Nu se întorc ploile din drum, aripa Frigului împietrește în pragul luminii,
se răzvrătesc apele veștejite,
nu e margine la frunze, nici țărm la frig florile și leagăn în culori,
melodiile triste, plâng păpădiile,
rugăciunile în pragul bisericii în zi de duminică,
ard tăcute Izvoarele lumini în altare,
fulgere sunt lame de coase, franjuri peste cerul despovărat de coroane regale,
din toate petalele ploii iarba-i smarald,
vântul tulburat apleacă în genunchi corole,
în grinzi se ascunde ciocârliile, tac,
înfrigurate soapte vatra le ascunde
în boabele jarului ,lemnul înfrunzind!
crengi, rubine saltă în hore peste pereți de întuneric ,pe lângă icoane, ca întru-n leru-i ler tăinuit,
rugăciunea iubirii ascunse în priviri mă arde,

Dumnezeu al iubirii !
înflorește-mi în mâini floarea de mir!
nu mi-e primăvara strai,
luna verii-i o coroană peste plâns vechi de miei, pietre, piatre,,,,
toată bruma e poiană îngerilor alungați din cer,
numai înfloritul tei te amăgește între pânze de arome,
să îți vezi chipul dragostei împodobindu-mi ochii cu fragedă ninsoare,
lumina mi-e dar, podoabă în privirile tale ,

o, de nu te-aș iubi!
Hotarele ploii aruncă hotare,
te voi pierde între cioburi de ploi
frângând aripile?
atinge-mi Inima topindu- se într- o clipă rătăcită în cântecul măiestriei
și îți va fi floare de stâncă, mătase învingând Viscolul,
atinge-mi inima,
cu blândă rouă,înflorește-o în flori pelinului,
o, de plumb topit se învelesc potecile în frig ,
o pânză de întuneric, tăios veșmânt copacilor ,
se frâng!
duminică în raiul ploilor,
în plâns de flori, deschide poarta Raiului ,
un curcubeu între culori s-ar limpezi
și aerul ,firmituri senine descătușate în umbrele subțiri ar trece Vadul către Tine !

Gândește- te ca o frumusețe a unui zbor ,
ca un dans al singurătății în care se ascund ciocârlii ,
ca un zbor al fluturilor
în jurul jarului colorându-si cu vise culorile, dăruind timpului tăcerile ,
cuib crengilor viscolite ,
Dorul argintiu să ți se închine cum floare apusului înflorind pe stânca seninului pentru Dorul înaltului!
de a săruta nesfârșitul?
dorul ,dorul cheie întristărilor să deschidă Porțile Raiului înflorite în țesături de lacrimi ,,,

și îngerii plâng!
și frunze cad!
slăvită dragoste,
ca unda clară în lumini
ți se cuvine limpezind tăcerile pietrei ,
în strai subțire stelele te îmbracă
și noaptea te cuprinde în catifele,
ghirlande luna îți așterne pe drum ,
pasărea -luceafăr îți dă ocol să nu te rătăcești de adevăr ,alesul,tu!
singurul Ales al sufletului meu ,
gânduri astrale îmi porunceau vindecare inimii, câmp în vânt ?
Unde este iubirea ?
Graal plin de cer,prea greu mâinilor mele ,
cu toate umbrele te cer,
însoritele bucurii abia se descoperă ochilor mei, te simt înfrigurat ,
te voi atinge ,nu lângă tine tot ce voi atinge aripa caldă va fi ?
vietățile ale așteptărilor ce le -am strâns în atâtea secetoase singurătăți ,,,
mă vei iubi ?
vei schimba chipul nopților pe flacăra binecuvântată dragostei ?
frunze vii mi s-au zbătut pe inimă ,
fluturii, aripi ale nesomnului,
greierii prin toate toate cotloanele sufletului așteptându-te să cânte ,
cer pictat, fulgere în vitralii prinse curcubeul rupt din ploi ,
fi- vor toate în izvoare,
cioburi cristaline în duminici,
clopote în argint chemând de slavă curgerea râului, ce mi se știe întreg zbuciumul ,

Doamne, cum se stinge chipul vântului pe pragul bisericii !
mă întreabă rouă unde mi -am rătăcit lacrima
Izvorului,
zâmbesc icoanele, zâmbesc sub o licărire de soare,
Speranța nu este mereu bobul de lumina ?
arde, se destramă în fire ,păienjeniș de iubire, noaptea în trenă de stele învelește pădurea, candelabre fosforescente să îți lumineze Calea spre inimă,
ziua își trimite licuricii să te aștepte pe țărmul cu fluturi ,