NOSTALGIE
S-a dus de-acuma vara asta lungă,
Destul ne-a dat la toți ca să ne-ajungă
Și arșiță și ploaie-ndestulată
Și vruta noastră toată, mestecată.
A fost, ce-i drept un pic, cu năbădăi,
Cum e în anii buni și-n ceia răi,
Crezut-am la-nceput că nu mai vine
Și că nu pleac-apoi, de-atâta bine.
Avut-am zile lungi, mai mult de-o droaie,
Cu secetă și ploaie să ne-nmoaie,
Aproape c-am căzut în zăpăceală
Că am trăit așa, la nimereală.
A fost această vară mai țâfnoasă,
Am sta la soare, dar și-nchiși în casă,
Nu-i mai deloc din ce a fost odată,
O vară vară, caldă-adevărată,
Cu arșiță de-o lună-aici uitată,
Cu ploaia ce-a de aur așteptată,
Cu colbul ce te frige la picioare,
Cu somnul de amiază în umbrare.
*
De-acum va mirosi din nou a toamnă,
- Hai, vino dară așteptată Doamnă,
Cu Cornul Abundenței deșertat
Pe huma mea, cea plină de păcat.
Îmi dă din rodul muncii dulcea pâine,
Îmi fie-mbucătură azi și mâine,
Și din cât toate încă-s pentru mine
Să am destul, în iarna care vine.
Eu ce să-ți fac mai mult de-onchinăciune,
Că una-alta toate fost-au bune,
Și din cât pot, cu-a mea nevrednicie
Te-oi nemuri-ntr-un rând, de poezie.
————————————-
Mircea Dorin ISTRATE
Târgu Mureș
Septembrie 2019
eucalipții împăduritului somn
