Trec alene gânduri, gânduri
Dintr-o altă galaxie,
Picurând mărgean pe rânduri,
Într-o dulce simfonie,
Iar în suflet loc își face,
Dorul timpului trecut,
Înțepând cu zeci de ace,
Sufletul care-a durut.
Ce e viața? Ce e omul
Întrebări se cuibăresc,
Erodând tot mapamondul
Într-un joc copilăresc,
Când de fapt e mai simplu,
Prin cuvântul: Mai iubesc.
Râuri curg printre cuvinte,
Lăsând pietrele minciunii,
Erodate pe morminte,
Sub sceptrul clar al lunii,
Căci din sfinte sentimente,
Doar acelea înfloresc,
Care știu prin fericire,
Să înalțe cânt domnesc.
Trec alene oameni, umbre
Ce se pierd în căutări
Și în urmă lasă urme,
Miilor de întrebări.
———————————-
Ioana CONDURARU
5 august 2019