Toate-s vechi și nouă-s toate…
Toate-s vechi dar și mai vechi îmi e dorul de lumină,
… și-acel gând pus în scrisori, neascuns de pale-n vânt.
(sau în sufletul ce strigă: – Că nu are nicio vină!),
… dar stârește zarvă mare, în orgoliul meu înfrânt.
Cerul parcă-ndoliază … pașii noștri veștejiți,
… într-o toamnă ce ne-apune, melancolic, insomnia.
– Doamne, n-o lăsa pe dânsa, să ni-i afle moleșiți!,
(fiindcă îi îngreunează … provocându-le-aritmia).
Dintre ramure solare, care-au fost cândva copaci,
… ne alegem nostalgia … zilelor beligerante.
(să adie-n nemurirea … milioanelor de draci),
… care au stârnit orgolii, mult prea lesne combatante.
”- Unde-i dorul de lumină, când în jur totul dispare?
… și cuvintele-amorțesc … sub trădarea-ți indiscretă.
– Crezi că vântul ce adie, îți va face vreo favoare!,
(când te-o pune alizee … în suita-i indolentă?).
Umbra ta rămâne-n urmă … o sclipire selenară,
… sau complot de doleanțe, îmbrăcate în mister.
(o epistolă în care … scrisul nu-ți mai e povară),
… ci un fel de sacrificiu … al războaielor din cer.
– Cui îi scrii poeme false …în cuvinte-artefacte?!,
… asmuțindu-mă cu doruri, ce de-acuma te jelesc.
– Tu știi că plecarea ta … este semnul meu de carte?,
… ce îl pun, fără să vreau, gestului tău nebunesc!.
… mă întreb, a câta oară: – Îmi e dor de-a ta lumină?,
– Sau de gând pus în scrisori, înăsprind pale de vânt!.
(când în suflet mi se strigă, că nu am chiar nicio vină),
… fiindcă dragostea nebună … este crucea pe mormânt.
”- Toate-s vechi … dar și mai vechi este dorul meu de tine!”.
—————————————
Florin-Cezar CĂLIN