Dan-Obogeanu Gheorghe: ,,Frescă”

Dacă n-ar fi primăvară
Și n-ar bate vânt pe seară,
Oare cum să mai trăiești
Când nu poți ca să iubești?!

Cum să prindă rădăcină
Floarea albă din grădină
Fără ploi și fără soare,
Fără zori cu sărutare?!

Cum să crească iarba crudă
Fără dimineața udă
Și să înverzească fagul
Fără cerul, mândrul, dragul ?!

Viața asta dragă mie
Nu rodește în pustie,
Din iubiri de naște omul,
Așa înflorește pomul!

Cer senin și ploaia bună,
Soare blând și mândră lună,
Dimineți cu zori și rouă,
Ziua bună-n haină nouă ,

Toate sunt cărări de munte
Și trăire prin cuvinte,
Legământ de Taină Vie,
Ție dor, inimă mie…

Ție suflet cu durere,
Mie pași cu neputere,
Flori de măr în cuib de cuci,
Umeri tari să porți pe Cruci

Sau doar vise desuete,
Mandre fete si cochete,
Șoaptă de feciori cuminți
În talanții de arginți. …
…………………………..
Viața – i un firav lăstar,
Bob mărunt, mărgăritar,
Pică lacrimă de mare…
Îi zâmbești cu chip de soare

În prea plinul nostru verde
Primavara-n zori se pierde
Și rămâne cerul veșnic. ..
Lumânări cu tălpi în sfeșnic!

——————————–——–

Dan-Obogeanu Gheorghe

20 martie 2019

Maria HOTEA: Dorul

Când dorul prinde să mă cheme
Visând eu n-am de ce mă teme,
Închid doar ochii… totul e feeric
Oricât ar fi afară de întuneric!

Aprins în inima e numai focul
Când flacăra iubirii începe jocul,
Dorințe-n suflet îmi roiesc
Şi doar visând eu le-găsesc.

Căci multe doruri inima mea are
Pe rând se pierd în lumea mare,
Încrezătoare…mi-amintesc adeseori
Că-n suflet pot avea comori.

La fiecare lucru îi dau un nume
Numai iubirea-i cu renume,
De o-întâlnesc nu-i prea târziu
Destinul… nici eu nu îl știu.

Există-n cartea vieții legi nescrise
Dar căile îmi sunt deschise,
Eu pot alege ce-mi doresc
Am învățat cu demnitate să trăiesc…

——————————-

Maria HOTEA

19 martie 2019

Lilia MANOLE: Viața în foi de pelerini

La uși închise cât să ne ivim,
Cu bunătatea ce ne amărăște?
Decât un colț de cer să părăsim,
La foc să ne-adunăm, cât mai mocnește.

Pe cât de buni suntem și fragezi,
Pe atât sunt încercările mai grele,
Ispitele ca forme și dovezi-
A- inimilor noastre ce vor mângâiere.

Și-atunci când în lumină ardem,
Și-n foc ne aruncăm …ca-ntr-un destin,
Mai buni decât am fost nu suntem,
Ca oameni, ne ucidem, în vise, ne urâm.

Iar visele dețin în noi o stare,
Poate altminteri azi să o privim,
Să nu găsim răspuns la ce ne doare,
Ci să așternem viața în foi de pelerini.

O, mare -nțelepciune, și-o singură putere,
La porțile deschise de nalții heruvimi,
Cu tainele cunoașterii și cupa cea de miere,
Pe toate dintr-odată atunci să le găsim.

———————————–

Lilia MANOLE

Bălți, Republica Moldova

18 martie 2019

Ioana CONDURARU: Iubiri de Primăvară

Sfioasă, Primăvara se pierde pe alei,
Ținând în palmă floarea ce râde-n ochii tăi,
Iar eu mă pierd mirată, în gând diamantin,
Când zorii se arată, prin ramuri de mălin.

Valsează încântată de soarele viclean,
Ce-i dăruiește clipa prin raze de mărgean,
Acum când răsăritul din valuri se arată,
Tremurând feeric, pentru un chip de fată.

Surâde dimineața trecând pe la ferești,
Cu fluturii pe gene și cu priviri cerești,
Dar tu simbolic dai, din inimă sărutul,
Gustând tăcut din ceai, tot căutând trecutul.

Eu visătoare rup, din infinit iubirea,
Nemaivoind nimic ocolindu-ți privirea
Și las la întâmplare, a timpului tumult,
Să se piardă în zare, cu trenul care-a venit.

Nu vreau nimic să-ți cer, tribut îmi e tăcerea,
La margine de cer căci asta-ți este vrerea,
Când pastelate, iubirile… înfloresc,
Pe fruntea divină, în chip Dumnezeiesc.

———————————-

Ioana CONDURARU

Ştefan Doroftei DOIMĂNEANU: Rugă de primăvară

Mă rog la ziua plină de splendoare
Să îmi alunge negura din vis
Şi luminat de zori cu felinare
Să-mi redescopăr visul interzis.

Mă rog la nori furtună şi la mare
Şă-mi poarte gândul prins în flori tei
Spre chipul tău ce arde-n depărtare
Şi fumegă în noapte cu scântei.

Mă rog să prinden clipele de mâine
În clipele ce ard nedesluşit,
Să fim doar noi sub cerul care ţine
Buchetul cu iubiri fără sfârşit

Mă rog de cântul plin de nostalgie
Să ne dezmierde-auzul, cu viori
Ca valsul nou, prea prins în frenezie
Să ne rostească prin rotiri, fiori.

