contrast ce împreună, îţi conturează vrerea.

 

Misterul este voalul ce-ţi ține-acoperită

Dorinţa ta ascunsă, privirea-ţi despletită

Prin care vezi o lume de urâciuni şi rele,

Cu ochi ce-aduc căldură şi farmec prin unghere.

 

Rămâi mereu aceeaşi, cifrată fericire,

Copil, femeie, fată, dorită în iubire,

Privită de departe, de unii invidiată

De mulţi neînţeleasă, şi totuşi admirată.

 

Primește-acuma dragă, aceasta „descifrare”,

Şi-mi iartă îndrăzneală, sfioasa sărutare,

Ce fost-a astădată, doar pusă în cuvinte,

Puţine, neînţelese… şi poate chiar pripite.

 

 

DRAGOSTE LA A DOUA VEDERE

 

Parfumul ei dulceag şi tragic

Pluteşte încă-n mintea mea

Şi ca o taină dezbrăcată

Roşesc în gând privind la ea

 

Mă amăgeşte cu cuvinte

Îmbălsămate-n tonuri dulci

Priviri furate pe sub pleoape

Se întâlnesc şi nu se-ascund

 

Îmbrăţişări gândite-n minte

Şi făurite-n vis vulgar

Sunt amintirile ce schimbă

Tandem de joc în ritual

 

Sunt prins în cursa fermecată

De-atingeri magice-n discret

Pripite bănuieli de suflet

Ce îmi trezesc trăiri de-înec

 

Şi pribegit ne neputinţă

M-adap din sân catifelat

Când altoit în patima dorinţă

Mă resemnez că nu sunt…

Singur vinovat.

 

 

SOARTA

 

Hârleţ tocit şi obosit de suferinţa

Săpatului în lut şi-amestecat

Cu-atâtea vieţi şi vise spulberate

Ce dintr-o groapă şi-au făcut sălaş

 

Stă rezemat lângă o raclă rece

Şi-un timp ce pare foarte familiar

E mâna celui care ani de-a rândul

Săpat-a gropi sub raza unui felinar

 

Ce soartă crudă, să îţi sapi tu locul

Cu apăsări de talpă noroioasă

Şi mirosind sicriul proaspăt,

Să ştii că nu te mai întorci acasă

 

 

ANOTIMPURI

 

Adolescență tristă, o jună disperată

De ce m-ai păcălit și nu mi-ai spus în faţă

Şi ai lăsat ca perii cărunţi şi-ajunși în coamă

Să m-amăgească astăzi, visând după vreo damă.

 

Of, Tinereţe-soro, cu tine-am eu treabă,

N-ai vrut să-mi stai preajmă, ci ai plecat în grabă

Ştiai prea bine ceasul şi vremea căutării

Că n-au nici loc nici farmec, la ora pensionării.

 

Maturitate doamnă, de ce mă ţii de mână?

Nu-ţi fie frică dragă, eşti în control… stăpână!

Dar am o rugăminte, te rog fii cumpătată,

Că mintea-mi aiurită, se tare… încordată!

 

Şi tu măi Bătrâneţe, nu te grăbii ci-așteaptă,

Căci mâine nu se ştie ce-o scrie a noastră soartă;

Te bucură de anii ce nu îi cari în spate,

De viaţă, sănătate, şi-o inima ce bate.

 

 

GROAPA

 

Simbioza arogantă

De mormânt înăbuşit

Şi o brazdă temporară,

De pământ rostogolit

 

Cruce nouă şi vopsită

Într-un alb spre cenuşiu

Şi coroane zdrențuite

Atârnate-ntr-un târziu

 

Şi-o mulțime-ndoliată

De străini ce par că-s fraţi

Ce asculta-n rânduială

Slujba unui preot gras

 

Se boceşte şi se cântă

Murmurate vorbe dulci

Ce-s menite să paveze

Drumul nou al celui dus

 

Şi când toată adunarea

Schimbă doliul cu-n chef viu

Se începe frământarea

Pentr-un următor sicriu.

 

 

JURĂMÂNT

 

Legământ săpat în piatră

Şi-n al inimii hotar

Slove mari, adânci brăzdate

Pe-un cadou ascuns în voal

 

Continue reading „Ovidiu Adrian OPREA: P-E-S-I-M-I-S-T-I-C-A (poeme)” →