MORŢII DE AER
frunzele au căzut din copaci : se vede
printre ramurile golite ale
copacilor – cerul : ba nu – se văd
îngrămădiţi – înghesuiţi – găvozdiţi
unul-ntr-altul – Morţii de
Aer
îşi iţesc – de pretutindeni – capetele lor
balonate – Morţii de Aer privesc
toţi – holbat – grozav de curioşi – ce s-a mai ales de
fanfaronul verii – de
mine adică – cel ce-am fost – cândva – atât de
nătărău cu
struna (se zice – azi – ceva mai
pieptănat: „entuziast”!) – cu nimeni
cooperant – atunci – cândva – pe când Morţii de
Aer nu mi se arătau – încă – de
nicăieri – atât de sâcâitor
insistenţi…
nu-i număr pe
Morţii de Aer : sunt
sumedenii – puzderii – mişună
toţi – şi se unduiesc
parşiv – şerpeşte – cât
o bogată recoltă de
nimic… – …niciun
peşte…
mă adresez lor – ca şi cum aş vorbi
cu mine însumi : „buuună treabă” (le zic
mustrător) – „au şi început morţii să-şi
închipuie – ba chiar să se ia în
serios – precum că ei ar fi adevăraţii – …mda… – mă rog…
autenticii dregători !–… ba ei se pretind chiar şi
singurii locuitori ai
lumii… – …fuck you…hai
sictir…”
le-ntorc spatele (în
patul meu de sub Fereastră) – şi mă
pregătesc – sărbătoresc – să-mi
continuu – binecuvântat
somnul de zi…
Dumnezeul Cel Musculos – însă – e-n spatele meu cel
întors – şi mă zgâlţâie
binişor şi cu
încredere (ca pe un sac golit de
Crăciun) : „hai – cu Morţi de
Aer sau cu Vii de
Lut – Vara ca şi Iarna – hai – caraghiosule – hai
la treaba cea de
obşte…!”
…eu mormăi – tot întors cu spatele – la lume şi
Dumnezeu – mormăi ceva de
nereprodus în vorbe fireşti (cel puţin nu în
astfel de împrejurări
solemne – sau – cine ştie
doar cu pretenţii de
solemnitate circumstanţială
provincială…)
doar Morţii de
Aer m-au auzit – şi
mi s-au închinat – din ceruri până-n
fundul pământului – ca unui boz
străvechi…
cu toată gloata uriaşă de Morţi de Aer pe
cap – plus cu un dumnezeu (…cam
amnezeic şi
tiranic…) – în
cârcă – mi-am înşfăcat şi-am
smuls dintre
gheţurile polare
Scripca : i-am încercat – cu
ghearele – reglementar – toate
strunele – şi începui – dintr-odată – să
cânt – cosmic să
cânt – şi afară de orişice
vânt ori
mormânt…- …în pofida a tot ce se zice
pe-aici – c-ar fi
Real şi Năprasnic – …să cânt fără de păs nici
crezământ…
…sâc! – lasă că vă fac eu să ziceţi – toţi
dumnezeii şi Morţii de
Aer şi copacii sărăciţi şi
stâlciţi… – …că aici este
„cea mai bună dintre lumi”…sau…cam
pe-aproape …inimaginabil de
aproape…băăă…
***
Continue reading „Adrian BOTEZ: Morţii de Aer (poeme)” →
PĂSĂRI ALBE ŞI ERYNII 
PREDICATORUL