Şi tot mă rog cu ruga prinsă-n rugă
Să te întorci plutind pe dorul tău,
Ca în sărut dorinţa să se scurgă
Din dorul tău nestins în dorul meu.

——————————

Ştefan Doroftei DOIMĂNEANU

18 martie 2019

Irina ALEXANDRESCU: Regină și nebun

Azi a fugit nebunul din sală, de sub tron
După a lui Regină ce-n soartă-i fu stăpână…
Un veac strânsese lacrimi în zâmbetu-i de clovn
Sub giumbușlucuri frânte și-i sărutase-o mână !

În coridoare negre nu tremură arginții
Și clopoțeii veseli au frânt, pe veci, sonorul
Pentru că astăzi clovnul ia Biblia și sfinții
Și șapte popi pe urmă…îi lunecă soborul…

În curtea cu văl negru , ieri i-a murit Regina
Pe eșafodul unde se pierde pe veci capul…
Ea își plecase ochii, recunoscuse vina
De a iubi nebunul și-a merita valtrapul !

O săgetase-n coastă un înger cu ochi negri…
Femeia, nu Regina, zăcea pe lespezi reci
Și și-a închins doar ochii, a stins lumina veghii…
I-au pus bănuți de aur, coroana pentru Regi .

Și despărțiți de soartă, de rang și de cutume ,
Fugeau goliți de lacrimi în raiul neatins
El îndoia genunchii și o purta pe dune…
…Sahare înverzite sub cer de soare, nins!

——————————

Irina ALEXANDRESCU

19 martie 2019

Cristian Gabriel VULPOIU: Reverie

REVERIE

Mă prind de aripa unui timp,
În zboru-i postulat de zei
Ca un descântec ce adie un nimb
Cu călimări de mir scriu rugi pe cer.

Foile nescrise din sufletul meu,
Cu glas de clopot penelul să le scrie
La liră precum odat` un semizeu
Arătându-și sacra măiestrie.

Mă înfirip în neființa ta,
Naiadă, până dincolo de abis
Unde a apus eternitatea
Iar sensul vieții nu-i decât un vis.

Visez cum din clepsidră curgi spre mine,
Cel ce sunt profanul din tenebre
Cel ce nu are temple să se-nchine
Și-i sunt colinde odele funebre.

Glasul tău e visul ce mă doare,
În țipăt de pescăruș damnat
Pictând în zbor un răsărit de soare
Pe șevaletul unui curcubeu de jad.

—————————–

Cristian Gabriel VULPOIU

19 martie 2019

Mia UNGUREANU: Simbioză

N-am să te cert, de n-oi veni
N-am să te strig în noapte,
Am să te-aștept în zori de zi
Când tu vei fi departe.

N-am să te șterg din poezii
Când sufletu-mi vibrează,
Nici nu te-ntreb , „de unde vi”?
Tu ești, „Lumina trează ”

Iubitule, te port în gând
Ca pe-o prezență vie,
Când apa mării murmurând
Mă scaldă -n nostalgie.

Visez o zi , și-aștept cu drag
Un cer senin cu soare,
În care tu vei fi în prag
În zi de sărbătoare.

——————————-

Mia UNGUREANU

18 martie 2019

Anatol COVALI: Nu am uitat

Nu am uitat

Nu am uitat şi îmi aduc aminte
de tot ceea ce-n viaţa mea a fost,
iar pasiunea ta, mereu fierbinte,
o simt şi-o ştiu aproape pe de rost.

Nu am uitat. Povestea minunatã
va strãluci superb în viitor,
neîncepând nicicând cu-a fost odatã,
ci pãrând vie-aproape tuturor.

Nu am uitat. O astfel de iubire
se împlineşte rar pe-acest pãmânt,
arzând într-o deplinã împlinire,
fiind mereu necontenit frãmânt.

Nu am uitat ce mare pasiune
ne-a mistuit, cum mistuie şi-acum,
când rugul încã n-a ajuns tãciune
şi-n flãcãri nu se-aratã niciun fum.

————————————–

Anatol COVALI

București

19 martie 2019

Luminița BORCAEAS: Suflet în lumină

Suflet în lumină

Am fost o umbră cu inima frântă pierdută total într-o durere,
mi se injectase groază, întuneric, cu văzul strangulat simțindu-mi sufletul crucificat.
Eram pierdută în marea dorului tristețe ce-mi trimitea săgeți amare cu a lui fețe,
picurându-mi sângele din porii deschiși, spălându-l valul cu ochiul ascuns.

Cu trupul firav și gura pucioasă ies în genunchi din bătălia spumoasă,
cu remușcări mi-ascult Eu-l de la distanță, primindu-mi palma că te-am iubit odată.
Eram copilă când te-am iubit pe tine, tu culegând laurii iubirii virgine,
în ochii tăi de cuceritor nefiind decât o glorie-n amor.

Totul începuse ca-n mitul cu Zei inconștientă răcorindu -mă cu stropii tăi reci
gustând din pocalul visului fantomă, cu flux de nisip ce iubește, blestemă.
Eram condusă de jocul pe ramuri ce ardea dragostea ca un cuptor
ascunzându-și culoarea în răsărit de noapte, încălcând tăcerea cu goliciuni puroi.

Acum totul e în ceață si-n căptușeală s-a terminat dansul de seară,
privesc la doliul ce mă-nconjoară, urlu și alung iubirea mortală.
Chiar de te întorci și mâna mi-o întinzi ești acuzat căzând în abis,
alt soare m-așteaptă sădindu-mi iubiri și cu credință un înger mi-așterne lumini .

——————————

Luminița BORCAEAS

19 martie 2019